Sindromul PCR la politicianul român de azi

Publicat în Dilema Veche nr. 594 din 2-8 iulie 2015
Ecourile tragediei jpeg

Prin anii ’80 ai secolului trecut, ba poate chiar şi un pic mai devreme, nimeni sau aproape nimeni nu mai credea în comunism. Sau, cel puţin, în varianta lui ceauşistă. Pînă şi cei din structurile partidului recunoşteau (dacă aveau cît de cît încredere că interlocutorul nu-i va turna la Securitate) că situaţia e albastră. Că „şeful“ e lovit de paranoia, că, în realitate, conduce „ea“, a cărei răutate nu e depăşită decît de propria-i prostie. Că economia e la pămînt şi nimic nu merge. Că România se îndreaptă spre dezastru. Cu toate acestea, Partidul Comunist Român ajunsese la un număr record de membri, peste patru milioane. Politizarea tuturor segmentelor economiei şi societăţii făcuse ca nici un post de conducere într-o întreprindere, şcoală sau orice alt fel de instituţie să nu poată fi obţinut în absenţa carnetului roşu de membru. Era înghesuială mare la porţile partidului, deşi nu se mai intra cu gîndul la propăşirea patriei, la construirea comunismului luminos şi nici măcar la o eventuală schimbare a căii, la o încercare temerară de reformare din interior. 

Dincolo de discursurile tot mai peltice ale lui Nicolae Ceauşescu – despre care pînă şi activiştii făceau bancuri –, partidul fusese golit de tot ce însemna politic. Apartenenţa la PCR devenise un fel de atestat profesional, de permis pentru ocuparea unei funcţii de conducere. Chiar dacă acest lucru făcuse ca în rîndurile PCR să se găsească şi o tehnocraţie de bună calitate, nimeni nu făcea nimic pentru a curma dezastrul. Partidul nu fusese văzut niciodată drept o veritabilă scenă politică, de dezbatere a problemelor României, fie şi în cadrul relativ strîmt al ideologiei vremii. Era de neconceput ca în partid să se discute altceva decît documentele oficiale în care nu credea nimeni. În plus, teama pentru repercusiunile de ordin personal şi, la cei din structurile superioare, interesul de a păstra anumite privilegii blocau orice iniţiativă de schimbare din interior a cursului politic. 

Aşa se face că lucrurile au fost lăsate în voia lor şi nu s-a văzut vreo tentativă de schimbare nici măcar înainte de Congresul al XIV-lea, din noiembrie 1989, cînd era clar pentru toată lumea că „se dărîmă şandramaua“. Rezultatul: atunci cînd s-a dărîmat, partidul n-a mai ieşit din moloz nici măcar aşa, revopsit social-democrat, precum suratele din blocul estic. Tehnocraţia şi o parte a activiştilor din rangul doi şi-au găsit loc prin alte construcţii politice, mai cu seamă în FSN (dar şi prin partidele „istorice“ se găseau mulţi foşti membri ai PCR). Că noul FSN avea să preia o bună parte din apucăturile fostului PCR nici nu era de mirare – nu-ţi poţi depăşi umbra. Merită să reflectăm la istoria acestui dezastru programat văzînd zbaterile politice de azi. Şi să constatăm anumite asemănări interesante. 

În primul rînd, depolitizarea politicii. „Social-democrat“ sau „liberal“ au ajuns simple etichete, în timp ce dosarele DNA ne dau imaginea unor organizaţii specializate în drenarea banului public. Pragmatismul bate ideile şi convingerile. Apartenenţa politică este iarăşi un „certificat“, un permis de acces în zonele apropiate de banul public. Şi nu se poate ca dezastrul să nu fie conştientizat. Nu se poate ca liderii şi activiştii politici de azi să nu vadă prăbuşirea încrederii publice în structurile şi instituţiile pe care ei le reprezintă. Este semnul cel mai evident al crizei sistemice pe care toată lumea preferă să o ignore. 

