Soljeniţîn: întrebări care continuă să ne frămînte

Publicat în Dilema Veche nr. 770 din 22-28 noiembrie 2018
Teatrul – dimensiune  identitară a Europei jpeg

Duminică, 18 şi luni, 19 noiembrie, un public restrîns a asistat într-un mic teatru parizian la un spectacol cu totul insolit: un fost ministru şi deputat francez a interpretat pe scenă Discursul de la Harvard al lui Aleksandr Soljeniţîn.

Contextul este unul comemorativ: pe 28 noiembrie se împlinesc o sută de ani de la naşterea scriitorului rus, dispărut în urmă cu zece ani, în august 2008. Franţa are multe motive să-şi amintească de Aleksandr Soljeniţîn pentru că la Paris a apărut pentru prima dată în limba rusă, în 1973, tulburătoarea sa carte Arhipelagul Gulag. Este romanul-mărturie care a scos din hipnoza comunistă un mare număr de intelectuali de stînga francezi şi vest-europeni, iar prin mediatizarea lui în Occident a contribuit poate cel mai mult la demolarea mitului sovietic. Filozofi precum André Glucksmann şi Bernard-Henri Lévy au fost puternic influenţaţi de Soljeniţîn şi au dat tonul regîndirii critice a marxismului în Franţa. Iar în 1975, prezenţa lui Soljeniţîn în emisiunea literară televizată a lui Bernard Pivot a avut efectul unui tsunami liberator într-o Franţă în care stînga dogmatică avea o imensă putere.

Tot în Franţa au avut loc şi cele mai aprinse dezbateri în jurul aşa-numitului „fenomen Soljeniţîn“, cu atît mai mult cu cît cel mai dogmatic partid comunist din lumea occidentală era, în anii ’60 şi ’70, cel francez. Scriitorul rus a declarat, cu un fel de sentiment de recunoştinţă, că în Franţa a fost cel mai mult citit şi cel mai bine primit şi înţeles.

Omagiul scenic adus lui Soljeniţîn de Hervé Mariton, vorbitor de limbă rusă şi bun cunoscător al literaturii ruse, s-a derulat într un loc numit Théâtre de Poche-Montparnasse – unul din acele teatre de buzunar care dau farmec peisajului cultural al capitalei franceze. Faptul că Soljeniţîn este celebrat într-un teatru de buzunar mi se pare încărcat de simboluri. Pentru că în prezent s a instalat un fel de jenă în jurul său, iar omagiile care i se aduc sînt şi ele cam „de buzunar“, adică discrete.

De fapt, scriitorul rus deranjează multă lume. Nimeni nu-i poate accepta în bloc, în totalitate, opera, ideile şi atitudinile.

În Rusia, Puterea preferă să nu-şi amintească de vehemenţa cu care Soljeniţîn a denunţat comunismul, deşi Vladimir Putin apreciază cu siguranţă pledoariile scriitorului în favoarea unui stat rus puternic, capabil să se opună Occidentului. În Statele Unite şi în Europa de Vest, Aleksandr Soljeniţîn este apreciat pentru capodoperele sale literare, dar nu şi pentru criticile sale, uneori viscerale, formulate la adresa Occidentului. Iar multe dintre paginile sale legate de istoria Rusiei, de relaţiile dintre ruşi şi evrei, precum şi de Revoluţia bolşevică sînt considerate ca fiind impregnate de antisemitism. Unii îi mai reproşează misticismul, alţii neîncrederea în democraţie…

Discursul de la Harvard a provocat un veritabil şoc în iunie 1978, cînd Soljeniţîn a vorbit în faţa a 20.000 de studenţi la încheierea anului universitar. Fără să-şi exprime nici cel mai mic sentiment de recunoştinţă faţă de ţara care îi oferise ospitalitate, scriitorul rus a demolat, de fapt, aşa-zisele „valori“ ale Americii. El a vorbit atunci, cu accente de inchizitor, despre slăbiciunile, materialismul şi declinul Occidentului, despre lipsa sa de curaj, despre superficialitatea sa, despre puterea incontrolabilă a mediilor de informare…

În mod paradoxal, Soljeniţîn plasează începutul decadenţei occidentale în perioada Renaşterii. Lui i se pare teribilă „eroarea“ făcută de om, aceea „de a se desprinde de divinitate, de orice forţă superioară lui“. Iar perioada Luminilor este văzută de el ca o adîncire în eroare întrucît separarea omului de divinitate a dobîndit o expresie politică şi juridică. Greu, greu de acceptat aceste idei, greu de digerat şi gîndul că un scriitor de geniu ca Soljeniţîn putea să fie pe de o parte un demolator al totalitarismului comunist, dar şi un fanatic al panslavismului rus şi ortodox.

