Totul cere timp între oameni

Publicat în Dilema Veche nr. 933 din 24 februarie – 2 martie 2022
FILIT – Iași 2021 jpeg

Încep prin a explica, în cîteva cuvinte, cam care ar fi bine să fie pașii parcurși de un profesor atunci cînd își pregătește o lecție. După cum toată lumea cred că știe, programele școlare actuale au ca finalitate formarea unor competențe. În număr de patru-cinci, competențele generale prevăzute de programe au subsumate cîte trei-patru competențe specifice. Fiecărei competențe specifice i se asociază seturi de conținuturi care trebuie asimilate în așa manieră încît prin interiorizarea lor să se formeze respectivele competențe. Ca să dau un exemplu oarecare, în clasa a VIII-a, la limba și literatura română, există competența generală 2. Receptarea textului scris de diferite tipuri, competența specifică 2.1. Recunoaşterea modurilor în care sînt organizate informaţiile din texte literare și nonliterare, continue, discontinue și multimodale, iar un conținut menționat de programă care se poate asocia acestei competențe specifice este Narativul literar. Ei bine, chiar dacă te ghidezi în construcția lecției pornind de la manual, care are el grijă să cam facă legăturile importante, tu, ca profesor, cînd pregătești o lecție trebuie să corelezi aceste date ale programei cu textul pe care îl propui pentru studiu, cu metodele pe care le vei folosi, cu niște obiective operaționale pe care le formulezi tu. Adică, altfel spus, dacă studiezi, spre exemplu, „Iapa lui Vodă” de Mihail Sadoveanu, într-o oră vei urmări, eventual, și asimilarea conceptului de narator, în mod particular cum se schimbă rolurile dintre naratori și personaje în acest text. Cînd îți împarți lecțiile pe care le aloci studiului acestui text, te vei gîndi ce faci în fiecare oră și, într-una dintre ele, îl vei avea printre conținuturile transmise și pe acesta. Dar nu doar atît: vei stabili că demersul tău vizează formarea competenței specifice 2.1, respectiv a competenței generale 2. Ei bine, pentru a te asigura că parcurgi acest demers, vei stabili și niște obiective operaționale, care nu sînt altceva decît instrumentele cu care operezi tu, asigurîndu-te că ajungi la rezultatul dorit. De exemplu, un obiectiv operațional, care este subsumabil competenței specifice, ar putea fi formulat astfel: La finalul orei, elevii vor putea să precizeze personajul care devine narator în povestirea „Iapa lui Vodă“. Mergînd la un alt nivel, un alt obiectiv operațional ar putea fi formulat astfel: La sfîrșitul orei, elevii vor putea distinge, într-un text la prima vedere, între personaje și narator. De ce spun că este un alt nivel? Pentru că vizează o apropiere mai mare de competența generală, prin faptul că o informație asimilată prin studiul unui text se transferă înspre un text nestudiat. Așa reușești, ca profesor, să îți atingi și tu obiectivele. Lucrurile acestea nu sînt spuse explicit în programă. Nici nu ar putea fi spuse, pentru că ar deveni o carte întreagă, cel puțin, dar și pentru că ar eluda libertatea profesorului în privința organizării de ansamblu a demersului său didactic, pe parcursul unui semestru, al unui an sau al unui ciclu de școlarizare. Corelarea dintre ele o face profesorul.

Apoi, mai este o chestiune. O lecție, după ce ai stabilit toate aceste corelații, presupune și un demers, cum intri în oră, cu o secvență de început, prin care faci legătura cu ceea ce știu deja elevii din experiențele lor de viață sau de învățare livrescă, apoi cum introduci noile conținuturi, cum le fixezi, cum le evaluezi apoi și cum le transferi. Ce metode folosești în fiecare dintre aceste secvențe. Toate astea cer o organizare. De aceea s-a inventat conceptul de Plan de lecție. Sau, dacă vreți, Proiect didactic, Design de activitate etc.

Cînd am intrat eu în învățămînt, trebuia să faci plan de lecție pentru fiecare oră, pînă la obținerea definitivatului, adică trei ani. Planurile trebuiau avizate de director sau, în cel mai rău caz, de șeful de catedră. Nu aveam calculator. Îmi amintesc cum le făceam pe foi A4, dar nu pe hîrtie de xerox, căci era scumpă, ci pe hîrtie de scris sau pe foi de caiet. Foile A4 le împătuream în două, fiindu-mi mai la îndemînă formatul rezultat. De obicei, un plan de lecție era de minimum trei pagini ale unei astfel de foi împăturite în două, dar de multe ori ajungeam la a doua foaie. Desigur, nu întotdeauna erau planuri ca la carte, ci aduceau uneori cu niște schițe. Dar din care nu lipseau niciodată obiectivele operaționale și pașii lecției. Cînd am avut inspecția pentru examenul de definitivat, aveam cîteva teancuri cu astfel de planuri-schițe, fără nici o exagerare.

De ce toată această poveste? În zilele noastre, nu este reglementată obligativitatea planurilor de lecții pentru toate orele pînă la obținerea definitivatului. Care examen se poate promova după un an de predare, nu după trei, cîți erau odinioară obligatorii pentru stagiatură. Metodologia examenului pentru obținerea definitivării în învățămînt prevede că, la evaluarea portofoliului profesorului, acesta trebuie să prezinte zece planuri de lecții. Deci obligativitatea este mult redusă față de ce era odinioară. De la trei ani la un an, de la fiecare lecție la zece lecții. Totuși, prin tradiție și prin fișa postului unui debutant, se poate prevedea necesitatea alcătuirii lor pentru toate lecțiile pînă la obținerea statutului de profesor definitiv.

Ei bine, zilele trecute, într-un grup dedicat profesorilor de pe Facebook, o profesoară debutantă scria: Bună seara! E primul meu an în învățămînt, sînt suplinitoare și pînă acum a trebuit să fac planuri de lecții pentru fiecare oră, menționez că nu sînt înscrisă pentru definitivat. Acum am stabilit cu profesoara îndrumătoare să fac doar schițe, dar și așa îmi ia mult timp. Asta e normal? Toți debutanții trebuie să facă schițe sau planuri de lecții? Mulți comentatori îi dădeau dreptate. Au fost și comentatori care s-au întrebat cum poate să țină o lecție fără să o aibă pregătită măcar ca schiță. Și eu mă întreb asta. Probabil citind din manual lecția, pur și simplu, și rezolvînd exercițiile de acolo. Dar asta nu înseamnă o lecție pregătită. Este adevărat, sînt lucruri care cer timp. Dar este o muncă cu copiii, deci cu oameni. Și totul cere timp între oameni. 

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Inamicul
Occidentul începe, încet-încet, să abandoneze iluziile că Rusia poate fi tratată altfel decît ca inamic.
Bătălia cu giganții jpeg
Și-am încălecat pe-o șa...
Au trecut 23 de ani de cînd am intrat pentru prima dată în redacția Dilemei.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Comunicare fără comunicare
Abilitatea de a perora fără să spui nimic e, pare-se, înzestrarea obligatorie a cuiva care vrea să-și asigure o carieră publică de succes.
Frica lui Putin jpeg
Monoteisme
Politeismul este relativ favorabil toleranței și pluralismului.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
De ce enervează claritatea morală și pe unii, și pe alții
Claritatea morală nu e limpezimea conștiinței emitente, ci limpezimea privirii asupra realității.
Hong Kong 1868 jpg
Hong Kong
În 1898, Marea Britanie și China au semnat un tratat prin care celei dintîi i se concesiona pentru încă 99 de ani orașul-port.
p 5 WC jpg
Cine și cum luptă cu inflația
Inflația nu este decît o „taxă” pe care o încasează statul și mediul economic și o plătesc consumatorii.
Iconofobie jpeg
Mă mir fără a fi uimit
Surpriza spirituală, generată de o realitate care te fascinează, îți stîrnește, instantaneu, curiozitatea, interesul adînc și, apoi, apetitul pentru cunoașterea ei.
„Cu bule“ jpeg
Șaiba
Nu știm exact cînd și de ce tocmai „șaiba” a devenit, în româna colocvială, emblema depreciativă a muncii manuale grele.
HCorches prel jpg
Un salut din Vama Veche
Am scris de multe ori despre nevoia schimbării grilelor de lectură, despre nevoia de a deschide, prin textele propuse spre studiu, căi de acces spre dezvoltarea personală și spre experiența cotidianului, despre nevoia de a folosi aceste texte în cheia valorilor contemporaneității.
p 7 jpg
Calea spre premodernitate a Rusiei
Putin „e chipul unei lumi pe care mintea occidentală contemporană nu o înțelege“.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Avort
Interzicerea avorturilor nu era o simplă lege restrictivă, ci devenise un instrument de represiune, de șantaj și teroare.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.

Adevarul.ro

image
Experienţa unui turist în Cluj: „Nu pare din România. Arată într-un fel... “
Un turist a relatat impresiile sale după ce a vizitat Clujul şi spune că oraşul arată diferit de alte localităţi din România. Turistul a făcut mai multe remarci şi a explicat ce l-a impresionat.
image
METEO Vin furtuni violente. Ce zone vor fi afectate, când scăpăm de valul tropical
Deşi temperaturile scad uşor, căldura extremă face ravagii în România. După valul de aer tropical, meteorologii anunţă furtuni violente.
image
Reacţia neaşteptată a doi şoferi ucraineni în faţa unui român. „Mi s-a făcut pielea de găină, n-am ştiut ce să răspund“
Un şofer român a povestit cum a decurs întâlnirea neaşteptată cu doi ucraineni la Berlin, într-o parcare. Cei doi au avut o reacţie emoţionantă atunci când au aflat că au în faţă un român.

HIstoria.ro

image
România, alianțele militare și Războaiele Balcanice
Se spune că orice conflict militar extins are parte de un preambul, iar preludiul Primului Război Mondial a fost constituit de cele două conflicte balcanice din anii 1912 și 1913.
image
„Greva regală” și răspunsul lui Ion Mihalache
În prima parte a lui octombrie 1945, Lucreţiu Pătrășcanu îl abordează pe Mihalache, propunându-i să devină prim-ministru în locul lui Petru Groza.
image
Sultanul Mahmud II – călăul ienicerilor
Sultanul otoman Mahmud II (1808-1839) a fost cel care a iniţiat seria de reforme ce urma să modernizeze îmbătrânitul Imperiu Otoman şi să îl ridice la nivelul puterilor occidentale. Urcând pe tron în contextul luptelor dintre reformatori şi conservatori, Mahmud a înţeles mai bine decât vărul său, sultanul Selim III, cum trebuie implementate reformele la nivelul întregului imperiu.