Ținuturi imaginare

Publicat în Dilema Veche nr. 869 din 3 - 9 decembrie 2020
Comunismul se aplică din nou jpeg

America era un fel de vis, o lume extraordinară care ne apărea în filme. Un teritoriu al basmelor moderne pe care Cortina de Fier l-a făcut cu atît mai fabulos și mai inaccesibil. În acei ani, nu-mi trecea prin cap că aș putea vreodată să-l vizitez. De curînd, am citit o carte în care, dincolo de o intrigă tensionată, sînt descrise niște locuri de la nord de New York, zonă înspre care, chiar cam pe vremea la care a fost scris romanul, am avut ocazia să arunc și eu o privire. Și mi-am amintit cîteva impresii pe care le-am avut atunci. Ajunsesem acolo la scurt timp după Revoluție și, iarăși, parcă era încă un vis. Prima oară într-o țară occidentală, și ce mai țară!

În primele zile, New York-ul mă năucise complet: zgîrie-norii la care mă tot uitam în sus îmi dădeau dureri de ceafă; nenumărații indivizi afro sau latino, care vindeau tot felul de lucruri la tarabele stradale și care mă abordau întruna, cu vorbe și expresii pe care nu le înțelegeam, mă speriau; magazinele, cu promisiunile lor ascunse, mă fascinau; muzeele, cu bogăția lor nemăsurată, mă copleșeau; polițiștii, cu vestele lor antiglonț umflate și înarmați pînă în dinți, se profilau ca niște ființe supraomenești; metroul, cu tunelele sale săpate în granitul întunecat al Manhattan-ului, părea cam tenebros; mulțimea mașinilor mari și pătrățoase mă amețea; ambulanțele, cu sirenele lor zgomotoase, mă asurzeau (în ultimele două privințe nu ne mai prea deosebim de ei).

În toată nebunia aia, invitația unui profesor de a face o excursie în mijlocul naturii mi s-a părut eliberatoare. America, mi se spusese, e mult mai mult natură decît orașe și civilizație. Voiam să văd acea natură, în speranța că mă voi simți mai ca acasă, că-mi voi regăsi niște repere. Cum diferențele dintre New York și București, mai ales la trei ani după căderea comunismului, erau amețitoare, speram că un parc natural de pe acolo ar fi fost, poate, mai apropiat de... dealurile copilăriei, să spunem.

Am pornit dis-de-dimineață cu un autobuz care a trecut, printr-un tunel luminat puternic cu neoane, de cealaltă parte a rîului Hudson. A străbătut cîteva localități satelite ale metropolei, care străluceau de ordine și curățenie, și a ajuns neașteptat de curînd  într-o zonă cu dealuri și păduri. Am coborît și am pornit drumeția, pe undeva pe malul drept al maiestuosului rîu, care era comparabil ca mărime cu Dunărea la Giurgiu. Copacii, arțari, stejari și ce or mai fi fost pe acolo, erau puțin altfel decît îi știam, stîncile erau altfel, veverițele și păsările erau altfel, culorile erau și ele toate ușor altfel, parcă mai întunecate. Era clar, nu eram acasă. Mă aflam mai degrabă încă într-un film sau într-o carte. Cum ziceam, pentru un est-european, America nu poate fi decît o poveste. După cîțiva kilometri de umblat pe poteci de pădure, pe lîngă rîpe și pe marginea apei, am ajuns într-un loc special amenajat pentru grătare. Ghidul meu, distinsul profesor, era bine pregătit: a scos din rucsac o pungă de cărbuni și ceva de aprins, niște frigărui gata de pus pe jar, o sticlă de vin californian, farfurii și tacîmuri de plastic. Am mîncat, am băut și am povestit. Spre sud, cum te uitai de-a lungul rîului, prin aburii depărtărilor, se întrezăreau undeva abia schițat zgîrie-norii nebuni ai Manhattan-ului. În jurul nostru, însă, nu era nici țipenie de om, doar natură, acea natură ușor diferită, dar care sugera un fel de grandoare nebănuită. Aveam senzația că dacă m-aș fi afundat în acele păduri, spre nord, aș fi ajuns pe tărîmuri reci și neprimitoare, în întunecatele păduri nordice, unde vara abia dacă se simte și oamenii trăiesc izolați. Teoretic, știam că într-acolo era Canada și încă aproape o mie de kilometri de civilizație. De fapt, ne găseam la o latitudine chiar mai mică decît a Bucureștiului. Practic, însă, senzația aceea de înstrăinare pe care n-o depășisem complet în New York tindea să se acutizeze numai la gîndul acelor teritorii imense dinspre nord. Necunoscutul și depărtarea de casă se asociau în mintea mea cu frigul și urîtul, cu disconfortul, cu umbrele nordului, cu o ușoară angoasă, marcă a filmelor horror. Din nou filmele.

