Şi totuşi, Europa mai are o şansă

Publicat în Dilema Veche nr. 537 din 29 mai - 4 iunie 2014
De ce nu trebuie blamaţi votanţii bucureşteni jpeg

Toată lumea a vorbit în ultimele zile despre ascensiunea antieuropenilor. Absolut normal, dacă privim rezultatele alegerilor pentru Parlamentul European. Dar semnalele din Europa sînt amestecate. Nu este vorba doar despre extremişti.

Un altfel de mesaj vine din Est. Ucraina s-a exprimat clar, opţiunea ei proeuropeană este acum evidentă. S-a votat şi în Republica Moldova! Deţinătorii cetăţeniei române s-au înghesuit la cabinele de vot – din nou, un mesaj răspicat pro-Europa. Chiar şi în România, oricîte discuţii în contradictoriu s-ar putea purta în urma alegerilor de duminică, măcar atîta lucru e de acceptat de către toată lumea: partidele antisistem, PRM şi PPDD, nu au intrat în Parlamentul European. Nu este tocmai o întîmplare: un sondaj Gallup, realizat la nivel european şi ale cărui rezultate au fost publicate la începutul acestui an, arată că încrederea românilor în leadership-ul Uniunii Europene crescuse cu 7% în 2013, în comparaţie cu 2012. Circa 46% dintre români îşi declarau totala încredere în leadership-ul Uniunii Europene. Un nivel cu mult peste cel înregistrat de leadership-ul autohton.

Cînd s-au anunţat primele rezultate din România, mă aflam la Berlin, într-un grup de jurnalişti din mai multe state europene, la invitaţia Cancelariei Federale. Evident, discuţia în grup era despre eurosceptici şi despre partidele antisistem. Cu toţii m-au privit ca pe o arătare de pe o altă planetă atunci cînd le-am spus că în ţara mea, tocmai partidele antisistem au ratat intrarea în Parlamentul European. Iarăşi nu am fost în pas cu Occidentul – de data aceasta, în sensul bun.

Să mergem mai departe, în Polonia. Este adevărat că şocul alegerilor de duminică a fost rezultatul de peste 7% obţinut de formaţiunea antieuropeană „Noua Dreaptă“. Totuşi, Platforma Civică, partidul premierului Donald Tusk, sub a cărui guvernare Polonia şi-a cîştigat un loc de frunte în interiorul Uniunii Europene, a obţinut aproape 33 de procente şi a menţinut un avans minim faţă de Partidul Justiţie şi Dezvoltare, conservator, aflat în opoziţie.

Să privim şi spre Italia – Italia comedianului Beppe Grillo, a cărui Mişcare Cinci Stele a depăşit pragul de 20%. Doar că Partidul Democrat, de centru-stînga, al premierului Matteo Renzi, a cîştigat detaşat scrutinul, cu aproape 41 de procente.

Ascensiunea partidelor antieuropene este, desigur, o realitate. Dar tot atît de adevărat este că grupul antieuropean (de va fi să se formeze) va conta, în cel mai bun caz, pe circa 20% din voturi. Ce vor putea face aceste partide, la Bruxelles şi Strasbourg? Nimic – o spun foarte relaxaţi experţii germani cu care am discutat la Berlin. Nu vor putea bloca procesul de decizie. În cel mai nefericit caz, îl vor putea întîrzia, asta în eventualitatea în care vor avea raportori pentru diferite dosare. Majoritatea va avea însă grijă să nu le distribuie rapoarte importante. Şi mai e ceva, spun aceleaşi surse: aceşti antieuropeni sînt leneşi. Nu prea se implică în comitete, au cele mai puţine rapoarte, vorbesc mult cu presa, dar lucrează puţin în Parlamentul European.

Antieuropenii au 20% din Parlament, dar sînt inexistenţi în cadrul Comisiei, la fel în Consiliul European, unde doar premierul britanic David Cameron şi premierul ungar Viktor Orbán pot pune probleme. Imaginaţi-vă însă un conclav, la Bruxelles, într-un moment de criză majoră în Europa, cu Marine Le Pen, Beppe Grillo, Geert Wilders (apropos, cu rezultate sub aşteptări în Olanda), cu Vona Gabor, preşedintele Jobbik. Este, desigur, doar un scenariu...

