Se perimează puterea militară?

Publicat în Dilema Veche nr. 310 din 21-27 ianuarie 2010
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Va deveni oare puterea militară mai puţin importantă în deceniile care urmează? Este adevărat că numărul războaielor interstatale de mari proporţii continuă să scadă şi că lupta – conflictul armat – este puţin probabil în democraţiile avansate şi în abordarea multor probleme. Dar – după cum a spus Barack Obama în discursul de acceptare a Premiului Nobel pentru Pace în 2009 – „trebuie să începem prin a admite adevărul dur că nu vom putea eradica, în timpul vieţii noastre, conflictul violent. Vor exista momente în care naţiunile – acţionînd individual sau împreună – vor găsi utilizarea forţei nu numai necesară, dar legitimată moral“.

Atunci cînd oamenii vorbesc despre putere militară, ei tind să gîndească în termenii resurselor care stau la baza comportamentului hard-power (agresiv-coercitiv) de luptă şi de ameninţare cu lupta – soldaţi, tancuri, avioane, vase şi aşa mai departe. Şi, în ultimă instanţă, în cazuri extreme, atare resurse militare chiar contează. Sînt faimoase vorbele lui Napoleon „Dumnezeu e de partea batalioanelor numeroase“, iar Mao Zedong considera că puterea provine din magazia unei puşti.

În orice caz, resursele militare înseamnă, în lumea de azi, mult mai mult decît puşti şi batalioane, iar comportamentul hard-power (agresiv-coercitiv), mai mult decît luptă şi ameninţare cu lupta. Puterea militară mai este folosită şi pentru a oferi protecţie aliaţilor şi sprijin prietenilor. O astfel de utilizare necoercitivă a resurselor militare poate constitui o importantă sursă pentru comportamentul soft-power (politic, diplomatic, necoercitiv) care vizează stabilirea agendelor de lucru, persuasiunea altor guverne şi atragerea susţinerii la nivel de politică mondială.

Chiar şi atunci cînd se gîndesc numai la luptă şi ameninţări, mulţi analişti vizează doar războiul interstatal şi îşi imaginează soldaţi în uniforme, organizaţi şi echipaţi de către stat, în unităţi militare rigide. Dar, în secolul XXI, cele mai multe „războaie“ au loc mai degrabă în, decît între state, şi mulţi dintre combatanţi nu mai poartă uniforme. Din 226 de conflicte militare semnificative între anii 1945 şi 2002, mai puţin de jumătate au avut loc, în anii ’50, între state şi grupări înarmate. În anii ’90, aceasta devenise forma cea mai răspîndită de conflict.

Desigur, războiul civil şi combatanţii neconvenţionali nu sînt o noutate, ceea ce admite chiar şi dreptul tradiţional al conflictelor armate. Ce este nou e creşterea numărului luptelor neregulate şi schimbările tehnologice care pun o putere distructivă tot mai mare la dispoziţia unor grupuri mici, care, în alte ere, nu ar fi avut acces financiar la piaţa armelor de distrugere în masă. În ziua de azi, tehnologia conferă războiului o nouă dimensiune: perspectiva cyber-atacurilor, prin care un inamic – stat sau non-stat – poate provoca daune materiale enorme (sau ameninţa să o facă) fără ca vreo armată să traverseze fizic graniţa altui stat.

Războiul şi forţa armată sînt, poate, în declin, dar nu sînt de domeniul trecutului. Utilizarea forţei ia, în schimb, forme noi. Teoreticienii militari de astăzi scriu despre „războiul de generaţia a patra“ care, uneori, „nu are fronturi sau cîmpuri de luptă definibile“; într-adevăr, distincţia dintre civil şi militar ar putea să dispară.

Prima generaţie de război modern reflecta tactica liniilor şi coloanelor, urmînd modelul Revoluţiei franceze. A doua generaţie s-a bazat pe puterea de foc comasată şi a culminat în timpul Primului Război Mondial; sloganul ei era că artileria cucereşte, şi infanteria ocupă. A treia generaţie a decurs din tactici dezvoltate de germani pentru a ieşi din impasul războiului de tranşee din 1918, pe care Germania le-a perfecţionat cu ocazia Blitzkrieg-ului, prin tacticile care i-au permis să înfrîngă armata mai numeroasă de tancuri franceze şi britanice, în luptele de cucerire a Franţei din 1940.

Aceste schimbări au fost provocate de idei şi de tehnologie, deopotrivă. Ceea ce e valabil şi pentru a patra generaţie de război modern din zilele noastre, care vizează societatea şi voinţa politică de luptă a inamicului.

