Şi totuşi, cum ajutăm Basarabia?

Publicat în Dilema Veche nr. 506 din 24-30 octombrie 2013
Ecourile tragediei jpeg

Cîteva mii de oameni – 5000, după unele surse, ba chiar 10.000, după spusele organizatorilor – au mărşăluit duminică prin Bucureşti, pentru cauza Republicii Moldova. Marşul a fost organizat de Platforma Civică „Acţiunea 2012“, o coaliţie de organizaţii nonguvernamentale şi grupuri de iniţiativă care susţin unirea Republicii Moldova cu România. 

Manifestanţii au cerut Guvernului ca în programele sale să menţioneze unirea ca prioritate naţională, iar Parlamentului – să adopte cît mai repede legea pentru apropierea celor două state româneşti, iniţiativă susţinută de peste 117.000 de semnături.  

Acestea au fost strînse de către membrii organizaţiei, în cursul acestui an, din ţară, dar şi din Republica Moldova. Iar iniţiatorii spun că se bucură de sprijinul unor personalităţi precum Neagu Djuvara, Grigore Leşe, Nicolae Furdui Iancu, Irina Loghin, Ion Paladi, Nicu Covaci, Gheorghe Gheorghiu, Nicolae Botgros, Constantin Florescu, Maria Gheorghiu.  

Proiectul de lege propune crearea unei instituţii, în subordinea prim-ministrului, care se va ocupa de gestionarea relaţiilor cu Republica Moldova, instituirea unui permis de muncă special pentru cetăţenii Republicii Moldova, acordarea unui număr mai mare de burse pentru elevi şi studenţi basarabeni, dar şi un regim simplificat de acordare a vizelor de intrare în România pentru moldoveni.

Marşul a avut loc cu doar o lună înainte de summitul Parteneriatului Estic de la Vilnius, de la care Republica Moldova – alături de Ucraina şi Georgia – aşteaptă lucruri importante: semnarea acordurilor de asociere şi comerţ liber cu Uniunea Europeană şi un parcurs clar pentru ridicarea regimului de vize. Armenia a optat deja pentru Rusia.  

Iar întrebarea este dacă o discutare şi adoptare rapidă a legii cerute de manifestanţi ar servi acum interesului Republicii Moldova, în perspectiva summitului de la Vilnius. Ei bine, mai curînd nu ar servi. 

Să fim realişti, vremea generozităţii a trecut de mult în Uniunea Europeană. Extinderea spre Est, sub orice formă, nu mai generează entuziasm nici în rîndul elitelor politice şi cu atît mai puţin al cetăţenilor. Partidele extremiste şi antieuropene scot voturi tot mai multe de pe urma fricii de imigranţi. Esticul care vine să ia locul de muncă al occidentalului şi să facă praf sistemul de protecţie socială a devenit o sperietoare.  

Antieuropenii nu se încurcă în nuanţe, doar ei sînt maeştri în a da soluţii simple la probleme complicate. Atît le trebuie, să audă că în România (oricum, vinovatul de serviciu, şi cînd e cazul, şi cînd nu e), parlamentarii iau în discuţie o lege care conferă un regim special cetăţenilor unui stat din afara Uniunii Europene. Vor striga sus şi tare că Bucureştiul vrea să bage pe ascuns Republica Moldova în Uniunea Europeană!  

În acest caz, să ne aşteptăm la multă, foarte multă reţinere din partea actualilor lideri europeni, în privinţa parcursului european al Republicii Moldova! Şi asta, măcar pînă la alegerile europarlamentare din mai, anul viitor. Pur şi simplu, ei n-au nici un interes să se expună criticilor extremiştilor, şi pe tema politicii de vecinătate. Au şi aşa destule pe cap, iar voturile din mai sînt mai importante decît soarta basarabenilor. Spre deplina satisfacţie a Rusiei, desigur...

Dar putem vorbi în mod realist despre unire în actuala situaţie? Mai întîi de toate, nu există o procedură prin care un stat din afara Uniunii Europene să ajungă înăuntru, fără să fi îndeplinit standardele de aderare. Comisia a atras atenţia regiunilor care doresc să devină independente, precum Scoţia sau Catalunya, că vor fi obligate să parcurgă din nou toate etapele de negociere pentru a adera la Uniune. Deşi, e clar, aceste regiuni îndeplinesc cu brio toate standardele. 

