Şi dacă pe o parte dintre deputaţi i-am trage la sorţi?

Publicat în Dilema Veche nr. 791 din 18-24 aprilie 2019
Teatrul – dimensiune  identitară a Europei jpeg

În România anilor ’70 şi ’80, sufocat de „democraţia socialistă“, eram avid să ştiu cum funcţiona democraţia liberală în Occident. Mai toţi cei cu care abordam acest subiect aveau o admiraţie utopică în privinţa democraţiei occidentale şi spuneau: „Sistemul lor este atît de bine pus la punct încît nici nu mai contează, la ei, cine sînt cei mandataţi să-i reprezinte pe alegători la nivel local, parlamentar sau de şef de stat…“.

Cînd am ajuns eu însumi în Occident, am descoperit însă că sistemul nu era chiar în culmea perfecţiunii. Am mai constatat cu stupefacţie cît de „obositoare“ este de fapt democraţia: trebuie să o ameliorezi tot timpul, să o reinventezi fără încetare, să o împrospătezi, să o îngrijeşti, să o protejezi, să i oferi timp şi energie, să participi la dezbateri nesfîrşite, să accepţi codurile civice ale discuţiilor pro şi contra fără să te enervezi… Într-un fel este mult mai comod, mai puţin obositor, să înjuri la nesfîrşit un dictator şi să te consideri victimă a istoriei decît să faci să funcţioneze istoria întreţinînd combustia internă a democraţiei.

În Franţa, cel puţin, niciodată nu i-am văzut pe francezi mulţumiţi de cum merg lucrurile. De peste 30 de ani am impresia că democraţia franceză este în criză şi că toate rotiţele sistemului sînt contestate. Iar în ultimul timp se aud nişte voci care spun: ce-ar fi să recurgem, pentru ameliorarea democraţiei, şi la vechea metodă a tragerii la sorţi?

Un cercetător şi politolog francez, Gil Delannois, a şi publicat recent o carte pe această temă. Metoda tragerii la sorţi nu poate în nici un caz înlocui un scrutin electoral, dar îl poate „completa“, spune Gil Delannois. Metoda se poate adapta diverselor situaţii şi poate duce în final la organisme care să reprezinte mai bine diversele opinii şi diversele categorii sociale în termeni de vîrstă, sex, profesie.

Cînd privim în jurul nostru, în România, la cei care ne reprezintă în diversele sfere ale puterii, o concluzie se impune ca o chestiune de bun-simţ: mai bine ne am fi tras la sorţi reprezentanţii decît să trimitem, prin vot, unele figuri cinice sau mediocre la nivel decizional…

Metoda tragerii la sorţi, merită să precizăm, s-a născut odată cu democraţia ateniană, deci face parte din codul genetic al democraţiei. Legile erau votate direct de adunarea cetăţenilor, iar apoi, prin tragere la sorţi, erau desemnaţi cei care urmau să le aplice. Sigur, cei care reflectează la reactualizarea metodei spun clar că ea nu poate fi transpusă mecanic în societăţile noastre, dar că ne-ar putea inspira. În unele ţări ea a şi fost adoptată în anumite momente de criză, pe zone limitate de decizie. Canada, Islanda, Irlanda, Estonia au trecut prin astfel de experienţe. Cînd o comunitate nu mai are încredere în mecanismul prin care sînt desemnaţi reprezentanţii săi, cînd acest mecanism apare ca fiind blocat, pervertit, scurtcircuitat, tragerea la sorţi poate fi o metodă pentru ieşirea din impas şi „asanarea“ sistemului.

Estonia a trecut printr-un astfel de moment în 2013, cînd partidul de guvernămînt (de centru-dreapta) de la acea oră şi-a pierdut credibilitatea în urma unui scandal de finanţare ocultă. Preşedintele de atunci al Estoniei, Toomas Hendrik, a lansat o dezbatere naţională şi a introdus tragerea la sorţi pentru a restaura încrederea cetăţenilor în clasa politică.