În realitate, situaţia se află deocamdată tot în mîinile liderilor şi formaţiunilor de centru. Cu o condiţie: să fie capabili să dea Europei un proiect. Eşecul Uniunii Europene, dacă va fi să fie, nu va fi din cauza partidelor „anti“, ci din cauza celor „pro“.

Situaţia de acum se aseamănă, într-un anumit fel şi respectînd proporţiile, cu cea a Germaniei din perioada premergătoare preluării puterii de către Adolf Hitler: o adunare legislativă fragmentată şi o grupare antisistem încă minoritară, dar extrem de motivată. Tocmai lipsa de proiect şi compromisurile majorităţii au dus atunci la deznodămîntul ştiut de toată lumea.

Vor merge liderii europeni de acum tot pe mîna compromisului? Vor schimba regulile jocului pentru a le da anumite motive de satisfacţie antieuropenilor, cu gîndul că aceştia se vor linişti şi se vor face băieţi buni? Se va forţa schimbarea regulilor jocului în Uniunea Europeană pentru a-i transforma, de exemplu, pe estici în cetăţeni de categoria a doua, aşa cum de altfel îi şi văd antieuropenii din Occident?

Un mesaj hotărît şi în sensul bun a venit în timpul discuţiei purtate la Berlin cu Gunther Krichbaum (CDU), preşedintele Comisiei pentru Afaceri Europene din Bundestag. „Nu e nici o şansă ca regulile să fie schimbate. Avem tratate şi ele ar trebui renegociate. Toate tratatele sînt rezultatele unor compromisuri obţinute în ani de negocieri. Tratatul Lisabona, de exemplu, a venit după zece ani de discuţii. Va mai fi nevoie de încă zece ani de acum înainte pentru eventuale alte negocieri. Dar, între timp, Uniunea Europeană trebuie guvernată. Iar provocările le cunoaştem cu toţii“, a spus parlamentarul german.

Uniunea Europeană trebuie să livreze în următorii ani locuri de muncă, o politică energetică şi una industrială, un viitor pentru vecinătatea estică. Altfel, drumul către fragmentarea Europei şi către conflict va fi deschis.

Cu două zile înainte de alegeri, la Berlin, am asistat la o acţiune electorală a formaţiunii conservatoare şi eurosceptice Alternative für Deutschland (Alternativa pentru Germania), care avea să obţină 7 procente. Liderii partidului, în frunte cu preşedintele său, Bernd Lucke, profesor de economie la Universitatea din Hamburg, au străbătut bulevardele capitalei germane într-o coloană de maşini, cu tot arsenalul electoral. Cel puţin trei dintre ele erau Dacia Logan. Cînd Alternativa pentru Germania, care vrea revenirea la marcă şi întărirea protecţionismului naţional, conduce maşini made in Romania, atunci înseamnă că, pragmatic vorbind, Europa mai are, totuşi, o şansă.

Ovidiu Nahoi este realizator de emisiuni la Money.ro.