Nu este însă şi cazul Republicii Moldova, aflată cu mult în urma României. O Românie care şi ea, de-abia s-a calificat, cu chiu, cu vai. Am fi naivi dacă am crede că o politică oficială pro-unire la Bucureşti ar fi bine primită azi, în capitalele statelor partenere. 

A, poate că unii ar visa la o unire prin ieşirea României din Uniunea Europeană. Sau, eventual, urmare a haosului creat de prăbuşirea proiectului european. Merită plătit acest preţ?  

Mai bine am susţine, din toate puterile, parcursul european al Republicii Moldova. Momentul Vilnius ar putea fi un prim pas, apoi vine examenul crucial al alegerilor de anul viitor din Republica Moldova. După care, în caz că lucrurile ies bine la summit şi la urne, vor veni ani şi ani de muncă, de progrese şi de sacrificii, dacă, într-adevăr, cetăţenii Republicii Moldova îşi doresc un viitor european.  

Dar chiar îşi doresc? Şi chiar ne imaginăm că elitele politice şi economice de dincolo de Prut de-abia aşteaptă ziua cînd Bucureştiul le va numi prefecţi şi le va pune taxe?

Potrivit Barometrului de Opinie IMAS din luna mai, 36% dintre moldoveni vor cu Uniunea Europeană, tot atîţia cu Rusia şi 3% cu România. Restul sînt fie indecişi, fie vor şi cu Estul, şi cu Vestul, fie nici cu unii, nici cu alţii.

Există însă o veste şi mai proastă: conform aceluiaşi sondaj, dintre ţările sau organizaţiile internaţionale care vor cel mai mult binele Republicii Moldova, basarabenii menţionează în primul rînd Rusia (65%). Abia apoi vine UE, cu 54%. România este creditată cu 44%, mult în urma Ucrainei (51%) sau a Uniunii Vamale Rusia – Kazahstan – Belarus (49%). Şi încă ceva: în lista celor care vor răul Republicii Moldova, doar NATO se află mai „sus“ decît România – 36% faţă de 31%.  

Poate că desfiinţarea vizelor ar putea înclina serios balanţa în favoarea Uniunii Europene şi a României. Cancelariile europene vor fi însă extrem de reticente dacă vor afla că, în paralel cu eliminarea vizelor, Bucureştiul pregăteşte un acces facilitat pe piaţa muncii pentru moldoveni. Şi aşa sînt o groază de sensibilităţi legate de accesul românilor pe piaţa muncii din statele UE, de la 1 ianuarie!

Şi totuşi, manifestanţii au dreptate să le ceară liderilor români acţiuni concrete pentru Republica Moldova. Avem nevoie de un plan pe termen lung de expansiune economică şi culturală, de o strategie de „vînzare“ eficientă a imaginii României peste Prut, de politici inteligente de soft power. Şi avem nevoie de răbdare.  

Piepturile umflate şi gesturile politice necugetate, cu tentă populistă, fac mai mult rău decît bine.  

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Semnalul de alarmă tras de un economist de top: mai puțini bani europeni, mai mulți pensionari. Ce soluții propune României
Economistul Radu Crăciun avertizează asupra turbulențelor economice care ne așteaptă în următorii ani. El susține că România va traversa inevitabil o perioadă mai delicată, din 2027, când începe un prim val de pensionare a „decrețeilor”, cu urmări asupra pieței muncii, iar PNRR va lua sfârșit
image
Sclavia, din nou la modă în România. „Este atât de sumbru și de macabru modul în care se întâmplă lucrurile”
Avem cei mai mulți cetățeni exploatați prin muncă forțată, cele mai multe femei și cei mai mulți minori traficați pentru exploatare sexuală, comparativ cu celelalte state membre. Iar pentru asta este vina statului, atrag atenția experții, care spun că tinerii români cresc pentru a deveni victime.
image
Capcana din pachetele de țigări. De ce ajung unii să fumeze 20 de țigări pe zi
Fumatul a devenit un viciu tot mai răspândit, care debutează la vârste din ce în ce mai fragede, susțin specialiștii. Astfel, foarte multe persoane ajung să fumeze chiar și 20 de țigări pe zi.

HIstoria.ro

image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.