Sport şi urbanism într-un cartier muncitoresc

Publicat în Dilema Veche nr. 445 din 23-29 august 2012
Bruxelles ul sună trezirea pentru feudalii de la Bucureşti jpeg

Ecourile participării româneşti la Jocurile Olimpice de la Londra vor mai dăinui multă vreme. Tehnicieni şi comentatori de specialitate vor avea de aici înainte timpul de a găsi răspuns la întrebarea dacă recolta de medalii, mai modestă decît în alte dăţi, reprezintă un eşec sau, din contră, un succes, în condiţiile lipsei politicilor sportive în ultimii ani. Într-adevăr, tot mai puţini copii se îndreaptă spre sport, în timp ce tot mai multe baze sportive au căzut pradă furiei imobiliare sau pur şi simplu s-au degradat iremediabil. Discuţia va continua, mai ales că preşedintele Comitetului Olimpic şi Sportiv Român, Octavian Morariu, a şi lansat un semnal de alarmă, cerînd aplicarea rapidă a unor noi politici pentru dezvoltarea sportului.

De oarecare vreme însă, autorităţile locale se implică, într-un anumit fel, în fenomenul sportiv. Ba chiar îşi fac titlu de glorie din noile arene pe care le finanţează, adeseori cu o generozitate ce naşte suspiciuni. La Bucureşti, la Cluj, la Ploieşti şi – de mai mult timp – la Piatra Neamţ, au apărut arene sportive noi, atractive pentru public. Iar promisiuni apar şi din alte părţi – primarii îşi dau seama, probabil, că asemenea investiţii vor contribui la realegerea lor, peste patru ani. Bani să fie, numai, la buget! Dincolo de aspectele de ordin financiar, care trebuie oricum lămurite, arenele intră în viaţa comunităţilor, prin evenimentele sportive sau concertele pe care le găzduiesc. Şi, lucru important, aduc un plus de valoare zonelor în care sînt construite. De altfel, modelul nu este nou. Polonia şi Ucraina au de cîştigat pe termen lung din investiţiile în infrastructura sportivă – şi nu numai – pentru ultimul Campionat European de Fotbal, iar stadionul şi satul olimpic de la Londra au fost anume construite într-unul dintre cartierele defavorizate ale capitalei britanice, tocmai pentru a ridica acea zonă din punct de vedere urbanistic.

Un asemenea proiect ar putea fi imaginat, la o scară mai redusă, şi în capitala României, în jurul celei mai vechi arene încă funcţionale din Bucureşti şi chiar din România, cel puţin la nivelui fotbalului din primele două ligi.

Stadionul Giuleşti a fost inaugurat la 10 iunie 1939, printr-o manifestare fastuoasă, în prezenţa regelui Carol al II-lea, a moştenitorului Tronului, Mihai şi a prinţului Paul al Greciei. Deşi arena era gata încă din 1938, s-a aşteptat un an pentru inaugurarea oficială, ocazionată de Jocurile Internaţionale Feroviare, găzduite de Bucureşti. Nu întîmplător: în 1939 se împlineau 70 de ani de la inaugurarea primei linii feroviare din România, Bucureşti-Giurgiu.

Proiectul stadionului feroviar se încadra în viziunea corporatistă a lui Carol al II-lea, în care clasa muncitoare juca un rol important – în mod sigur, şi pentru a o feri de influenţele bolşevice. Cu şase ani în urmă, cartierul care găzduia acum impresionanta festivitate – cu ceremonial militar, tineri în costume naţionale şi alte elemente de recuzită – era zguduit de mişcarea de protest a muncitorilor ceferişti. Şi este imposibil să nu facem o legătură între cele două evenimente. Investiţia în infrastructura sportivă şi culturală – clădirea Teatrului Giuleşti, din vecinătate, avea să fie ridicată după planurile arhitectului Horia Creangă – era un răspuns politic la acele evenimente. Un fel de soft power avant la lettre. Construcţia stadionului fusese programată să înceapă chiar în 1934, la doar un an de la grevele ceferiştilor, dar întîrzierea cu care s-au obţinut avizele urbanistice a făcut ca lucrările să debuteze de-abia în 1936, sub coordonarea arhitectului Gheorghe Dumitrescu. Planul era o copie la o scară ceva mai mică a stadionului Highbury din Londra, aparţinînd clubului Arsenal.

Cum stăm astăzi? Odată cu instaurarea comunismului, arena Giuleşti a fost – cum altfel? – naţionalizată. Stadionul aparţinea, de fapt, Asociaţiei Cultural-Sportive CFR, înfiinţată în iunie 1923 de către muncitorii feroviari „în localul Şcoalei din Calea Griviţei“, după cum se specifica în actul constitutiv, scris cu cerneală violet, cerneala CFR-ului. Atunci s-au pus, de fapt, bazele Clubului Sportiv CFR, devenit ulterior Rapid. Efectele naţionalizării durează pînă azi, arena aflîndu-se în continuare în proprietatea Ministerului Transporturilor. Soarta complexului sportiv, astăzi într-o stare avansată de uzură fizică şi morală, pare să fi intrat într-o fundătură. Firesc, Ministerul nu poate investi într-un mare proiect de modernizare, priorităţile lui fiind altele. Dar nici nu întreprinde ceva pentru a înapoia complexul, comunităţii, şi a atrage capitalul privat.

Un proiect pentru refacerea unui complex cultural-sportiv, cu stadionul şi teatrul, cărora li s-ar putea adăuga cîteva dotări moderne, ar fi un cîştig urbanistic important. În orice caz, mai important decît ridicarea unor impersonale blocuri din oţel şi sticlă, după ce, sub acţiunea nemiloasă a timpului, stadionul şi teatrul de pe Calea Giuleşti vor fi, inevitabil, demolate.
Ovidiu Nahoi este realizator de emisiuni la The Money Channel.

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

păcănele
Câștigător la păcănele, jefuit de un prieten. Polițiștii din Vaslui l-au reținut pe tâlhar
Un tânăr de 26 de ani din Vaslui, invidios pe un amic de 19 ani care câștigase la păcănele, l-a urmărit în orașul Târgu-Neamț și l-a deposedat prin violență de portofel, în care se aflau 1.500 de lei.
bani
Cuantumul indemnizaţiei de şomaj, majorat. Klaus Iohannis a promulgat Legea
Preşedintele Klaus Iohannis a promulgat, joi, legea care prevede majorarea cuantumului indemnizaţiei de şomaj acordată persoanelor cu un stagiu de cotizare de cel puţin un an, acesta urmând să fie egal cu valoarea indicatorului social de referinţă.
Alexandru Arsinel
Arșinel a murit la 83 de ani. O ghicitoare îi spusese că va trăi 89 de ani
După o viaţă petrecută pe scenă, Alexandru Arşinel a murit pe 29 septembrie 2022, la vârsta de 83 de ani.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.