Suveranismul: o şansă sau o ameninţate pentru Europa?

Publicat în Dilema Veche nr. 851 din 30 iulie - 5 august 2020
Lichidarea doctrinei europene de deschidere treptată spre Iran jpeg

Peisajul mediatic francez s-a îmbogăţit vara aceasta cu o nouă publicaţie. Ea se numeşte Front Populaire, se prezintă ca o revistă, dar de fapt formatul A4 şi marele număr de pagini (160) îi conferă un statut de carte. Echipa din jurul filozofului Michel Onfray, iniţiatorul publicaţiei, a conceput-o foarte bine din punct de vedere „strategic”: cine o cumpără, mai ales că nu este tocmai ieftină (14,90 euro) o va păstra cu siguranţă în bibliotecă după lectură.

Front Populaire este de fapt o platformă reflexivă, dar şi politică în vederea unei mari schimbări, aş spune chiar radicale: presupunînd că Michel Onfray şi suveraniştii din jurul său îşi ating scopul în cursul acestui deceniu, Franţa ar urma fie să iasă din Uniunea Europeană, fie să declanşeze o radicală „schimbare la faţă” a Europei.

Scopul imediat al publicaţiei este acela de a hrăni dezbaterea politică în Franţa în perspectiva alegerilor prezidenţiale din 2022, de a depăşi tradiţionala linie de diviziune stînga – dreapta şi eventual de a găsi un candidat suveranist capabil să cîştige scrutinul şi să ajungă la Palatul Élysée.

Mărturisesc că după ce am citit revista din scoarţă în scoarţă am rămas cu un gust destul de amar în legătură cu ceea ce ar deveni Europa de Răsărit dacă în Apus mişcarea suveranistă în sensul dorit de Michel Onfray cîştigă teren şi dacă într-o bună zi vom asista la un Frexit după şocul provocat de Brexit. Analizele propuse de Front Populaire sînt, nimic de spus, pasionante, interesante, incitante, uneori neliniştitoare. Semnatarii articolelor, în jur de 20, fac parte din toate generaţiile şi vin din toate zonele politice: dreapta, stînga, extrema dreaptă, extrema stîngă, anarhişti, ecologişti etc. Unii sînt universitari şi cercetători, alţii sînt oameni politici nemulţumiţi de cum au evoluat partidele lor şi care au migrat spre alte formaţiuni. Toţi au în comun convingerea că Franţa trebuie să-şi recupereze suveranitatea pentru ca un anumit ideal francez să poată fi încă audibil în Europa şi pe planetă. Mai toţi consideră că Uniunea Europeană de astăzi este o structură aflată în serviciul ultraliberalismului şi al unui multiculturalism avînd ca obiectiv ştergerea tuturor identităţilor şi formarea unui fel de popor european consumerist şi docil. Unii dintre semnatarii articolelor trag semnale de alarmă în legătură cu o posibilă islamizare a Europei şi cu perspectiva sumbră ca peste două sau trei decenii populaţia din partea apuseană să fie în majoritatea ei una provenind din imigraţie. Demografa Michèle Tribalat, bazîndu-se pe statistici oficiale, arată că în 2018, în Franţa, 32% din nou-născuţi aveau cel puţin un părinte născut în străinătate, iar în regiunea pariziană, tot pentru acelaşi an, 51% din nou-născuţi aveau cel puţin un părinte provenind din imigraţie. Michèle Tribalat consideră că trebuie luată în serios şi teoria privind „marea înlocuire” de populaţie în Europa, mai precis teoria că treptat europenii de cultură greco-romană şi iudeo-creştină vor fi înlocuiţi cu o populaţie arabo-africană de tradiţie musulmană.