Grupările înarmate văd conflictul ca pe un continuum de operaţiuni neregulate, politice şi violente, desfăşurate pe o perioadă extinsă de timp, menite să asigure controlul asupra populaţiilor locale. Ei beneficiază de pe urma faptului că există o serie de state slabe cărora le lipseşte legitimitatea sau capacitatea de a controla efectiv propriul teritoriu. Rezultatul este ceea ce generalul Sir Rupert Smith, fostul comandant britanic în Irlanda de Nord şi în Balcani, numeşte „război între oameni“. În războaiele hibride de acest fel, forţele convenţionale şi cele neregulate, combatanţii şi civilii, distrugerile materiale şi războiul informaţional ajung să se întrepătrundă.

Chiar dacă, pentru state, perspectiva sau ameninţarea forţei militare a devenit mai puţin probabilă, ea va continua să aibă un impact puternic, şi tocmai posibilitatea unor astfel de situaţii îi determină pe actorii raţionali să-şi cumpere o asigurare scumpă. Iar SUA par să fie principalul emitent al unor astfel de poliţe de asigurare.

Ceea ce ne conduce la un punct de vedere mai complet asupra rolului forţei militare în politica mondială. Puterea militară rămîne importantă deoarece structurează politica mondială. E adevărat că, în multe împrejurări şi probleme, forţa militară este tot mai dificil şi mai costisitor de utilizat de către state. Dar faptul că puterea militară nu este întotdeauna suficientă în anumite situaţii specifice nu înseamnă că ea şi-a pierdut capacitatea de a contura orizonturi de aşteptare şi de a prefigura calcule politice.

Pieţele şi puterea economică se sprijină pe structuri politice: în condiţiile haotice ale unei instabilităţi politice crescute, pieţele cad. Structurile politice se sprijină, la rîndul lor, pe norme şi instituţii, dar şi pe managementul puterii coercitive. Un stat modern bine organizat este definit prin monopolul asupra utilizării legitime a forţei, factor care permite pieţelor interne să funcţioneze.

La nivel internaţional, acolo unde ordinea e mai precară, reţinerile legate de utilizarea coercitivă a forţei militare, fie ea şi puţin probabilă, poate avea efecte importante. Forţa militară, alături de norme şi instituţii, contribuie la menţinerea unui grad minim de ordine.

Metaforic vorbind, puterea militară oferă un grad de securitate care reprezintă, pentru ordinea politică şi economică, ceea ce oxigenul este pentru respiraţie: e abia observat, pînă în momentul în care devine insuficient; cînd se întîmplă asta, absenţa lui devine tema principală.

În acest sens, e probabil ca rolul puterii militare în structurarea politicii mondiale să se menţină cu bine şi în secolul XXI. Puterea militară nu va mai avea pentru state utilitatea pe care a avut-o în secolul al XIX-lea, dar va rămîne o componentă crucială a puterii, la nivelul politicii mondiale.

,

Copyright: Project Syndicate, 2010

www.project-syndicate.org

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
image
Rușii au pierdut încă 1.160 de soldați și 58 de sisteme de artilerie în ultimele 24 de ore, anunță Statul Major al Forțelor Armate ale Ucrainei
Statul Major al Forțelor Armate ale Ucrainei a raportat că Rusia a pierdut alți 1.160 de soldați și 58 de sisteme de artilerie în ultimele 24 de ore. Aceste pierderi se adaugă la totalul forțelor rusești între 24 februarie 2022 și 16 iunie 2024.
image
Ce „trucuri” folosesc supermarketurile pentru a vă determina să cumpărați mai mult decât vă trebuie
Când merg la cumpărături în supermarket, majoritatea românilor au în vedere un buget prestabilit, însă rareori pot să-l respecte respecte, din cauza unor „trucuri” folosite de retaileri.

HIstoria.ro

image
Cea mai mare operațiune amfibie din epoca modernă, în „Historia” de iunie
6 iunie 1944. Ziua Z. Nicio altă operaţiune militară din istoria celui de
Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel atât de ridicat de securitate operaţională, implicând ample acţiuni de inducere în eroare a inamicului, precum Operaţiunea Overlord (Suveranul).
image
Escrocheria „Andronic” - un precursor al Caritasului în România sfârșitului de secol XIX
Înainte de a fi marele ziarist şi marele proprietar de „Universul”, Stelian Popescu şi-a făcut meseria de jurist. Ca judecător de instrucţie la cabinetul 5, Ilfov, el a dat gata multe cazuri. Printre acestea, se numără celebra escrocherie „Andronic”.
image
A fost sau nu Alexandru Ioan Cuza membru al Masoneriei?
La un deceniu după abdicarea lui Cuza, în 1876, la București a fost înființată Loja Alexandru Ioan I, apoi, în 1882, la Dorohoi a fost înființată Loja Cuza Vodă.