Sperietura a trecut

Publicat în Dilema Veche nr. 887 din 8 - 14 aprilie 2021
Nu eşti de acord? Eşti prost  Sau primitiv jpeg

Nu pandemia. Dar sperietura s-a cam dus. Poți să ne faci capul calendar acum, cu lipsa de locuri în secțiile de terapie intensivă. Degeaba. Multora nu le mai e frică. A trecut deja mai mult de un an de cînd pe unii i-a luat tremuratul. Vedeau că nu-i de glumă cu ce se-ntîmpla. Și, mai ales, cu ce s-ar fi putut întîmpla dacă omenirea ar fi pierdut meciul cu virusul. Alții au intrat și ei în vibrație, pe parcurs, mai tîrziu, în funcție de cît de aproape a trecut pe lîngă ei fiorul rece al morții unor cunoscuți. Sau chiar au fost loviți ei înșiși de molimă, scuturați mai zdravăn, ori defilînd cu noroc prin boală. În așa fel încît să exclame apoi vitejește: „Eh, hai, că n-a fost decît o gripă...”. Iar pe unii, cum se spune pe românește, nu i-a durut nici măcar „la bașcheți” de toată tevatura asta.

Vreme de un an, am avut timp să citim sau să auzim enormitățile tuturor deștepților care întotdeauna știu ei mai bine ce e de făcut. Așa cum am văzut și cît de amețitor poate fi cinismul unor politicieni sau al indivizilor care dețin alte feluri de putere. Apelurile disperate la rațiune și moderație s-au întretăiat cu valul de propagandă și de știri false. În cele din urmă, poți acum să ne spui orice. Cu mare greutate mai are vreun efect. Oboseala, loviturile fulgerătoare abătute asupra unora care și-au pierdut rude, prieteni, locuri de muncă, și-au văzut afaceri și visuri de-o viață năruite, indiferența, prostia și cruzimea altora, manipularea, comunicarea publică neinspirată, tocirea discursurilor, toate ne-au tăbăcit și ne-au făcut să pierdem forma de teamă care-ți pune în funcțiune instinctele de apărare. Sperietura a rămas în urmă. Iar asta, în sine, e o veste bună. Dar odată cu sperietura s-a pierdut în ceață și speranța că învățăm ceva din experiența prin care am trecut. Natura, universul, divinitatea (ia fiecare ce-i trebuie din enumerarea asta) au dat un avertisment serios. Lumea a fost nevoită să se oprească la un moment dat. A fost un prilej istoric de a ne trage răsuflarea și de a privi în jur. De a vedea ce am făcut, ca specie, pe planeta asta. N-a mers. Ca întotdeauna. Am depășit momentul și ne-am repezit mai departe. Și-am făcut-o așa cum o s-o facem și de-acum încolo. Furibund. Pentru că altfel nu mai știm.

Sperietura nu înseamnă, aici, ceva care-ți îngheață sîngele și te face să paralizezi în fața pericolului. E un prilej de gîndire. O șansă de a te opri și de a contempla momentul și starea în care te găsești. E ocazia de a evalua cine ești și ce poți în mod real. E o ieșire de sub spectacolul continuu al fiecărui minut, al fiecărei secunde din „normalitatea” pe care ți-o oferă epoca în care trăiești. Numai că instinctul scenei a devenit mai puternic în ființa umană contemporană decît cel de apărare. Odată opriți din spectacol, singurul lucru pe care ni l-am dorit a fost reluarea lui cît mai grabnică. Pe cît se poate, „exact așa cum a fost”. Nu ne-am dat nici o șansă. Așa cum nu i-am dat nici lumii în care trăim. Iar adevărul e că mirarea ar fi fost să facem altfel. De ce ne-am fi comportat acum în alt mod decît am făcut-o în alte momente, în alte epoci? Pentru că acum credem că s-a schimbat ceva fundamental. Că scurtarea și aneantizarea distanțelor, comunicarea instantanee, nivelul dezvoltării tehnologice, revelațiile neuroștiințelor, forța fabuloasă a statisticii, toate astea ne plasează pe un palier diferit de conștiință față de strămoșii noștri. Fie ei chiar și ăia din secolul trecut.

