Șoping vicios la Chișinău
Republica este în mare fierbere. Cîţiva români din România (puţini) au băgat de seamă că există o campanie electorală extrem de dură dincolo de Prut. Mai ştiam noi cîte ceva despre Voronin şi comunişti, despre Lupu, Chirtoacă, Filat sau Ghimpu. Cam atît. Mai dăm atenţie „fraţilor“ doar la evenimente excepţionale, cum au fost cele violente de anul trecut. Aşadar, atenţia pentru cele curente (politice, sociale sau economice) este minimală. Rezistente sînt şabloanele. Avînd în vedere că nu am căderea circumstanţială de a mă exprima despre politichia din Republică pînă după alegeri şi nici competenţa analistului profesionist, că nu sînt vreun bun cunoscător al partidelor moldoveneşti, mă voi mulţumi cu o descriere frivolă a potenţialului de entertainment din cealaltă capitală europeană vorbitoare (parţial) a limbii române.
După modelul revistelor glossy, iaca indicaţii preţioase de loasir în Chişinău. În primul rînd, evitaţi magazinele de firmă cu nume occidental, din mall-uri sau de pe celebrul bulevard Ştefan cel Mare. Am constatat, după nenumărate experienţe personale, că, pe măsură ce te îndepărtezi de Londra, Paris sau Milano, preţurile cresc direct proporţional cu distanţa exprimată în kilometri. Prin urmare, şopingul de tip Hugo Boss sau Armani este mai ieftin la Bucureşti decît la Chişinău, după cum este mai ieftin la Londra decît la Bucureşti. Prin urmare, trecem la nivelul B: cadouri „cu specific“, pentru cei de-acasă.
Ideea generală în România este că vinul moldovenesc este al naibii de bun şi ieftin. Am tot căutat să mă conving. Astfel, confirm o dată în plus validitatea teoremei de mai sus, exprimată, de data asta, în cazul preţurilor din alimentară: cu cît te îndepărtezi de Bruxelles, cu atît politicile concurenţiale sînt mai slabe, deci preţurile la raft sînt mai mari. Se aplică şi în cazul vinurilor. Personal, am găsit doar două podgorii ale căror produse merită încercate: Purcari (odios de scumpe) şi Hînceşti. Vorbesc doar de vinul roşu. La alb nu mă bag că nu mă pricep. Cei de la Hînceşti oferă vin decent la preţuri acceptabile, ei sînt mai aproape de oferta middle class cu care sînt obişnuit. Toate celelalte produse de gen pe care le-am încercat au fost mai degrabă proaste. Dacă nu sînt prea dulci, atunci sînt prea acre. În orice caz, ele nu au văzut stejarul, fiind maturate exclusiv în inox.
Alta este situaţia coniacurilor. Au sortimente multe, pentru toate buzunarele. Personal, pot lăuda transnistreanul Kvint (ştiu, e odios să lauzi un produs al comuniştilor secesionişti), la un preţ bunicel pentru cei opt ani vechime declaraţi pe etichetă. Mult mai bine stau, însă, la bomboane. Faimoasa fabrică Bucuria are magazine de prezentare prin tot centrul oraşului şi o ofertă surprinzător de variată. Preţul este decent, produsele sînt interesante. Nu vă aşteptaţi, însă, la o concurenţă serioasă pentru celebra chocolat belge, cu toate că promit un viitor frumos. Dacă ar mai lucra la branding şi la prezentarea comercială, ar avansa serios pe piaţa regională.
O altă legendă urbană este cea legată de preţul ţigărilor. Nu am nimic de comentat, ci numai de confirmat. Preţul cartuşului este de cinci ori mai mic decît la Bucureşti. Am căpătat, astfel, explicaţia empirică a intensului trafic de ţigări spre România. Diferenţele între taxele locale (la ei) şi cele induse de legislaţia comunitară (la noi) pun la grea încercare nervii producătorilor din România şi virtutea vameşilor din dreapta Prutului.
Ar mai fi de adăugat elementul picant, care nu poate lipsi din relatarea unei reviste glossy: femeile. În Moldova, ele sînt frumoase foc. În plus, se pare că ţinutele corporate sau casual nu s-au descoperit încă pe plan local. De aceea, totul pare pus la ofertă, „acuş, numaidicît, la moment“. Personal, am fost salvat de iubirea de nevastă, frica de Dumnezeu şi teama de FSB.
Coniacuri bune, ciocolată multă, ţigări ieftine şi fete frumoase. Astfel mi se confirmă următoarea teoremă: preţul viciilor scade direct proporţional cu distanţa (fie ea şi politică) faţă de Bruxelles.
Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană la TVR.
