Sîntem prea obsedaţi de corupţie?

Publicat în Dilema Veche nr. 137 din 8 Sep 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Vorbeam săptămîna trecută despre probleme ridicate de sondajele care măsoară percepţia corupţiei şi despre faptul că percepţia şi fenomenul ca atare par a fi două chestiuni diferite. Nu am inventat apa caldă, observaţia respectivă vine pe fondul unui scepticism tot mai accentuat în literatura de specialitate, privitor la măsurarea percepţiei corupţiei. Ivan Krastev (pe care l-am tot citat aici) aduce o critică necruţătoare acestor instrumente sociologice, arătînd că publicul din ţări foarte diferite, cum ar fi Polonia şi Rusia, răspunde în procente comparabile că trăieşte într-o ţară coruptă. Şi atunci care mai este diferenţa între semidictatura rusă condusă de oligarhii energetici şi democraţia poloneză acceptată în UE? Grea întrebare. Cel mai elaborat instrument pentru percepţia corupţiei este indexul anual al Transparency International. Problema nu este că indicele nu e bine făcut, ci ce anume măsoară el. Dacă aproximăm nivelul de corupţie prin Indicele de percepţie pe 2005, rezultă că Polonia e mai coruptă decît Tunisia, Columbia şi Cuba (or include şi disidenţii din puşcării în eşantion?), iar România e chiar mai coruptă decît Ruanda şi China. Indicele Transparency ne spune multe despre starea de spirit, dar mai nimic despre starea de fapt. Un instrument concurent este dezvoltat în momentul de faţă de organizaţia Global Integrity (www.globalintegrity.org). Ei pleacă de la ideea că e foarte greu să măsori corupţia în sine, fiind un fenomen atît de divers şi comis de oameni care în general au tot interesul să ţină secretul, iar percepţia corupţiei ne e utilă doar pînă la un punct. Aşa că propun o măsurare a anticorupţiei, adică a instrumentelor pe care o societate le dezvoltă pentru a limita corupţia. Indexul lor se referă la o mulţime de indicatori - de la presă şi organizaţii civice la alegeri libere, achiziţii publice şi parchete puternice - toţi măsuraţi de un sistem de raportori şi recenzenţi care ar trebui să limiteze subiectivismul. Indexul a fost aplicat pentru 25 de ţări şi acum se extinde. Va fi interesant dacă ne vom situa mai bine în indexul anticorupţiei decît în indexul percepţiei, unde stăteam jalnic. Revenind la teorie, se ridică întrebarea legitimă ce anume se poate face, din moment ce publicul tinde să creadă că multă gălăgie în jurul subiectului înseamnă că a crescut corupţia. Să revenim la Ivan Krastev. Paradoxal pentru un politolog liberal atît de influent, Krastev se arată iritat de discursul anticorupţie din zonă. Şi asta - spune el - pentru că a devenit o asemenea obsesie în fosta lume comunistă, încît totul este explicat prin acest fenomen. Sîntem săraci pentru că sîntem corupţi, sîntem subdezvoltaţi pentru că sîntem corupţi etc. Iar efectul pervers este că sînt delegitimate chiar guvernele care luptă cu corupţia. Explicaţia lui Krastev este că, cu cît un guvern încearcă să mişte lucrurile cu atît cazurile în sine sînt mai dezbătute şi mai controversate şi acest fapt nu face decît să crească vizibilitatea corupţiei. Ca să arunce cu totul în aer multe teme comune, Krastev mai spune că cu cît presa este mai liberă cu atît cinismul publicului creşte, pentru că oamenii tind să dea automat dreptate acuzaţiilor ridicate de presă, fără să mai aştepte verdictele instituţiilor (care întîrzie şi în care oricum nu au încredere). Mai mult chiar, toată această tevatură legată de corupţie nu face decît să dea apă la moară populiştilor, mai degrabă decît să rezolve problema în sine. Să recunoaştem că Krastev are darul de a te pune pe gînduri. Dar are şi dreptate? Sîntem prea obsedaţi de corupţie? Părerea mea este că nu. Chiar Krastev spune, în eseurile sale, că rădăcina corupţiei în fostele state comuniste vine din redistribuirea averii publice către privaţi, proces inevitabil, dar şi cumplit de arbitrar şi corupt. Or, dacă este aşa, reţelele formate şi consolidate atunci nu au nici un motiv să se desfiinţeze. Corupţii nu vor spune: gata, dom’le, am furat destul, acum sîntem o societate capitalistă şi democratică, terminăm cu matrapazlîcurile. Din contră, reţelele politice de corupţie se prelungesc pentru a acapara resursele publice care cresc, pe măsură ce societăţile şi economiile noastre îşi revin. De la privatizări trec la contracte de infrastructură şi aschiziţii publice. Şi nu poţi să pui un moratoriu pe discursul anticorupţie, pînă rezolvăm alte probleme, cum ar fi subdezvoltarea şi sărăcia. Măcar pentru că nu poţi să îi ajuţi eficient pe săraci cu un stat corupt, pentru că resursele care ar trebui să meargă spre ei au tendinţa să se piardă pe drum. Krastev confundă şi el puroiul cu microbul. Chiar dacă riscăm ca publicul să fie confuz pe termen scurt şi populiştii să devină mai vizibili, nu există altă cale. Aşa cum facem dosariada prost, cu confuzie morală şi victime colaterale, dar per total procesul este pozitiv, aşa şi anticorupţia trenează prea mult, naşte eroi aberanţi şi corupţi care pozează în victime, dar e un proces prin care trebuie să trecem. Aş spune că sîntem obsedaţi de corupţie atît cît trebuie. Şi cum politicienii nu au nici un interes să meargă pînă la capăt, e nevoie de presiune publică pentru a menţine procesul pe şine. Este soluţia propusă de Alina Mungiu-Pippidi în ultimul număr al prestigioasei Journal of Democracy (www.journalofdemocracy.com/articles/gratis/Mungiu-Pippidi-17-3.pdf). Articolul pleacă de la constatarea că foarte multe iniţiative anticorupţie au eşuat pentru că s-au limitat la a transplanta instituţii occidentale create pentru societăţile unde corupţia e o excepţie, în societăţi unde corupţia e regula şi este dirijată de la vîrful statului. Aici se manifestă ceea ce autoarea numeşte particularism, adică un mod de organizare socială caracterizat prin distribuţia bunurilor publice pe baze non-universalistice, rezervate unei categorii anume. În aceste societăţi - continuă argumentaţia - paradoxul face ca strategiile anticorupţie să fie adoptate şi aplicate chiar în cooperare cu elita de pradă care controlează Guvernul şi, uneori, chiar şi instrumentele anticorupţie. Corupţia este un fenomen politic şi poate fi limitată doar prin instrumente politice, cum ar fi reţeta propusă de autoare: coaliţii anticorupţie care să includă presa şi politicienii interesaţi de curăţenie, făcînd astfel diferenţa între ei şi ceilalţi. Fiind de acord cu concluzia Alinei Mungiu-Pippidi nu pot decît să constat că în societăţile unde statul este capturat şi corupţia a devenit regulă, este nu doar binevenit să avem un public obsedat de corupţie, este şi singura soluţie.