Filozoful Michel Onfray, autor a peste o sută de cărţi, personaj foarte mediatic care se declară libertar, ateu şi hedonist, consideră că vechile naţiuni europene se mai pot salva încă, dar numai dacă ies din „carcasa” Uniunii Europene. O altă Europă, a naţiunilor suverane, este posibilă, mai spune Michel Onfray, şi îndeamnă practic la o mişcare de eliberare de sub „opresiunea” Europei maastrichtiene (altfel spus, a Europei ultraliberale construite în virtutea Tratatului de la Maastricht). Personaje şi personalităţi precum Jean-Pierre Chevènement (republican, suveranist de stînga, fost ministru într-un guvern socialist) sau Philippe de Villiers (republican şi suveranist de dreapta) par să fie în acord cu Michel Onfray şi cu ideea că Franţa îşi poate prezerva identitatea şi îşi poate regăsi vocaţia universalistă numai dacă se retrage din „imperiul maastrichtian”. Printre argumentele aduse de ei se numără şi faptul că actuala Uniune Europeană ar fi una care serveşte în primul rînd interesele Germaniei. Iar economistul de stînga Jacques Sapir susţine că introducerea monedei unice euro în 1999 i-a cauzat Franţei „pierderi de 3.591 de miliarde”… 

Încă înainte de apariţia acestei reviste atipice, ea a fost copios criticată în special în mediile de informare de stînga, iar Michel Onfray a fost acuzat că alunecă spre extrema dreaptă. Michel Onfray le reproşează însă intelectualilor francezi că se lasă timoraţi de gîndirea politică corectă, că îşi pierd treptat spiritul critic şi că devin doar nişte „vasali” ai unor doctrine aşa-zis progresiste, impregnate de narcisism moral. Pe coperta revistei figurează, ca „slogan” mobilizator, o frază extrasă din scrierile poetului şi filozofului francez umanist Étienne de La Boétie (care a trăit în secolul al XVI-lea): „Hotărîţi-vă să nu mai serviţi pe nimeni şi veţi fi liberi”.

 Spuneam la începutul acestui articol că am rămas cu un gust amar după ce am citit cele 160 de pagini ale revistei căreia îi apreciez în primul rînd aportul la menţinerea în viaţă a spiritului critic şi a calităţii dezbaterii. Ceea ce m-a înspăimîntat însă a fost totala absenţă a celeilalte Europe. Mai precis, nimeni nu-şi pune o întrebare de genul „Ce se va întîmpla cu celelalte ţări ale Europei şi mai ales cu cele din Balcani şi din Răsărit dacă Franţa iese din Uniunea Europeană şi edificiul comunitar se prăbuşeşte?“. Sigur, Franţa, ca „mare democraţie”, în virtutea unei lungi tradiţii de libertate, se va putea „salva”. Dar noile democraţii din Est? Oare nu îşi vor pierde aceste ţări libertatea dacă se va prăbuşi Uniunea Europeană, singura structură care mai veghează (cu mijloace cît de cît eficiente de presiune) la respectarea statului de drept în micile şi recentele democraţii?

Matei Vișniec este scriitor, dramaturg și jurnalist.

