Șosele

Publicat în Dilema Veche nr. 962 din 15 septembrie – 21 septembrie 2022
Comunismul se aplică din nou jpeg

Vrînd-nevrînd, drumurile sînt parte din viața noastră. Un procent din timpul pe care-l avem e petrecut pe drum. În vara aceasta am călătorit mult cu mașina. N-am străbătut, vorba cîntecului, chiar each and every highway, dar a fost o ocazie să-mi readuc aminte și de lungile călătorii pe care le-am făcut în trecut, de acele șosele care mi-au rămas în minte într-un fel sau altul. 

Stăruitoare e o veche imagine de pe o autostradă din Virginia (nu conduceam eu), cu un panou verde pe care scria: CIA next right

Mult mai aproape, prin Ungaria, o țară de ale cărei drumuri ne minunam odată, am găsit anul acesta autostrăzi cam prea ondulate (pe lîngă Balaton) și drumuri contorsionate ca niște vijelioase rîuri de munte, spre Debrețin. 

Mi-am reamintit de asemenea de autostrăzile din nordul Italiei, cele mai bune din Europa (și cele mai scumpe) cu sectoare avînd patru benzi pe sens, toate pline de mașini în șiruri nesfîrșite, de furnicar. Nu știu să fi văzut șosele mai aglomerate decît cele din Italia. Țara în care, pe vremuri, am avut și experiența de neuitat a pasului Stelvio, cu drumul lui săpat ca un zigzag în stîncă, acolo unde nu încap două automobile unul pe lîngă celălalt decît la curbe (care și acelea, uneori, cer trei mișcări). La fel de impresionant, faimosul traseu suspendat Mamma Mia sau Oh My God din Capri, unde autobuzele ca niște cutii pătrate, conduse parcă de șoferi nebuni, se hîrjîie mereu cînd trec unul pe lîngă altul, în vreme ce pasagerii care privesc marea direct în jos, de la sute de metri înălțime, scot acele exclamații care au devenit numele drumului.

Odată, am avut ocazia să compar magnifica șosea de pe Coasta Dalmată și autostrăzile perfecte din Croația cu imprevizibilitatea drumurilor din Serbia sau din Bosnia-Herțegovina (religia și drumurile fac diferența între aceste țări). Bezna bruscă dintr-un tunel din Serbia m-a făcut să încremenesc cu piciorul pe frînă. În lumina farurilor, în față se profila un perete de piatră neregulat, ca într-o peșteră. Tunelul nu era înfundat, dar ca să vezi luminița de la capătul lui trebuia să te uiți în dreapta. Un cot în unghi drept îl segmenta fără de veste chiar în mijloc. 

La extrema cealaltă ar fi autostrăzile luminate din Belgia și Olanda. Dar despre ele n-ai ce povesti. Le-am străbătut o singură dată și nu mai țin minte chiar nimic. 

Din Norvegia, în schimb, mi-aduc aminte banda de asfalt șerpuitoare prin penumbra unor păduri de brad fără sfîrșit, pe care autocarul o parcurgea într-o liniște și cu o constanță sedative, spre un nord crepuscular, aflat parcă dincolo de limita conștienței noastre. 

Gratuitele și aglomeratele autostrăzi din Germania îmi apar în minte cu multele lor camioane șuierătoare, în urma cărora miroase a chimicale, cu promisiunile vitezei fără limite, care însă rareori se pot împlini în realitate.

Din Anglia mi-aduc aminte doar cum singurii șoferi care claxonau prin Londra erau taximetriștii, cei despre care se spune că sînt foarte manierați (poate doar prin comparație cu taximetriștii din alte părți) și, de asemenea, uimirea care m-a cuprins cînd închiriata și inversata mea mașinuță, cu volan pe dreapta și schimbător pe stînga, a început să tremure din toate încheieturile la doar o sută pe oră. Asta pînă m-am dumirit că suta aia nu era tocmai suta noastră. Cadranul era marcat în mile. 

În Grecia, parcursesem de multe ori obositoarea autostradă dintre Salonic și Atena, cu nenumăratele ei stații de plată în care grecoaice blonde (!?) te întîmpină din înălțimea cabinelor lor cu kalimera sau kalispera, pentru ca după încasarea banilor să-ți ureze ceva cu taxidi (călătorie plăcută, probabil). Mai recent, am descoperit-o și pe cea care merge spre Lefkada, cu tunelurile ei incredibile prin munți și mi-am zis atunci că mult rău ne-a făcut nouă comunismul (de care ei au scăpat – sau au fost scăpați – la mustață).

Din Turcia nu uit parcările de pe marginea șoselelor fierbinți, în care mașina poate trece pe sub niște țevi din care curge apă, spre răcorirea generală a autovehiculului și a călătorilor dintr-însul. Nu știu dacă mai există acel robust sistem de răcire acum, cînd toate mașinile au aer condiționat.

În sfîrșit, trecînd la drumurile noastre naționale, județene, comunale, am ajuns să mă obișnuiesc cu porțiunea dintre Tîrgoviște și Cîmpulung Muscel care, în ciuda reparațiilor frecvente de mai mică sau mai mare amploare, e aproape neschimbată de zeci de ani: vălurită de la un cap la altul și cu sectoare care-ți lasă impresia că omenirea n-a descoperit nici măcar în mileniul al treilea vreo soluție împotriva alunecărilor de teren. O altă porțiune pe care am circulat frecvent și care părea să aibă un destin la fel de veșnic nefericit s-a schimbat de curînd în bine: între Brașov și Bran, unde, paralel cu șoseaua veche care a fost bine reparată, a apărut chiar și o bucată din ceea ce va fi autostrada spre Ploiești. 

Ar mai fi și altele, dar deocamdată mă opresc aici.

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

CTP
CTP, atac dur la adresa lui Alexandru Arșinel: „Atârnat în meserie de fusta marii actrițe Stela Popescu, nu făcea să râdă decât curcile“
Jurnalistul Cristian Tudor Popescu a transmis, într-o postare pe Facebook, un mesaj dur la adresa actorului, după ce acesta a încetat din viață.
Burleanu
Salariul uriaș al lui Burleanu de la FRF sfidează orice bun-simț: „E cel mai bine plătit om din fotbalul românesc”
Fostul internațional Florin Prunea a vorbit despre salariul lui Răzvan Burleanu, președintele FRF.
Bogdan Aurescu FOTO EPA-EFE
MAE: Nicio achiziţie teritorială bazată pe încălcarea dreptului internaţional nu poate fi recunoscută. Ce spune Aurescu
MAE a reafirmat sprijinului „ferm” al României pentru suveranitatea Ucrainei, reamintind că „nicio achiziţie teritorială” nu poate fi recunoscută.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.