Știri de pe frontul din mințile noastre

Publicat în Dilema Veche nr. 932 din 17 – 23 februarie 2022
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg

Pentru un consumator obișnuit de presă devine deja greu să țină pasul cu toate informațiile din și despre Ucraina. Iminența atacului rusesc, enunțată aproape zilnic, baletul diplomatic în care toată lumea discută cu toată lumea și toți fac apoi o vizită la Moscova, întrebările de tip „Ce vrea Putin?” / „Ce vrem noi?” construiesc o atmosferă generală greu de suportat.

Așa că va trebui probabil să îi înțelegeți pe acei oameni care schițează cîte o grimasă de lehamite cînd aud de Ucraina. Sigur că le pasă dacă e război sau nu, sigur că se întreabă dacă nu cumva viața pe care o știau se va transforma radical în următoarele luni, zile sau ore. Dar supraîncărcarea cu știri, speculații, scenarii și contrascenarii e deja copleșitoare. 

Cu atît mai mult cu cît lucrurile vin după doi ani de pandemie, un an de discuții exasperante despre cît de sigur e vaccinul și într-o perioadă în care, pentru prima oară în decenii, vorbim (nu suficient) despre inflație. 

Trăim zile ce par inventate ca un soi de test pentru rezistența la stres. Pentru verificarea convingerilor și principiilor pe care le-am afirmat implicit sau explicit în ultimii treizeci de ani. În momente ca acestea ne uităm în urmă și ne dăm seama că puteam construi mai mult și mai bine, ne puteam gîndi mai serios la cum apărăm ce avem deja și am fi putut, poate, să lucrăm mai mult la sublinierea lucrurilor bune din jurul nostru. 

Dar nu am făcut-o și acum pare că întregul aranjament construit de generația aceasta stă să se rupă. Despre vremuri ca acestea am citit în cărțile de istorie și cam știm cum se termină lucrurile atunci cînd țesătura de încredere nu mai există. Însă oricît am încerca să tragem concluzii din experiențele trecutului, adevărul e că nu știm încotro mergem. 

Ce avem sigur nu sînt televizoarele alea cu diagonală mare sau pașapoartele care oferă acces în aproape toată lumea, ci exact acele credințe și valori în legătură cu care unii dintre noi își pun acum întrebări în tăcere. 

Am ajuns în acest punct plecînd din bezna unui sistem totalitar decrepit, izolat și paranoic și, dacă sîntem îngăduitori cu noi înșine, trebuie să recunoaștem că a fost un drum lung și nu chiar fără satisfacții. N-a fost nici fără piedici. Dar, șchiopătînd adesea și ezitînd aproape tot timpul, am trecut de ele. Această călătorie nu are voie să se încheie la primul obstacol mai serios. Consecvența dă, mai mereu, rezultate. Și putem verifica asta ușor. Ajunge să ne uităm la țările din jur. 

Istoria modernă a României e o lungă înșiruire de dictaturi, de cretini mesianici ajunși în poziții de conducere și schimbări bruște de direcție. Pentru români, istoria e un vas în care au fost aruncați și pe care cineva îl zguduie din cînd în cînd pentru a le verifica reziliența. 

Privite de azi însă, ultimele trei decenii reprezintă una din acele rare perioade în care vasul a fost zguduit mai rar și cu mai puțină forță. Am putut să ne tragem sufletul și chiar să ridicăm un pic privirea spre viitor. E ceea ce ar trebui să facem în continuare, indiferent dacă o țară vecină va fi invadată. 

Pe de altă parte, cu sau fără umbre rusești deasupra noastră, adevărul e că apocalipsa încă nu a venit. Pentru prima oară finalul pandemiei pare aproape – mai toate statele încep să renunțe la restricții, războiul din Ucraina nu a început acum pentru simplul motiv că începuse deja de opt ani de zile odată cu ocuparea Crimeei, iar o privire pe titlurile presei românești ne arată că sîntem încă preocupați de meciuri de fotbal, scandaluri politice și starlete un pic ridicole. Încă sîntem ocupați cu normalul. Și asta nu e chiar cel mai rău lucru. Asta e reziliență. 

Dacă e o bătălie care se duce acum, atunci ea nu e prin cîmpiile noroioase ale Ucrainei, ci mai degrabă în mințile noastre. Nu putem nega tensiunea din aer, nu ne putem opri să facem calcule cu variabile pe care nu le stăpînim, nu putem ține tot timpul ochii închiși. Oricît am încerca. Dar nici nu ne putem preda ca în bancuri cu armata franceză. Or, preocuparea față de chestiuni mărunte, fără nici o relevanță istorică, militară sau geopolitică, e probabil cel mai bun mod de a rezista acestor zile. Dacă au putut să o facă locuitorii din Kiev sau Lvov în ultimele săptămîni, sigur o putem face și noi. Sigur, de la conducătorii țării ne așteptăm la cu totul alte lucruri, dar nu despre ei e vorba aici. 

Da, e multă incertitudine în jurul nostru. Poate mai multă decît ieri. Dar e vreodată liniște? A fost vreodată lumea lovită de serenitate? Dacă s-ar fi întîmplat asta, probabil azi nu mai aveam nici o religie. 

Billy Joel ne-a avertizat acum multă vreme că nu există altă cale: We didn’t start the fire / It was always burning, since the world’s been turning / We didn’t start the fire / No, we didn’t light it, but we tried to fight it.

Teodor Tiță este gazda podcast-ului În Centru pe care îl puteți asculta pe oricare dintre platformele de distribuție (Apple, Spotify, Google etc.): https://open.spotify.com/show/5jSN6amOtenIsHn23aoOLQ.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.