Pare că PSD nu a înţeles nimic din înfrîngerea din noiembrie, după cum PNL nu a înţeles nimic din victorie. Deşi electoratul le-a transmis foarte clar că trebuie să schimbe ceva la nivelul liderilor, în discurs şi în comportament, lucrurile au rămas aşa cum le ştiam. Unde sînt figurile noi, ideile noi, legătura reînnnoită cu alegătorii, ethosul regăsit? Nicăieri.

Iar ţara? Ţara e ca un balon de rugby disputat acerb de fiecare tabără care vrea „să şi-l ia înapoi“. Politica nu e astăzi un cîmp al ideilor, un teren al dezbaterii despre prezentul şi viitorul României. Politica, mai ales în aceste zile, este despre cine va izbuti în cele din urmă să scoată balonul din grămadă, într-o confruntare cu tribune tot mai goale. 

Ovidiu Nahoi este realizator la TVR2. 

O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Skynet dă în bobi*
Tehnologiile avansate vor continua să evolueze și să aibă un impact major asupra societății.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Dubla măsură
Să ne înțelegem: nu vreau să-i evacuez nici pe Marx, nici pe Engels, nici pe G.B. Shaw, pe Sartre, pe Éluard sau pe Aragon din lista de repere semnificative ale culturii europene.
Frica lui Putin jpeg
Regii, vecinii noștri
Dacă acestea sînt așa, înțelegem pasiunea modernă pentru monarhia constituțională. Cu regii și prinții Angliei mai ales sîntem toți „vecini” prin intermediul presei, al Internetului și acum, iată, al unei cărți.
m simina jpg
La Azuga (II)
Din păcate, după cel de-al Doilea Război Mondial noul regim politic din România a căutat să minimalizeze contribuția monarhiei în istoria țării.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ce oameni avem, ce oameni sîntem
Și în UE, relațiile dintre state au o bună doză de răceală și de cinism.
Iconofobie jpeg
Puțină genetică … literară
„Gena” funcționează, în acest context, asemenea sorții implacabile din tragedia antică. Devine fatum malus, predestinare obtuză.
„Cu bule“ jpeg
Paranghelia la discotecă
Descoperisem mai întîi un film grecesc din 1980, cu titlul în original Paranghelia, în care conflictul era declanșat de comandarea (= paranghelia) de către protagonist a unei muzici anume, într-un local.
HCorches prel jpg
Ca un cuțit de bucătărie proaspăt șters
Mircea Cărtărescu, în cîteva fraze, a spus, așadar, niște adevăruri tranșante și care trebuie rostite de o voce cu autoritatea lui.
radu naum PNG
Scapă Halep?
Există puţine certitudini în cazul controlului pozitiv cu Roxadustat al Simonei Halep, dar un lucru e sigur: orice ar fi, nu putem fi obiectivi.
p 7 WC jpg
A discreditat prăbușirea FTX „altruismul eficace”?
În cazul lui Bankman-Fried, riscul nu viza doar propria sa avere, reputație și poate chiar propria libertate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Exploratorii existenței
Kundera nu extinde aceste observații și asupra altor acte artistice, dar cred că și în pictură, de exemplu, pot funcționa aceleași mecanisme.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Un an special pentru noi
Am trecut prin toate cele ale României. De 30 de ani, nimic din ce este românesc nu ne este străin.

Adevarul.ro

image
Scrisoarea unui diplomat rus aflat în exil: „Cu toții trebuie să încetăm să ne mai prefacem. Europa este în război”
„Cu toții trebuie să încetăm să ne mai prefacem. Europa este în război. Acum, tot ce contează este ca partea corectă să câștige”, a scris fostul diplomat rus Boris Bondarev.
image
Mută un singur băț de chibrit pentru a rezolva acest test de inteligență. Ai 20 de secunde la dispoziție
Acest exercițiu matematic devine corect printr-o singură mutare. Doar cei cu o inteligență peste medie îl pot face în mai puțin de 20 de secunde.
image
Condimentul ieftin care luptă împotriva cancerului. Poate fi folosit în mâncăruri, deserturi și băuturi
Acest condiment nu doar că este la îndemâna oricui și aromatizează perfect preparatele gătite, dar are și numeroase beneficii pentru sănătate.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.