Hervé Mariton, omul politic care a adus pe scenă acest discurs al lui Soljeniţîn, consideră însă că reflecţiile sale merită toată atenţia. Iată argumentele acestui pasionat rusofon şi rusofil francez: „Soljeniţîn este în căutarea dificilă a universalităţii, este în căutarea unui ideal. În Est, el a fost martorul totalitarismului, denunţat ca un lucru oribil. În Vest, el denunţă însă umanismul lui Erasmus, pe care îl vede scufundat în egoism. Soljeniţîn nu poate recomanda societatea occidentală ca pe un ideal pentru transformarea societăţii ruse.“

Frămîntările lui Soljeniţîn răzbat în mod dramatic din acest text incitînd la dezbatere. Chiar dacă Soljeniţîn pare să dea lecţii morale, ceea ce impresionează şi tulbură este sfîşierea sa interioară. Dezamăgit de Occident, convins că nu modelul occidental poate salva omul în general şi în nici un caz Rusia şi omul din Est, Soljeniţîn caută soluţii într-o zonă de înalte exigenţe etice (vecine, din păcate, cu utopiile primejdioase ale omului perfect).

A-l omagia astăzi pe Soljeniţîn reprezintă un necesar exerciţiu de memorie. Într-un articol publicat în Le Monde, Hervé Mariton constată că marele scriitor rus este oarecum uitat, mai ales că adversarul său principal, comunismul, a dispărut. Nu au dispărut însă alte forme de totalitarism (islamul radical stă la pîndă). Multe dintre neliniştile exprimate de Soljeniţîn la Harvard în 1978 rămîn foarte acute, cum ar fi cele legate de „libertatea de a face bine şi libertatea de a face rău“. În plină globalizare, dar şi în plină incertitudine europeană, aceste întrebări simple revin cu o forţă legitimă, de sorginte dostoievskiană. Orice ar spune unii sau alţii, Soljeniţîn, prin modul în care şi-a pus talentul literar în denunţarea comunismului şi a universului concentraţionar sovietic, a fost un mare european.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cine este News Daddy, tiktokerul care a anunțat atentatul asupra lui Trump de la „Beach, Please”. Dylan Page: „Nu e o glumă, se întâmplă chiar acum” VIDEO
Dylan Page, un creator de conținut pe Tik Tok, cu peste 11 milioane de urmăritori, a fost primul care a anunțat tentativa de asasinat asupra lui Donald Trump. TikTok-erul se afla la festivalul „Beach, Please”, când a publicat știrea.
image
Tentativa de asasinat asupra lui Trump. Mișcarea salvatoare pe care a făcut-o fostul președinte chiar înainte ca glonțul să îl lovească FOTO VIDEO
Imaginile și informațiile despre tentativa de asasinare asupra lui Donald Trup, continuă să șocheze. O nouă înregistrare video arată mișcarea salvatoare pe care Donald Trump a făcut-o chiar în momentul în care un glonț a trecut pe lângă capul fostului președinte la mitingul din Butler, Pennsylvania.
image
Cum salvăm, pe caniculă, legumele din grădini și solarii. Fermier: „Se coace și roșia cât nuca, e de speriat”
Temperaturile de cuptor din ultimele zile pun la grea încercare și culturile din grădini și solarii. Legumicultori cu experiență spun ce putem face pentru a salva pe caniculă din munca de câteva luni și a ne bucura de legume din grădina proprie.

HIstoria.ro

image
De ce mergeau bogătașii ruși la Nisa?
Citirea romanului Fum, de Turgheniev, dar și reluarea prozei mele despre Rușii de la Baden Baden, au făcut să mă întreb: De ce mergeau rușii din lumea înaltă în Occident în proporție de masă? De ce nu dădeau năvală occidentalii în Rusia țaristă?
image
România anului 1944, văzută din exil: „Sfârșitul lumii noastre”
Ajuns în Elveția, Constantin Argetoianu se miră de calmul și liniștea care domnesc în rândul localnicilor și imediat ia pulsul celor câțiva români aflați aici.
image
Un cărturar francez justifică argumentat Comunismul lui Sadoveanu
„Războiul rece bîntuia și printre intelectuali. În acest context, Sadoveanu, care făcuse deja alegerea în 1944, în timpul răsturnării de situație prosovietice acționînd convins potrivit conștiinței sale umaniste, este pus în situația să aibă luări de poziție fără echivoc în favoarea noului regim”.