Supărarea lui Nea Pisică

Publicat în Dilema Veche nr. 935 din 10 – 16 martie 2022
Iconofobie jpeg

Aşteptam pe cineva, în urmă cu cîteva zile, în faţa corpului central al Universităţii ieșene. Un tînăr înalt, foarte slab, ochelarist, palid şi nesigur s-a apropiat pentru a mă întreba timid: „Nu vă supăraţi, ştiţi cumva cît este ceasul?”. „Şi douăzeci şi cinci”, i-am răspuns scurt, revenind apoi la gîndurile mele. Omul a mulţumit şi s-a retras, rămînînd totuşi, ezitant, la vreo şase metri depărtare. După mai multe secunde, l-am observat întorcîndu-se, parcă şi mai derutat decît înainte. Am băgat iute mîna în buzunar după patru-cinci lei. Eram convins că întrebarea nu fusese decît o „încălzire” la exercitarea sportului nostru naţional – cerşetoria. Spre surprinderea mea însă, tînărul s-a grăbit să spună: „Cît şi douăzeci şi cinci, dacă nu vă supăraţi?”. Complet buimăcit, m-am bîlbîit puţin înainte de a zice că era nouă şi douăzeci şi cinci de minute.

În principiu, aş avea circumstanţe atenuante. E greu de presupus că te poţi afla într-un loc, la un moment dat, fără a şti ora aproximativă din zi cînd se derulează filmul vieţii. Ar mai trebui să întrebi în ce zi/lună/an ne găsim, pentru ca tabloul SF să fie plenar. Cu toate acestea, la o analiză atentă a situaţiei, lapidarul meu interlocutor era cît se poate de îndreptăţit să ceară lămuriri suplimentare. Atunci cînd soliciţi o informaţie, te aştepţi să o primeşti în integralitatea sa, chiar dacă anumite detalii îţi sînt deja cunoscute. Nu este aici doar o regulă a politeţii universale, ci şi o ilustrare in nuce a virtuţilor raţionalităţii. Nu poţi pretinde că ai înţeles şi, în consecinţă, că stăpîneşti o realitate, dacă tu te dovedești primul care o prezintă ciuntit. Am cunoscut pe cineva, în trecut, care, întîlnindu-te pe stradă, îţi spunea cu entuziasm subit şi fără nici o introducere: „Să ştii că sînt de acord cu Milica. Are perfectă dreptate”. Sau: „Nea Pisică nu mai vrea să vină. S-a supărat”. Te crispai, cu un rînjet tont pe figură, dorindu-ţi să fi avut necivilitatea (legitimă altfel) de a-l întreba: „Care Milica, oame?”. Ori: „Cine-i Nea Pisică, taică?”.

În episodul din faţa Universităţii, eu mă aflam în culpă. În postura de emitent de informaţii, vorbisem eliptic despre „Milici” şi „Nea Pisici”, făcîndu-mă aşadar vinovat de lipsa inteligibilităţii, una dintre maladiile cele mai răspîndite, să recunoaştem, astăzi. Faptul că trăim într-un timp al vitezei nu mi se mai pare de mult o scuză pentru cultura lacunară ce s-a închegat, pe nesimţite, în jurul nostru, în ultimii ani. Paradoxal, în vremuri în care, se ştie, informaţia circulă mai repede ca niciodată şi e mai accesibilă, la nivel de mase, mai mult decît oricînd în istoria umanităţii, preocuparea pentru inteligibilitate şi exhaustivitate a scăzut îngrijorător. Principala problemă trebuie căutată în limbă şi, cu precădere, în folosirea ei. Individul postindustrial şi-a pierdut abilitatea comunicării prin limbaj, care, la înaintaşii săi, ajunsese, prin sofisticate dezvoltări, la nivel de artă. Omul contemporan transformă limba, o reduce la stadiul de ideogramă, exploatîndu-i, pînă la secătuire, capacitatea simbolică (a se urmări „noul limbaj” al Internetului sau al mesageriei celulare, în interiorul căruia nevoia de brevitate a impus un palier metatextual aşa-zicînd, cu semnificaţie codificată).