index jpeg 6 webp
„Poleiala” de pe Selly
În ultimii doi ani, am ciulit urechile la știrile despre Selly, încercînd să-i urmăresc traiectoria.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
De ce se depărtează românii de UE
Niciodată în istoria ei n-a avut România o perioadă așa lungă de prosperitate și dezvoltare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Feminitate și destin
Destinul converteşte „ordinea“ naturală (şi pe cea divină?) în viaţă, în dinamism imanent, în armonie de inanalizabile.
Frica lui Putin jpeg
Telefonul mobil
Ca să rezumăm printr-o imagine totul: ducem o viață de anexă a telefonului mobil.
index jpeg 5 webp
Una dintre cele mai inteligente femei din secolul al XIX-lea
Nu au trecut prea mulți ani, vreo cinci să fi fost, și Elena Ghica a mai urcat un munte, a mai ajuns pe un vîrf: pe Mont Blanc.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Iconofobie jpeg
Despre „dinamicile” literare
Dinamica trecutului face loc unei noi dinamici analitice, mult mai sofisticate decît odinioară.
„Cu bule“ jpeg
De la pivniță la cîrciumă
Circulă în ultima vreme, în articole jurnalistice și în postări care le preiau conținutul și formulările, o explicație fantezistă pentru originea expresiei beat criță.
HCorches prel jpg
Dragul meu fiu,
Cînd Selly avea vîrsta ta, avea în cont mai mulți bani decît valorează tot ce familia ta a adunat de-a lungul timpului.
IMG 8779 jpeg
Dacă xenofobia nu-i rasism, fotbalul e sport?
Aşa că, o fi fotbalul un sport, doar că voi, care intraţi, lăsaţi orice toleranţă! Dacă ar fi privit mai atent, Virgiliu ar fi găsit în dantesca lui coborîre cohorte de driblangii.
p 7 WC jpg
Va reconsidera Biserica Catolică doctrina despre contracepție?
Unii dintre teologii catolici de prim rang care au participat la dezbatere au sugerat că utilizarea anticoncepționalelor poate fi, în anumite circumstanțe, legitimă.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Diferențe
Dacă ar fi să fac o comparație, Val Gardena, de exemplu, e o zonă de schi în Italia în care pîrtiile legate între ele însumează 500 de kilometri.
O mare invenție – contractul social jpeg
Subiect de drept și drept subiectiv (III)
Expresiile subiect de drept și drept subiectiv par să aibă o nuanță tautologică sau să trimită la o definiție idem pe idem.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Turcia fără Erdogan?
Recep Tayyip Erdogan este de atîta vreme la putere încît nimeni nu poate spune cu siguranță cum va arăta Turcia după o eventuală plecare a sa din palatul prezidențial.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Cum de nu există din partea instituțiilor aferente reacții prompte, severe, susținute juridic, împotriva unei astfel de imposturi?
Frica lui Putin jpeg
Centrali
Cîte unul se crede central fiindcă e bătăușul clasei; un altul, fiindcă e al planetei.
AFumurescu prel jpg
Inteligență artificială; cu materialul clientului
…a trecut întîi o boare pe deasupra știrilor: există inteligență artificială! Mai întîi ni s-au deșteptat telefoanele.
index jpeg 5 webp
Amelia Earhart și Eleanor Roosevelt, o cină și un zbor cu stelele
„Este începutul unei noi epoci, nu-i așa, cînd o femeie în rochie de seară pilotează un avion noaptea?”, a spus retoric și entuziast Eleanor Roosevelt.
Iconofobie jpeg
Poezia continentelor
Ce surprinde la Whitman este uşurinţa cu care transferă ideea poetică (transcendentalistă) spre geografia culturală a umanităţii.
„Cu bule“ jpeg
Zgubilitic
Cuvîntul zgubilitic nu s-a răspîndit prea mult, dar își păstrează expresivitatea prin felul în care pare să parodieze o terminologie medicală (psihiatrică), prin contrastul comic între simbolismul lipsit de eufonie al primei sale părți și terminația savantă.
HCorches prel jpg
Două tristeți și o așteptare
Le transmit, din experiența personală, că vor simți îmbunătățiri semnificative ale vieții lor, pe toate planurile!
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
Cum spargem balonul chinez
Dacă relațiile sino-americane ar fi un joc de cărți, s-ar putea spune că avem o mînă bună. Dar chiar și o mînă bună poate pierde, dacă e jucată greșit.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Scrisori regăsite
Montefiore spune că nota aceasta, găsită după moartea lui Stalin în seiful său personal, a avut efectul scontat.

