Stînga

Publicat în Dilema Veche nr. 789 din 4-10 aprilie 2019
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg

Primul partid care a pierdut alegerile europarlamentare de anul acesta este Demos. Puțin cunoscut în afara unui cerc relativ restrîns de oameni preocupați de politică, Demos e o fascinantă colecție de inadecvare și paradoxuri.

Partidul Democrației și Solidarității ar fi trebuit să fie alternativa democratică de stînga la un PSD din ce în ce mai conservator și autoritarist. Ar fi urmat să arate că e posibilă o politică social-democrată fără constrîngeri aplicate burgheziei bugetare românești și fără distribuție de rente. Practic, Demos ar fi urmat să reconecteze politica la oameni care nu mai cred în ea sau nu au crezut niciodată: mileniali, marginali, familii sărace, corporatiști cu dileme etice etc. Un fel de USR al celor care nu se recunosc în USR. Teoretic, publicul Demos ar fi de vreo cîteva milioane de oameni. Practic, Demos a reușit să strîngă mai puține semnături pentru candidatura la europarlamentare decît numărul de oameni prezenți în tribună la un meci din liga a IV-a al Rapidului din București.

În mod curios, Demos a provocat mai multe reacții în tabăra adversarilor ideologici ai social-democrației, care au folosit orice prilej pentru a încerca să minimizeze sau să ridiculizeze efortul de a construi o altfel de stîngă. Reacția virulentă la orice nu respectă un ortodoxism clișeic și infertil în politica românească ar merita, poate, o discuție separată. Cert e că reprezentanții Demos nu aveau nevoie de cine știe ce ajutor. Au făcut toate eforturile să se scufunde în propriul lor ridicol, reușind cumva să fie permanent în contratimp cu dezbaterea publică, asemenea unui coleg mofluz care te contrazice doar ca să conteze.

Se adaugă la asta fascinanta incom-petență organizatorică. Sigur că legile electorale sînt restrictive și trebuie schimbate, sigur că unui partid nou îi va fi mai greu decît unuia cu structuri în teritoriu, experiență și proceduri verificate. Dar Demos avea totuși la îndemînă experiența USR și PLUS din care putea împrumuta fără să se teamă. Dar nu a procedat așa. Colegul nostru mofluz a preferat să dea vina pe univers, pregătindu-se să se uite urît către cei care au reușit. Sau au reușit un pic mai mult – e cazul unei candidate independente, cu un program de nișă, care a adunat cu forțe proprii de nouă ori mai multe semnături decît Demos. Sigur, nici ea nu va candida, pragul e nefiresc de mare, dar comparația asta spune totuși multe despre cum se face politică în România.

Vă veți întreba de ce contează acest eșec. În primul rînd, pentru sănătatea vieții politice românești. Pluralismul înseamnă mai mult decît diverse nuanțe de conservatorism ascunse prin partidele care contează. Apoi, într-o țară din care se pleacă acum ca în vremuri de război e destul de clar că avem un segment de populație care nu este sub nici o formă reprezentat.

De altfel, cine are răbdare să se uite pe sondaje poate observa că există o zonă de oameni care au abandonat cu totul politica, chiar dacă nu au părăsit încă România. Nu votează nu pentru că se simt bine în contextul actual, ci pentru că simt că democrația nu livrează nimic pentru ei. Acolo este terenul potrivit pentru creionarea unor narațiuni revanșarde și periculoase. Soluția nu e ignorarea acestor oameni, ci cooptarea lor în procesul democratic. Aici ar fi fost nevoie de Demos. În această zonă politică, abandonată de PSD, ignorată de restul.

Demos a preferat însă să teoretizeze la nesfîrșit în loc să se organizeze. A continuat să se comporte ca aripa academic-nefericită a USR. A alcătuit lista de candidați cu credința bizară că greviștii de la Satu Mare, căpșunarii din Spania sau studenții din București vor aprecia algoritmul corect politic în dauna unor șanse reale de a fi reprezentați. Ei bine, nimănui nu i-a păsat de lucrurile astea, iar listele de semnături ale Demos sînt populate de mame, tați și prieteni jenați care n-au putut spune nu atunci cînd li s-a cerut sprijinul. Prea puțini simpatizanți reali, pentru că nici unul dintre teoreticienii „stîngii moderne“ nu s-a obosit să ajungă la ei.

