Ştiri mici...
…obținute prin răsfoirea, la întîmplare, a presei de peste tot.
Mai țineți minte dandanaua WC-urilor pe care americanii le vor folosi conform sexului pe care „îl simt” și nu pe care îl „dețin prin naștere”? Era vorba despre scandalul iscat de legislativul statului Carolina de Nord, care a decis că utilizarea toaletelor de către persoanele care se simt femei, dar s-au născut cu penis sau de către cei care se simt bărbați închiși într-un corp fără penis nu este o materie care să privească autoritățile municipale. Prin urmare, la Washington s-a simțit nevoia unei intervenții de la nivel federal. Departamentul de Justiție și cel al Educației au emis o scrisoare comună care recomandă școlilor publice să permită elevilor să utilizeze toaletele care se potrivesc „identității sexuale simțite”, nu neapărat celei scrise în certificatul de naștere. Practic, se indică expres faptul că școlile care practică discriminarea de gen (incluzîndu-se în această categorie și elevii transsexuali) nu vor mai căpăta asistență financiară de la nivel federal, conform unui set de legi din 1972. Evident, documentul a fost aplaudat de „progresiști” și hulit de „conservatori”. De exemplu, Greg Abbott, guvernatorul statului Texas, a anunțat că statul condus de el va ignora recomandările administrației Obama, fiind dispus să renunțe la subvențiile federale. Dosarului Buda Neutră i se adaugă noi file…
Găsesc apoi o știre mică și vioaie de pe frontul Brexitului. Humza Yousaf este musulman de origine pakistaneză. Locuiește în Scoția. A participat la alegeri și a fost ales. Prin urmare, s-a dus la Londra pentru a depune jurămîntul de credință în fața Reginei. Fiind membru al Partidului Național Scoțian, a purtat tradiționalul kilt (fusta aceea celebră care l-a făcut faimos pe Mel Gibson). Fiind din Pakistan, a rostit jumătate din jurămînt în limba urdu. Alți parlamentari au jurat în gaelic, scots sau doric. Îmi permit să rezum: un naționalist scoțian de religie musulmană și de origine pakistaneză a îngenuncheat în fața Reginei Angliei, îmbrăcat în kilt, și a jurat credință Coroanei în limba urdu. Să ne amintim că Partidul Național Scoțian a provocat în trecut un referendum privind independența Scoției și amenință cu încă un scrutin similar, în cazul în care majoritatea britanicilor ar decide ieșirea din UE. Scoțienii vor să rămînă în Uniune. Cum ar fi o politică de vecinătate pentru Anglia, în timp ce Scoția ar deveni stat candidat și ar intra în politica de extindere?
New York Times publică dezvăluiri șocante despre modul în care a fost falsificată Olimpiada de la Soci. Acele Jocuri Olimpice ar fi fost o bătaie de joc, organizată și finanțată de Kremlin. Dovada? Destăinuirile lui Grigori Rodcenkov, fost șef al agenției rusești antidoping. Domnia-sa a „defectat” în Statele Unite de curînd, pe modelul spionilor KGB din timpul Războiului Rece. A cerut azil în SUA pretinzînd că viața îi este în pericol. Avea și argumente: doi adjuncți ai săi au fost recent găsiți decedați, din motive necunoscute. Domnul Rodcenkov a povestit cu lux de amănunte schema de dopaj a sportivilor ruși, implicarea serviciilor secrete în manevrarea probelor de urină ale sportivilor și înlocuirea lor cu eșantioane recoltate cu luni în urmă, modul în care s-a finanțat întreaga operațiune. Pînă la urmă, să ne amintim, Soci a fost un succes propagandistic total pentru Putin: Rusia a depășit SUA la numărul de medalii cîștigate. Revine, astfel, în prim-plan, dezbaterea legată de sport și moralitate, de corupție și politică, de ignorarea idealurilor olimpice de dragul banilor și propagandei. Jurnaliștii de la New York Times nu se sfiesc să arate cu degetul și spre Thomas Bach, președintele Comitetului Internațional Olimpic, pe care îl acuză de complicitate, sugerînd (fără probe deocamdată) mite substanțiale care ar fi fost folosite pentru ca Soci să cîștige organizarea, în dauna austriecilor din Salzburg.
Știri mici, dar vioaie. Nu le-am prea văzut în presa de la noi, așa că m-am gîndit să vi le povestesc.
