Sindromul PCR - criza politică pe care nu o vedem

Publicat în Dilema Veche nr. 499 din 5-11 septembrie 2013
Aici este aurul României! jpeg

A produs oarecare vîlvă, săptămîna trecută, numirea doamnei Ramona Mănescu la Ministerul Transporturilor. Doar că subiectul a fost repede acoperit de zgomotul asurzitor al conflictului politic reluat. Şi aşa ne-a scăpat esenţialul din această poveste.

O primă întrebare era dacă dna Mănescu este potrivită sau nu pentru funcţie. Aşadar, „Ce vă recomandă?“ – ca să reluăm o celebră replică dintr-un film românesc al anilor ’70. Ei bine, la întrebarea aceasta nu se poate răspunde pentru că ne lipsesc reperele. Pentru că nu avem termeni de comparaţie.

De fapt, cine este acel ministru al transporturilor care s-a remarcat în mod deosebit în ultimii 25 de ani, prin realizări de ordin tehnic, şi nu prin activităţile politice? Care este nivelul de performanţă demonstrat în domeniul transporturilor, la care ar trebui să ne raportăm? Există astăzi cineva, pe listele de „specialişti“, ale partidelor, care să poată fi dat de exemplu? Este cineva despre care să ne întrebăm cum se face că nu a ajuns ministru în locul dnei Mănescu?

Ei bine, nu. Dacă ar fi existat un singur reper de genul acesta, atunci am fi avut, astăzi, măcar o autostradă completă de la Marea Neagră pînă la graniţa cu Ungaria, două-trei magistrale feroviare pe care să se poată circula cu – să zicem – 150 de kilometri pe oră, porturi dunărene modernizate şi metrou în Drumul Taberei. În aproape 25 de ani! Nu le avem.

Să se fi sfîrşit, oare, specialiştii în domeniu, din Romînia? În mod sigur, nu. Îi găsim în mediul academic, în cel de afaceri, în instituţiile europene şi în sectorul privat din Bruxelles. Problema este că, la noi, nu doar partidele extremiste sînt „nefrecventabile“. Şi cele democratice au început să fie.

Să găsească cineva argumente solide pentru un adevărat specialist de a se înhăma la un minister greu, precum Transporturile. Salariu de nici 1500 de euro, hăţiş legislativ în care trebuie să fii cu ochii în patru ca să nu calci strîmb, sistem greoi de luare şi aplicare a deciziilor, luptă politică murdară, viaţa profesională şi chiar personală sub lupa mass-mediei. Merită?

Să presupunem că s-ar găsi totuşi cîţiva „nebuni“ care să accepte provocarea, din curiozitate, din interesul de a-şi îmbogăţi CV-ul, din dorinţa de a demonstra ceva sau, pur şi simplu, din patriotism. Să nu ne facem iluzii, însă. Un asemenea „nebun“ n-ar ajunge niciodată să fie propus pentru minister.

Partidele au devenit instituţii închise, cu finanţări netransparente, cu sisteme de promovare impredictibile şi osificate în jurul liderilor. Dezbaterea internă s-a redus pînă spre dispariţie, efortul pentru căutarea de soluţii, în diferitele domenii ale guvernării, a căzut în ridicol. Cum să pierzi vremea cu aşa ceva într-un partid, cînd criteriile de promovare sînt cu totul altele?

Încetul cu încetul, partidele au întors spatele specialiştilor şi elitelor, care fie au plecat singure, fie au fost eliminate ca nefolositoare, fie nevoite să se osifice, la rîndul lor, pentru a supravieţui. Baza promovării o constituie capacitatea de a aduce bani şi/sau voturi. Sau, cel puţin, şansa de a te afla în grupul unuia care poate face asta şi, în consecinţă, poate să-şi planteze oamenii unde doreşte.

În timp, sistemul a devenit o afacere în care se împletesc interesele financiare şi electorale, solidaritatea de familie şi, adesea, poveştile de alcov. Unui asemenea sistem nici măcar nu poţi să-i pretinzi să promoveze competenţa. Şi nici un lider nu se află în situaţia de a ridica piatra!