Bătălia cu giganții jpeg
Onoarea și dezonoarea Legiunii de Onoare
Ce onoare mai e medalia Legiunii de Onoare dacă e oferită unor dictatori?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Fără solemnități (memorialistică)
Episoadele „omenești” de care am avut parte în neașteptatele mele experiențe ministeriale au, totuși, hazul lor, pe care mi-l amintesc cu o consistentă nostalgie și pe care le povestesc cu plăcere cînd se ivește ocazia.
Frica lui Putin jpeg
Homo mendax
Diversitatea și amploarea capacităților noastre de a minți, de a ne minți, de a-i minți pe ceilalți, de a spune falsul, intenționat sau nu, sînt uluitoare.
Richard M  Nixon and Leonid Brezhnev 1973 jpg
SALT în istorie
În urmă cu exact o jumătate de veac, în mai 1972, cele două superputeri ale Războiului Rece, SUA și URSS, au făcut un pas important și trudit din plin spre dezarmare sau, mai degrabă, spre controlul înarmărilor.
646x404 jpg
Taxe și impozite mai mari? Nu înainte de a lupta, pe bune, cu evaziunea
În legislația fiscală sînt multe exemple de tratamente preferențiale.
Iconofobie jpeg
De ce m-a enervat Churchill
Curajul nu se opune așadar numai lașității. Aceasta din urmă reprezintă forma absolută de eșec al lui, de abdicare a individului de la conduita bărbătească.
„Cu bule“ jpeg
Toxic (adică nașpa)
Dicționarele noastre nu au înregistrat încă sensurile figurate al adjectivului „toxic”, deși acestea s-au răspîndit foarte mult în ultima vreme în mass-media și în comunicarea curentă, fiind bine reprezentate în spațiul online.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Experiențe culinare norvegiene
Povestea asta cu cantina se desfășoară în spații deschise, care comunică direct cu holurile largi, în edificii cu ferestre imense sau cu pereți practic de sticlă, creînd o senzație de deschidere și de libertate,
Un sport la Răsărit jpeg
Grand Chess Tour din nou în România. Merită bucureștenii așa un turneu?
La şah nu poţi să urli, să înjuri, să acuzi arbitrul şi să pretinzi că pe Levon Aronian, de exemplu, nu îl cheamă aşa, că a folosit în mod fraudulos numele, culorile de pe cravată şi blazonul familiei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Podul de piatră
Nepăsarea față de reguli, cutume, tradiții sau istorie pare să fie ea însăși un adevărat specific local pe la noi.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Garguie, himere, căpățîni
Empatia funcționează doar cu viii. Cu morții, arareori e omul zilei empatic, iar cu cei morți demult, chiar deloc!
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pacientul rus
Rusia e tratată diferit, însă tratamentul acesta e similar cu acela aplicat unui locatar de bloc care amenință să dea foc la butelie.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Către ieșirea din ipocrizie
Administrația de la Washington a făcut eforturi majore pentru a evita scurgerile de informații cu privire la dimensiunile reale ale sprijinului pe care îl oferă ucrainenilor.
Bătălia cu giganții jpeg
Îngrijorări de Noaptea Muzeelor
E alternativa smart la ieșirea prin cluburi și discoteci.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Stupori alimentare
Urmăresc de mult, cu atenție, „bibliografia” nutriționiștilor profesioniști și, pe urmele cetățeanului turmentat care întreba mereu cu cine să voteze, întreb și eu, timid, dar tenace: „Eu ce să mănînc? Ce să beau? Cum să aleg dieta optimă?”.
Frica lui Putin jpeg
Unde-s gîlcevile de altădată?
Unde sînt certurile de odinioară precum cele dintre Ponta și Antonescu, care au condus la ruperea USL-ului?
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Miorița woke
Ca orice protestatar respectabil, și miorița originală se simte ignorată, așa că „iarba nu-i mai place, gura nu-i mai tace”.
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat jpeg
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat
Pentru prima oară de la nașterea SUA, o femeie avea să conducă Departamentul de Stat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Libertatea de exprimare între tirani, manipulatori, naivi, mizantropi și echidistanți
Romanul lui Vodolazkin și cartea lui Procopius din Caesarea dezvăluie, fiecare în felul său, modul în care se scrie istoria.
Iconofobie jpeg
Un menu european
Natura profundă, intimă, a ființei filologului fusese iremediabil răscolită, devastată chiar.
„Cu bule“ jpeg
Celebrul „Suplement”
E remarcabilă îmbogățirea substanțială a bibliotecii digitale a Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Acele lucruri inefabile care te fac să te îndrăgostești
Sînt la etapa națională a Olimpiadei de Lectură ca Abilitate de Viață.
Un sport la Răsărit jpeg
Oameni ca Jose Mourinho sau Ronnie O’Sullivan au început să plîngă. Ce se întîmplă?
Cu Ronnie e despre recorduri, nu-l credeţi că nu-i pasă! A egalat numărul maxim de titluri mondiale. Asta face un pic de apă în ochi.
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin jpeg
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin
„Doar victoria Ucrainei și distrugerea totală a mașinii de război a lui Putin pot aduce pacea, atît pentru Ucraina, cît și pentru estul Europei sau pentru Europa întreagă și, de fapt, pentru întreaga lume.”

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.