Realitatea pare să demonstreze că ne înșelăm. Dar ce preț mai punem azi pe noțiunea de realitate? Ne găsim în plin cosmos al realităților fiecăruia dintre noi. Iar luxul de a călători printre galaxiile ideii de „posibil” are un preț exorbitant. Pe care nu-l percepem. Pentru că și ideea de „preț”, la rîndul ei, plutește în aceeași imponderabilitate în care stau agățate în aer toate celelalte idei. Trăim bucuria imensă a jocului cu realitatea, cu toate elementele din alcătuirea noastră, aidoma primilor oameni care zburau în spațiul scăpat de gravitația terestră. Învățau lucruri noi pentru „sens” și „direcție”, părăseau în multe moduri felul pămîntean de a fi. Astronauții știu însă, oricît ar sta acolo, în spațiu, că la un moment dat vor reveni în lumea lor de acasă. Cel puțin deocamdată. Încă ne mai despart niște ani de zborul fără planificare de întoarcere dinspre o anumită destinație cosmică. Însă ființa contemporană nu mai poate reveni la ea însăși. A pornit de mult, cu mintea, pe drumul destinației fără întoarcere, spre care nu a plecat, deocamdată, cu trupul. Frontiera, în absolut toate accepțiunile sale, ba chiar și în cele pe care încă nu le știm, e singura noțiune care ne mai fascinează pe toți. Așa că n-o să ne oprească din călătoria asta o (deja banală) pandemie.

Ce vom face acum, cînd sperietura a trecut? Vom năvăli înapoi în viețile noastre, fără prea multe gînduri pentru cei care au plătit cu viețile lor prețul acestui moment important din parcursul nostru. Va fi „doar istorie”, prilej de filme, muzee ale pandemiei și miliarde de meme care vor curge ca globulele roșii în sîngele Internetului. Sperietura a trecut și nu ne-a învățat nimic. Pentru că noi, azi, am uitat aproape complet chiar și ideea de sperietură. E o componentă a lumii vechi, în care trauma juca un rol esențial. Azi ne găsim în epoca driblării traumei, pînă la dispariția ei. Învățarea de orice fel prin presiune traumatică asupra ființei s-a încheiat. Nu vom mai înțelege un eveniment, așa cum e pandemia, ca pe un avertisment al zeilor sau al naturii. Nici măcar ca pe unul al lumii pe care o traumatizăm, la rîndul nostru, pentru a scăpa de propriile traume. O vom așeza în paradigma vastă a momentelor de instabilitate a sistemului. Și vom spune că a fost doar o turbulență. O scuturare în zborul nostru spre progres. Ne mișcăm repede. Vaccinurile abia încep să arate ce pot. Sperietura a trecut. Despre pandemie, însă, nu știm.                    

Cătălin Ștefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Coșmarul prin care a trecut un culturist: a pierdut zeci de kilograme în 35 de zile. „Corpul meu a început să se mănânce singur”
Culturistul canadian Jared Maynard a slăbit enorm în cinci săptămâni și și-a pierdut capacitatea de a vorbi din cauza unei boli rare și terifiante de care a reușit, într-un final, să scăpe, deși medicii îi dădeau șansele minime de supraviețuire, potrivit The US Sun.
image
„Cel mai rău lucru din istoria umanității!” Internauții se revoltă din cauza măsurilor de mediu luate de producătorii de băuturi răcoritoare
Fie că este vorba de Coca-Cola sau de suc de portocale, dacă ați cumpărat recent o băutură îmbuteliată, probabil ați observat o schimbare subtilă, dar exasperantă, scrie Daily Mail Online, care relatează ce cred internauții, producătorii și experții în reciclare despre această măsură.
image
Cafeaua Marghilomana, relansată la conacul marelui politician Alexandru Marghiloman. Cum se prepara celebra licoare interbelică VIDEO
Cafeaua Marghilomana, băutura aristocraților de odinioară, a fost relansată. Va putea fi savurată odată cu introducerea în circuitul turistic a clădirilor recent reabilitate de pe domeniul din Buzău care i-a aparținut marelui politician Alexandru Marghiloman.

HIstoria.ro

image
Când a devenit Sicilia romano-catolică?
Mai mult de 13 civilizații și-au pus amprenta asupra Siciliei din momentul apariției primilor locuitori pe insulă, acum mai bine de 10.000 de ani, dar normanzii și-au tăiat partea leului.
image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.