Se înţelege că, într-un astfel de context, inteligibilitatea rămîne o opţiune şi nu o obligaţie. Nimeni nu pare să mai aibă răgazul explicaţiilor. Abrevierile, încifrările, acronimele de tot felul, iconografia minimalistă şi sugestia imagistică au invadat intervalul postmodernităţii, năucindu-ne. Dacă nu îţi păstrezi atenţia, în permanenţă, la cote maxime de activitate, rişti să fii depăşit de istorie, intri în zona gri a ambiguităţii. Nu mai vorbim aici doar despre o inadaptare la tehnologie (care îşi are – şi ea – substraturile sale psihosociale), ci de însăşi inadecvarea la ritmul existenţei. Prin urmare (observ lucrul la mulţi dintre contemporani), în efortul necesar de adaptare, unii se refugiază în neinteligibil ca într-o fortăreaţă – o veritabilă Cetate a Ambiguităţii. Cu cît sistemul devine mai confuz pentru ele, deschizîndu-le înainte prăpăstiile comunicării eliptice şi oceanele limbajului de lemn, cu atît aceste victime ale neînţelegerii şi explicaţiilor insuficiente se retrag pe piscurile teoriilor abracadabrante şi ale filozofiilor aberante. Încet-încet, universul „exploziei de informaţie” actual se transformă într-un decor absurd. Lumea e tot mai mult creionată în stilul butaforiei din teatrul lui Ionesco. Dacă vei încerca să treci dincolo de „reprezentări”, pentru a comunica, te vei trezi bătînd, exasperat, în poarta masivă a cetăţii amintite. Nimeni nu îţi va deschide însă. Vei auzi, cel mult, un glas stins, undeva pe metereze, spunîndu-ţi dezolat: „Pleacă, pleacă! Nea Pisică nu mai vine şi nu va mai veni niciodată! S-a supărat definitiv”.

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Facultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: Omul multiplu, Editura Junimea, 2021.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Parteneri

seminte pepene rosu 1 jpeg
Ce greșeală fac românii când mănâncă pepene roșu. Când nu ai voie să-l consumi și câte felii e bine să mânânci pe zi
Pepenele roșu, vedeta verii, este una dintre cele mai populare alegeri ale românilor în sezonul cald. Gustul răcoritor, conținutul ridicat de apă (peste 90%) și aportul de vitamine fac din acest fruct un aliat al zilelor toride.
image png
China își promovează „reziliența” în urma acordurilor cu America. China la zi
În materialul de astăzi „China la zi”, vă prezentăm traducerea din limba chineză a unui articol publicat de Global Times, care analizează reconsolidarea încrederii actorilor financiari globali în potențialul economiei chineze.
Benjamin Netanyahu FOTO Profimedia jpg
Netanyahu: În ceea ce priveşte Iranul, „suntem bine coordonaţi cu SUA". Israelul este pe cale să schimbe „faţa Orientului Mijlociu”
Premierul israelian Benjamin Netanyahu a declarat luni seara că liderii israelieni sunt „bine coordonaţi cu SUA" în privința obiectivelor Israelului împotriva Iranului, în a patra zi a atacului masiv lansat asupra Republicii Islamice.
jakob jpg
Un star din sportul mondial a plănuit să-și arunce tatăl în închisoare. Decizia instanței l-a lăsat mască
Tatăl atletului norvegian Jakob Ingebrigtsen a fost achitat de acuzațiile de abuz asupra copiilor aduse de fiul său.
israel gaza iron dome mai 2021 foto afp
Iranul a lansat o nouă serie de rachete asupra Israelului, a anunțat televiziunea de stat iraniană. IDF: „Dacă nu-i oprim, tu urmezi”
Televiziunea de stat iraniană a anunţat luni seara o nouă serie de rachete asupra Israelului, în a patra zi a unei escaladări militare între Iran şi Israel.
u19 jpg
Spania ne bate pe unde ne prinde! Naționala U19 a României, ținută la respect de iberici
România U19 a pierdut clar în fața selecționatei similare a Spaniei.
Atacuri Israel în Iran FOTO EPA 13126601 jpg
Trei angajați ai Semilunii Roșii, uciși într-un atac israelian la Teheran
Trei angajați ai Semilunii Roșii iraniene au fost uciși luni la Teheran într-un atac israelian în timp ce lucrau, a anunțat organizația, echivalentul iranian al Crucii Roșii.
image png
Recunoști fetița drăguță din imagine? A jucat într-un film legendar, însă a avut un destin crunt. A fost răpită de un deținut și a murit la 34 de ani
Filmul „Maria, Mirabela”, lansat în 1981, rămâne una dintre cele mai iubite producții pentru copii din cinematografia românească. Îmbinând acțiunea live cu animația, filmul semnat de regizorul Ion Popescu-Gopo a oferit un moment de referință în carierele mai multor artiști.
razboi foto pixabay jpg
Pericolul unui nou război mondial. Avertismentul unui expert de la Oxford despre conflictul care amenință planeta
Politologul Vladimir Borțun, cercetător la Universitatea Oxford, explică, într-o analiză pentru „Adevărul”, de unde vine riscul unui nou război mondial. Românul vorbește despre cauze, efect și soluțiile pentru a preveni dezastrul.