Unul dintre efectele imediate ale acestui fenomen de degradare a partidelor se află sub ochii noştri. Este vorba despre nivelul jalnic al vieţii parlamentare. Consecinţele pentru democraţie sînt deja dezastruoase: cele mai scăzute cote ale încrederii în Parlament şi în instituţiile statului democratic. Şi, în paralel, creşterea încrederii în soluţiile de forţă, în „acţiunea directă“. De fapt, liderii partidelor nu-şi dau seama că, mergînd pe acest drum, nu fac decît să distrugă fundamentele sistemului democratic care, de bine, de rău, îi ţine acolo.

Am îndrăznit să abordez acest subiect cu mulţi dintre liderii politici de diferite ranguri, în discuţii fără reportofon, microfon sau camere TV. Cu foarte rare excepţii (unii sînt cu totul şi cu totul inconştienţi), ei recunosc impasul şi îi intuiesc cauzele. Spun însă că nu pot face nimic, că adevărata putere nu se află în mîinile lor. Apoi, prin tot ce fac, lucrează pentru menţinerea sistemului – orice revoltă individuală sau în grupuri mici este reprimată de urgenţă de conducerea partidului. E mai avantajos să stai în rînd.

Nu seamănă asta cu ceea ce se întîmpla în ultimul deceniu al Partidului Comunist Român? Ba da. Extrem de puţini dintre cei patru milioane de membri mai erau convinşi de justeţea politicii partidului. Chiar şi activiştii de rangul doi sau trei recunoşteau dezastrul. Şi poate că îl recunoşteau şi cei de la vîrf, doar că nu oricine putea discuta sincer cu aceştia. Şi nimeni nu făcea nimic! Toţi respectau ordinele aberante de la centru – „nu e loc de întors“, se scuzau.

Ca şi acum două decenii şi jumătate, consecinţa nu poate fi decît revolta oamenilor şi dezastrul partidelor. Iar Balcanii au fost, în ultimul timp, scena unor revolte generalizate ale oamenilor împotriva sistemului – în Slovenia, Macedoina şi Bulgaria, în Grecia şi Turcia. Şi România a cunoscut un asemenea fenomen, la începutul anului trecut. Doar că speranţa unei alternanţe la putere a făcut ca lucrurile să se calmeze pe parcursul anului.

Şi dacă oamenii vor constata acum că soluţia nu este în interiorul sistemului? Că alternanţa nu schimbă, de fapt, decît figurile şi, în unele cazuri, nici pe acestea? Dacă nu credeţi, întrebaţi-l pe ministrul Gabriel Oprea...

Chiar şi activiştii partidelor acceptă acum ideea că „toţi sîntem la fel“. O idee, însă, pe care oamenii o vor accepta tot mai greu. Şi pe care vor încerca să o schimbe aşa cum vor crede de cuviinţă, dacă sistemul se va dovedi prea osificat pentru a se schimba din interior.

Ovidiu Nahoi este realizator de emisiuni la Money.ro.