Adevarul.ro

image
Finala America Express, 19 martie 2023: Victorie la limită în ultimul joc de amuletă din acest sezon
În ediția 39 din 19 martie 2023, două echipe au luptat cot la cot pentru a obține un avantaj extrem de important în următoarea cursă. Una dintre echipe a încălcat o regulă importantă, iar gazda show-ului a oprit jocul.
image
Avertismentul unui economist român: „Criza este aici, nu o așteptați să vină“. Falimentele din SUA, semnalul de alarmă
Temerile cu privire la o nouă criză financiară la nivel mondial au erupt când trei bănci importante din SUA au dat faliment, iar unda de șoc se simte și în Europa. Profesorul de economie Radu Nechita a vorbit cu „Adevărul” despre riscul unei crize economice de amploarea celei din 2007.
image
Soprana Felicia Filip, despre marele regret din viața sa: „Am crescut copii ca și când ar fi fost ai mei“
Soprana Felicia Filip este căsătorită de 32 de ani cu regizorul de operă Cristian Mihăilescu, formând unul dintre cele mai longevive cupluri din muzica românească.

HIstoria.ro

image
Elena Ceaușescu a dat ordin să se dărâme cârciuma în care mergea socrul ei
Femeie cu suflet mic și foarte răutăcioasă, Elenei Ceaușescu îi plăcea să pună limite. Cumnații și nora nu o puteau vizita decât invitați. Nu l-a iertat nici pe Andruță – tată lui Nicolae Ceaușescu – care mai vorbea cu oamenii, la un țoi, despre problemele cotidiene. Sunt întâmplări relatate de Mirela Petcu și Camil Roguski, în cartea „Ceaușescu: adevăruri din umbră”.
image
Întâlnirea dintre Carol al României și Elena a Greciei şi Danemarcei
După despărţirea de Ioana Zizi Lambrino, principele moştenitor Carol e trimis într-o călătorie în jurul lumii, însoţit de colonelul Nicolae Condeescu.
image
Ce consideră o publicație de la Budapesta ca „simbol fascist la Timişoara, capitala culturală europeană”
Recent o publicație din Ungaria a iesit la rampă cu o serie de acuzații de promovare a unor simboluri fasciste, chiar în anul în care orașul este capitală culturală europeană. Dincolo de faptul că articolul denotă multă dezinfomare, o parte chiar intenționată, o doză de invidie și una de ipocrizie.