Dacă, după alegerile acestea, autoritarismul PSD devine și mai insistent, dacă statul român va continua să se degradeze așa cum o face în prezent, vina fi împărțită între toți participanții la jocul politic. Iar Demos, din afara jocului, va avea și el o parte absolut specială. Fondatorii săi sînt singurii care pretind că pot înlocui PSD în plan ideologic. Sigur, e complicat să marchezi dacă nu reușești nici măcar să ajungi pe teren. Dar pretenția rămîne, energiile au fost consumate, rezultatul e zero.

Partidelor mari li se reproșează adesea aroganța și cinismul. Dar aroganță nu e numai cînd PSD pretinde că îi pasă de electorat sau cînd PNL insistă că are vreo legătură cu liberalismul. Aroganță e și cînd Demos crede că simpla-i existență va însufleți mase. Singura masă însuflețită de Demos e aceea de la un bar din București, în jurul căreia membrii conducerii au stabilit strategia pentru europarlamentare. După ce chelnerul a adus nota, s-a lăsat liniștea. 

Teodor Tiţă este jurnalist. Îl puteţi găsi la twitter.com/jaunetom.

image png
Reevaluarea lucrurilor de acasă
Și e de observat că țara s-a schimbat în mod fizic, mult mai mult decît atitudinea locuitorilor ei.
p 7 Sam Altman WC jpg
Capitalul cîștigă și în domeniul IA
Nu e de mirare că OpenAI nu a reușit să-și respecte misiunea.
image png
image png
Birocrații inventate, care să justifice plusul la salariu
Ne mai mirăm, apoi, de ce pleacă profesorii din învățămînt sau de ce ezită să vină.
image png
Șanticler
Rămîne să mai vorbim, desigur, despre sensurile alunecoase și imprevizibile generate de larga circulație a cuvîntului efemer.
image png
Un recrut de odinioară
Pe spatele gecii tînărului erau imprimate, în galben ţipător, cuvintele US Air Force.
image png
Mintea democratică și impunitatea poporului
Pe cînd mintea democratică nu exista, popoarele erau pedepsite.
image png
Moș Crăciun, John Fitzgerald Kennedy și bomba nucleară
A fost fix pe dos. Anul 1962 a adus cea mai gravă criză din timpul Războiului Rece, criza rachetelor nucleare din Cuba.
image png
Nevoia de umanioare
Ele sînt însoţitorul şi sprijinul ideal in dürftiger Zeit şi beneficiază de resurse încă nevalorificate în spaţiul Europei de Est.
image png
O fabulă a lui Socrate
E ceea ce am pățit și eu: după ce m-a durut piciorul din cauza legăturii, iată că a urmat și plăcerea.
image png
Spirala ghinionului și ghicitul în gri
Poate nu la fel de ostentativ, dar cei care spun lucrurile sînt, din nou, tratați ca excentrici stridenți și, pe alocuri, isterici.
image png
Cine sapă la temelia pilonului II
Este incredibilă tenacitatea cu care politicienii din zona de stînga atacă pilonul II de pensii administrate privat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.

Adevarul.ro

image
Fiara de plastic. Povestea Daciei „Lăstun“ Maxi, un Fiat 500 al românilor, care nu a mai ieșit pe poartă
Dacia 500 „Lăstun“ ar fi trebuit să fie pentru români cam ce a fost Fiat 500 pentru italieni, Renault 5 pentru francezi, WV pentru germani. O mașină din gama mini, mai degrabă pentru tineret. O maşină de oraş, potrivită pentru transportul urban. A fost ideea și dorința lui Nicolae Ceaușescu
image
SPECIAL Elvira Popescu: de la actriță la contesă, devenită „Notre Dame du Théâtre“ FOTO/VIDEO
Cum a ajuns o româncă din București să devină o actriță contesă mai cunoscută în Franța decât celebra Greta Garbo.
image
Lista celor mai periculoase alimente din lume. Cinci alimente la care nu te-ai aștepta să fie incluse
În întreaga lume, există anumite alimente periculoase care pot provoca de la intoxicații alimentare ușoare până la deces, în cazuri extreme.

HIstoria.ro

image
Un posibil caz de braconaj arheologic în Moldova, în secolul al XVII-lea
Un posibil caz de braconaj asupra unui tumul din Moldova istorică este consemnat într-un document de la 1635, notează arheologul Vasile Diaconu, pe pagina sa de Facebook.
image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.