640px Boulevard Unirii jpg
Cu mîndrie despre România, cu luciditate despre români
România va construi și spitalele regionale și municipale (este greu de spus cînd), pentru că dacă acum este moda stadioanelor, cu siguranță va veni și cea a spitalelor.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Dependența de China
În discursul despre care aminteam mai devreme, Rishi Sunak propunea ca relațiile cu China să fie guvernate de acum înainte de un „pragmatism robust”.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Nota testamentară a lui Constantin Noica
S-au găsit, inevitabil, și hermenuți subtili, care să extindă „marasmul” nicasian asupra „discipolilor”.
Frica lui Putin jpeg
Dr.
Bine, dar de ce totuși au nevoie să-și pună la rever acest păcătos de dr.? Vanitate?
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Doar educația...
Și eu cred că responsabilitatea, respectul pentru ceilalți și hărnicia sînt valorile fundamentale pe care trebuie să le insuflăm celor ce vin după noi.
m simina jpg
Primul SMS din istorie
Fix treizeci de ani, așadar, de la primul mesaj scurt trimis (Short Message Sent) din istorie.
Iconofobie jpeg
Un demon atipic
Ambii reprezintă niște „realități” abstracte, imprecise, încărcate de mister și neclaritate semantică.
„Cu bule“ jpeg
Șofer de duminică
Popularitatea expresiei se reflectă în extinderea tiparului la alte ocupații.
HCorches prel jpg
Voi știți formula permanganatului de potasiu?
Așa era ea, o profesoară severă din cale-afară, la orele căreia nu se auzea nici musca.
radu naum PNG
Putem să vorbim despre un campionat prea mondial de fotbal?
Un minunat Panama-Oman va putea fi savurat la viitoarea Cupă Mondială. Sau un Brazilia – St. Kits şi Nevis, acolo să vezi distracţie! Nu s-au gîndit rău venerabilii.
p 7 WC jpg
Evitabila creștere a extremei drepte germane
Dar nu și în Germania, unde partidul de extremă dreapta Alternative für Deutschland (AfD) are, deocamdată, un succes neînsemnat.
Comunismul se aplică din nou jpeg
De ce se opune Austria
Mi-am adus aminte atunci și cum o cunoștință din Oetz mi-a explicat odată că pe văile mai dinspre Elveția mă puteam întîlni cu oameni nesuferiți și încuiați.
O mare invenție – contractul social jpeg
Subiect de drept și drept subiectiv (I)
În limba engleză, termenul subject a rămas fidel sensului etimologic de supus.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Conferințele noastre, viitorul nostru
Cînd generația liceenilor de azi va ajunge la butoanele țării, sînt convins că ne va fi mai bine decît ne este acum!
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Presa acum 85 de ani și azi
Nu mai e vorba de o slujbă publică, destinată să lămurească în vreun fel pe privitor.
Frica lui Putin jpeg
Condiția de înger
abandonînd umanitatea pentru un scurt răstimp, a împrumuta aripile de la îngeri.
AFumurescu prel jpg
Interesul și fesul
Dacă nu mă credeți, întrebați-vă prietenii de pe Facebook, Instagram, Twitter, TikTok și ce alte rețele „sociale” vor mai fi fiind. În lumea virtuală.
m simina jpg
Abraham Lincoln de Ziua Recunoștinței
Abraham Lincoln este primul președinte american care a salvat un curcan de la sacrificare, dar nu cu ocazia Zilei Recunoștinței, ci de Crăciun.
Iconofobie jpeg
Întîmplări întîmplătoare
„Întîmplările” sînt piesele unui puzzle imens ce creionează o imagine aflată dincolo de puterea noastră de cuprindere.
„Cu bule“ jpeg
Vechea gașcă
Originea cuvîntului nu a fost lămurită, deocamdată.
HCorches prel jpg
Nu-i cazul să renunți
Din fericire, chiar și în cadrul acestor formări pe care le mai susținem, constatăm că numărul acestor profesori este în scădere.
p 7 WC jpg
Libertate de expresie pentru cine?
Expresia lui Musk „într-o manieră sănătoasă” permite o gamă largă de interpretări, unele dintre ele foarte restrictive pentru libertatea de expresie.
radu naum PNG
Comunismul se aplică din nou jpeg
Bucureștiul văzut cu alți ochi
Bucureștiul acela, bombardat de americani și apoi și de germani, era încă frumos și bogat.

Adevarul.ro

camasialtita
Greșelile intenționate de pe iile cusute de femeile de pe vremuri. „Știau să-și pună acest semn al bunului simț”
Ia cu altiță se află pe lista patrimoniului UNESCO. Demersul de includere a acestei cămăși în patrimoniul UNESCO a fost pornit în comun de specialiști din România și Republica Moldova.
nava de croaziera Viking Polaris Foto AFP jpg
O americancă a fost ucisă la bordul unui vas de croazieră, după ce vaporul a fost lovit de un val răzleț
O turistă a fost ucisă și alți patru pasageri au fost răniți după ce un un val răzleț (de tip rogue, n.r.) a lovit un vas de croazieră cu destinația Antarctica, a anunțat compania de turism Viking.
vin fiert shutterstock 1207175692 jpg
Rețeta unui delicios vin fiert, cea mai populară băutură iarna. Ingrediente care îl fac senzațional
Băut în cantități moderate, vinul roșu se transformă în leac natural. Iarna, consumat fiert, acționează eficient împotriva răcelilor datorită resveratrolului, o substanță care are proprietăţi inflamatorii.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.