640px Boulevard Unirii jpg
Cu mîndrie despre România, cu luciditate despre români
România va construi și spitalele regionale și municipale (este greu de spus cînd), pentru că dacă acum este moda stadioanelor, cu siguranță va veni și cea a spitalelor.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Dependența de China
În discursul despre care aminteam mai devreme, Rishi Sunak propunea ca relațiile cu China să fie guvernate de acum înainte de un „pragmatism robust”.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Nota testamentară a lui Constantin Noica
S-au găsit, inevitabil, și hermenuți subtili, care să extindă „marasmul” nicasian asupra „discipolilor”.
Frica lui Putin jpeg
Dr.
Bine, dar de ce totuși au nevoie să-și pună la rever acest păcătos de dr.? Vanitate?
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Doar educația...
Și eu cred că responsabilitatea, respectul pentru ceilalți și hărnicia sînt valorile fundamentale pe care trebuie să le insuflăm celor ce vin după noi.
m simina jpg
Primul SMS din istorie
Fix treizeci de ani, așadar, de la primul mesaj scurt trimis (Short Message Sent) din istorie.
Iconofobie jpeg
Un demon atipic
Ambii reprezintă niște „realități” abstracte, imprecise, încărcate de mister și neclaritate semantică.
„Cu bule“ jpeg
Șofer de duminică
Popularitatea expresiei se reflectă în extinderea tiparului la alte ocupații.
HCorches prel jpg
Voi știți formula permanganatului de potasiu?
Așa era ea, o profesoară severă din cale-afară, la orele căreia nu se auzea nici musca.
radu naum PNG
Putem să vorbim despre un campionat prea mondial de fotbal?
Un minunat Panama-Oman va putea fi savurat la viitoarea Cupă Mondială. Sau un Brazilia – St. Kits şi Nevis, acolo să vezi distracţie! Nu s-au gîndit rău venerabilii.
p 7 WC jpg
Evitabila creștere a extremei drepte germane
Dar nu și în Germania, unde partidul de extremă dreapta Alternative für Deutschland (AfD) are, deocamdată, un succes neînsemnat.
Comunismul se aplică din nou jpeg
De ce se opune Austria
Mi-am adus aminte atunci și cum o cunoștință din Oetz mi-a explicat odată că pe văile mai dinspre Elveția mă puteam întîlni cu oameni nesuferiți și încuiați.
O mare invenție – contractul social jpeg
Subiect de drept și drept subiectiv (I)
În limba engleză, termenul subject a rămas fidel sensului etimologic de supus.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Conferințele noastre, viitorul nostru
Cînd generația liceenilor de azi va ajunge la butoanele țării, sînt convins că ne va fi mai bine decît ne este acum!
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Presa acum 85 de ani și azi
Nu mai e vorba de o slujbă publică, destinată să lămurească în vreun fel pe privitor.
Frica lui Putin jpeg
Condiția de înger
abandonînd umanitatea pentru un scurt răstimp, a împrumuta aripile de la îngeri.
AFumurescu prel jpg
Interesul și fesul
Dacă nu mă credeți, întrebați-vă prietenii de pe Facebook, Instagram, Twitter, TikTok și ce alte rețele „sociale” vor mai fi fiind. În lumea virtuală.
m simina jpg
Abraham Lincoln de Ziua Recunoștinței
Abraham Lincoln este primul președinte american care a salvat un curcan de la sacrificare, dar nu cu ocazia Zilei Recunoștinței, ci de Crăciun.
Iconofobie jpeg
Întîmplări întîmplătoare
„Întîmplările” sînt piesele unui puzzle imens ce creionează o imagine aflată dincolo de puterea noastră de cuprindere.
„Cu bule“ jpeg
Vechea gașcă
Originea cuvîntului nu a fost lămurită, deocamdată.
HCorches prel jpg
Nu-i cazul să renunți
Din fericire, chiar și în cadrul acestor formări pe care le mai susținem, constatăm că numărul acestor profesori este în scădere.
p 7 WC jpg
Libertate de expresie pentru cine?
Expresia lui Musk „într-o manieră sănătoasă” permite o gamă largă de interpretări, unele dintre ele foarte restrictive pentru libertatea de expresie.
radu naum PNG
Comunismul se aplică din nou jpeg
Bucureștiul văzut cu alți ochi
Bucureștiul acela, bombardat de americani și apoi și de germani, era încă frumos și bogat.

Adevarul.ro

judecator gabriel apostol foto master chef jpg
Cine era Gabriel Apostol, judecătorul care a murit după ce și-ar fi injectat benzină în vene. A doua sinucidere la Judecătoria Pitești
Gabriel Apostol, judecătorul care a murit pe 1 decembrie după ce și-ar fi injectat benzină în venă, activa de 20 de ani în magistratură, fiind foarte apreciat de către colegi.
 Lewandowski și Messi FOTO Profimedia
Messi, cu nasul pe sus. Ce i-a spus Lewandowski după ce argentinianul l-a lăsat cu mâna întinsă
Argentina a câștigat meciul care a avut loc miercuri, 30 noiembrie, împotriva Poloniei cu scorul de 2-0. La sfârșitul partidei, căpitanul Poloniei Robert Lewandowski și Messi au fost văzuți purtând o conversație.
Documentar Netflix Meghan și Harry Foto profimedia 0741639707 jpg
Trailer „exploziv“ al serialului Netflix despre Harry și Meghan: „Când miza e atât de mare, nu e logic să auziți povestea de la noi?“ VIDEO
Familia regală britanică se pregătește de atacuri fără precedent, după ce Netflix a lansat un trailer „exploziv“ al serialului documentar despre Harry și Meghan.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.