Și atunci am văzut în vale, spre malul rîului, un tren care părea ca de jucărie, șuierînd și înaintînd vitejește pe o linie șerpuită, chiar spre acele zone pe care mi le închipuiam reci și ostile. „E trenul de Albany”, mi-a spus profesorul. Mi-am zis atunci, și n-am uitat nici pînă astăzi: Albany trebuie să fie capătul lumii. Ei bine, cartea pe care am citit-o zilele trecute, Istoria secretă a Donnei Tartt, pe cît de bună, pe atît de lugubră, se petrece într-un ținut imaginar din statul Vermont… la nord de Albany.

image png
Reevaluarea lucrurilor de acasă
Și e de observat că țara s-a schimbat în mod fizic, mult mai mult decît atitudinea locuitorilor ei.
p 7 Sam Altman WC jpg
Capitalul cîștigă și în domeniul IA
Nu e de mirare că OpenAI nu a reușit să-și respecte misiunea.
image png
image png
Birocrații inventate, care să justifice plusul la salariu
Ne mai mirăm, apoi, de ce pleacă profesorii din învățămînt sau de ce ezită să vină.
image png
Șanticler
Rămîne să mai vorbim, desigur, despre sensurile alunecoase și imprevizibile generate de larga circulație a cuvîntului efemer.
image png
Un recrut de odinioară
Pe spatele gecii tînărului erau imprimate, în galben ţipător, cuvintele US Air Force.
image png
Mintea democratică și impunitatea poporului
Pe cînd mintea democratică nu exista, popoarele erau pedepsite.
image png
Moș Crăciun, John Fitzgerald Kennedy și bomba nucleară
A fost fix pe dos. Anul 1962 a adus cea mai gravă criză din timpul Războiului Rece, criza rachetelor nucleare din Cuba.
image png
Nevoia de umanioare
Ele sînt însoţitorul şi sprijinul ideal in dürftiger Zeit şi beneficiază de resurse încă nevalorificate în spaţiul Europei de Est.
image png
O fabulă a lui Socrate
E ceea ce am pățit și eu: după ce m-a durut piciorul din cauza legăturii, iată că a urmat și plăcerea.
image png
Spirala ghinionului și ghicitul în gri
Poate nu la fel de ostentativ, dar cei care spun lucrurile sînt, din nou, tratați ca excentrici stridenți și, pe alocuri, isterici.
image png
Cine sapă la temelia pilonului II
Este incredibilă tenacitatea cu care politicienii din zona de stînga atacă pilonul II de pensii administrate privat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.

Adevarul.ro

image
Fiara de plastic. Povestea Daciei „Lăstun“ Maxi, un Fiat 500 al românilor, care nu a mai ieșit pe poartă
Dacia 500 „Lăstun“ ar fi trebuit să fie pentru români cam ce a fost Fiat 500 pentru italieni, Renault 5 pentru francezi, WV pentru germani. O mașină din gama mini, mai degrabă pentru tineret. O maşină de oraş, potrivită pentru transportul urban. A fost ideea și dorința lui Nicolae Ceaușescu
image
SPECIAL Elvira Popescu: de la actriță la contesă, devenită „Notre Dame du Théâtre“ FOTO/VIDEO
Cum a ajuns o româncă din București să devină o actriță contesă mai cunoscută în Franța decât celebra Greta Garbo.
image
Lista celor mai periculoase alimente din lume. Cinci alimente la care nu te-ai aștepta să fie incluse
În întreaga lume, există anumite alimente periculoase care pot provoca de la intoxicații alimentare ușoare până la deces, în cazuri extreme.

HIstoria.ro

image
Un posibil caz de braconaj arheologic în Moldova, în secolul al XVII-lea
Un posibil caz de braconaj asupra unui tumul din Moldova istorică este consemnat într-un document de la 1635, notează arheologul Vasile Diaconu, pe pagina sa de Facebook.
image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.