Şi Franţa iese dintr-o lungă dezbatere lansată de preşedintele Emmanuel Macron în urma crizei „vestelor galbene“. Iar printre propunerile avansate în vederea reîmprospătării mecanismului democratic figurează şi tragerea la sorţi. Un vechi observator al vieţii politice franceze, Laurent Joffrin, care nu se „hazardează“ niciodată în comentariile sale, declară în cotidianul Libération că tragerea la sorţi ar merita experimentată în acest moment în Franţa. Să-i dăm „o şansă hazardului“, spune el, şi să încercăm, de exemplu, crearea unui Consiliu economic şi social prin tragere la sorţi…

Pentru a-şi redinamiza democraţia, francezii au optat pentru multe schimbări şi măsuri în ultimele două decenii: mandatul prezidenţial a fost redus de la șapte la cinci ani, au fost introduse reguli drastice în privinţa finanţării partidelor politice şi a campaniilor electorale, partidele sînt obligate să participe la alegeri cu liste pe care numărul de candidaţi bărbaţi să fie egal cu numărul de candidaţi femei, parlamentarii sînt obligaţi să nu mai cumuleze mandate (de exemplu, nu au voie să fie în acelaşi timp primari)… Alte idei sînt evocate, precum recunoaşterea votului alb, utilizarea mai frecventă a referendumurilor, asocierea cetăţenilor la luarea unor decizii chiar dacă aceştia şi-au desemnat prin vot reprezentanţii…

În contextul marii dezbateri naţionale din Franţa, care s-a încheiat la începutul lunii aprilie, figura şi această întrebare pusă de executiv: Trebuie să recurgem la tragerea la sorţi pentru a-i asocia pe cetăţeni la decizia politică? Sugestia a fost aprobată de 55% din cei care au răspuns sondajului. Există chiar propunerea ca Franţa să-şi creeze o Adunare Naţională paralelă, cu 557 de membri traşi la sorţi în fiecare circumscripţie, organism care ar urma să se reunească de trei ori pe an pentru a da un aviz consultativ în privinţa unor reforme…

Personal, sînt convins că hazardul ar trebui luat în calcul pentru a contracara uzura democraţiei. Poate că astfel nu s-ar mai eterniza la putere indivizi care ajung acolo „în mod democratic“, dar care au profil mafiot. 

Matei Vișniec este scriitor, dramaturg și jurnalist.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Serbia pune Euro 2024 pe jar: amenințare cu retragere după un scandal exploziv
Turneul final din Germania poate intra în istorie din motive nedorite.
image
Cum au terorizat șapte indivizi o femeie timp de doi ani, ca să le cedeze un teren
Joi dimineaţă, la şase adrese din Ploieşti au avut loc descinderi ale mascaţilor, care au condus la sediul poliţiei, pentru audieri, şapte indivizi care, vreme de doi ani, au făcut presiuni asupra unei femei, cu scopul de a intra în posesia terenului acesteia.
image
Copil cu sindrom Down, exclus de la serbarea de final de an. „Singurul necostumat a fost Vladimir”. Replica educatoarelor
Este anchetă la o grădiniță din Gorj după ce mama unui copil cu sindrom Down a scris pe Facebook că fiul ei a fost discriminat la serbarea de final de an.

HIstoria.ro

image
Când au apărut primele bănci din Țara Românească
Pe măsură ce viața economică a Țării Românești se dezvoltă, apar numeroase proiecte și încercări pentru organizarea instituțiilor naționale de credit. Î
image
Cum a fost păcălit Hitler: Fortitude
Nicio operațiune militară din istoria celui de-Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel extrem de ridicat de securitate operațională, implicând ample și complexe acțiuni de înșelare militară și inducere în eroare a inamicului (incluzând aici manipularea, intoxicarea).
image
Iuliu Maniu interceptat de Siguranță la ordinul lui Armand Călinescu
În 1932 Armand Călinescu e subsecretar de stat la Interne. La 5 decembrie el se mărturisește Jurnalului, ținut zilnic și pe ascuns: