Sînt expirat
Nu-mi place Facebook. Nu înţeleg ce mi-ar aduce numitul cont, în afară de grija de a tot posta diverse chestii pe acolo. Nu văd pe cine ar interesa să îmi vadă mie pozele din concediu, pe malul mării, supraveghind copilul care face un castel de nisip. Nu cred în povestea cu like-urile. Pentru că nu văd care e noima. Apoi: ce e aia friends pe Facebook? Cum să îmi fie mie prieten o chestie care se cheamă „lămpicuhalogenpunctro“? Nu îmi place că serverele alea ale lor ţin minte atîtea date despre mine şi că ele pot încăpea pe mîinile oricui. Nu sînt vreun zărghit care urăşte Internetul. Am cont pe Yahoo încă din 1992. Cred că am fost printre primii 100 de români care au intrat pe acolo. Am fost martor virtual la naşterea messenger-ului. Doar Facebook nu pricep. Cred că sînt expirat.
Nu înţeleg rostul pe lume al maşinilor numite blînd şi tandru SUV-uri. Eu cred că sînt „maşini degeaba“. De ce ai da o grămadă de bani pe un Tuareg sau Cayenne? Poluează rău de tot şi sînt scumpe ca naiba. Înţeleg, îţi place viteza. Vrei un Porsche. Iei un Carrera, o maşină sport. Dacă ai nevoie de un 4x4, pentru că ai o casă la ţară şi parte de drumuri desfundate, mergi cu un Land Rover sau Hilux (în cazuri extreme). Dacă vrei să ai parte de confort şi să arăţi că ai bani, poţi cumpăra o limuzină: Jaguar, Mercedes, Bentley. De ce ai prefera o măgăoaie care consumă cît un vapor, e greu de parcat şi te arde la impozit, doar pentru a merge prin oraş? Nu mai e nici măcar vreun mare semn de statut social, la cîte se văd toată ziua pe străzi sau zac parcate în faţa cluburilor. Cred că sînt expirat.
Mi-e greu să pricep goana după cel mai nou model de telefon mobil. Vorbitul la telefon pare a fi exact ultimul lucru la care mai este folosit telefonul mobil. Nu-i vorbă, e bine să ai tot soiul de chestii utile pe un dispozitiv micuţ, care încape în buzunar. Numai că, sincer, nu cred că toate sînt cu adevărat utile. Vorba ceea: multe applet-uri sînt pe lume, dar nu toate-s de folos. Un lucru nu a mers: televiziunea pe mobil. Adevărul e că era destul de stupid să stai să îţi chinui ochii pe un ecrănel cît palma, încercînd să vezi un film, în metrou. Pentru mine, funcţia unui telefon mobil este… vorbitul la telefon. Nu pricep de ce aş sta la coadă o noapte întreagă (ca pe vremuri, la carne) doar pentru a lua ultimul model de iPhone. Cred că sînt expirat.
Nu pricep muzica house. Nu îi înţeleg rostul. Mai nimeresc din cînd în cînd pe cîte un post de radio care difuzează aşa ceva. E un fel de muzica degeaba. Zîng-zîng zîng-zîng zîng-zîng cîte cinci şase minute la rînd. Monotonie exasperantă! Nu există melodie, nu ţii minte nimic. Nu pricep de ce m-aş duce într-un loc (se numeşte club) unde respectivele sunete se difuzează violent de tare. Îţi zbîrnîie urechile, boxele te lovesc în stomac. Teoretic, clubul ar trebui să fie un loc de cunoscut oameni, de făcut prieteni, de legat amiciţii sau idile. Păi, nu ai cum. Pînă reuşeşti să legi o frază inteligibilă, răguşeşti. Nu de alta, dar trebuie să o zbieri în urechea interlocutorului, de cel puţin două-trei ori. Ce fel de socializare o fi asta şi de ce e îngrămădeală în fiecare noapte de sîmbătă în cluburile astea, nu înţeleg. Cred că sînt expirat.
Nu înţeleg, în fine, de ce bunul-simţ trebuie reglementat. Limita dincolo de care nu se poate trece pentru că nu se cuvine este tot mai des legiferată. Un singur exemplu: nu trebuie arătate chipuri de copii la televizor fără acordul părinţilor. Aşa s-a ajuns ca toate reportajele care ne înfăţişează copii jucîndu-se în curtea şcolii să fie blurate. O ştire despre o maternitate a ajuns să fie o filmare în ceaţă. Abaterea riscă să fie sancţionată administrativ. Mă întreb ce ar fi fost dacă faimoasa fotografie cu un copil subnutrit şi un vultur privindu-l din spate, aşteptîndu-i moartea, ar fi fost blurată. Cum ar fi arătat celebra fotografie de la Mai Lai cu fetiţa alergînd în pielea goală în faţa unor puşcaşi americani, dacă faţa i-ar fi fost mascată? Nu înţeleg de ce Patimile lui Iisus poate fi difuzat, la televizor, doar după miezul nopţii. E clar, sînt expirat.
Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană la TVR.
