Scrisori din antichitate. „Soror, anima mea”

Publicat în Dilema Veche nr. 850 din 23 - 29 iulie 2020
Scrisori din antichitate  „Soror, anima mea” jpeg

Prima femeie de la care avem un text scris cu mîna ei în latină e Claudia Severa. Două scrisori, senzaționale într-un fel liniștit, trimise de ea pe la 100 d.Hr., și un fragment dintr-o a treia, cu aceeași caligrafie, au fost descoperite de arheologi lîngă granița scoțiană a Angliei.

Cele vreo 500 de scrisori cît de cît lizibile și întregi găsite în ultimii 50 de ani în mica fortificație romană de la Vindolanda reprezintă cel mai important grup de scrisori latinești antice, și azi una dintre cele mai mari avuții ale British Museum. Ele nu sînt zgîriate pe obișnuitele tăblițe cerate, ci scrise cu cerneală pe plăcuțe foarte subțiri de lemn de arin, mesteacăn sau tei, mari cît o carte poștală. Sînt de toate acolo, de la bețivi la deportați. Una dintre tăblițe (346) însoțea un pachet trimis de acasă unui soldat și cuprinzînd, aflăm, șosete, sandale și subligaria. (Chiloți. Aș zice lenjerie intimă, dar parcă nu se potrivește cu soldatul batav.) Un raport (164) despre inamicul britanic, trimis de un cercetaș roman, folosește un strămoș al numelor insultătoare date, în război, de un popor altuia (les Boches, the Krauts etc.) – aici, Brittunculi. Pe tăblița 118, un elev scrie cu chiu, cu vai un citat din Eneida, iar profesorul adaugă, cu o mînă versată, seg (adică segniter! – „neglijent!”), dacă nu cumva, cum citesc într-un articol recent, de fapt acolo versul e parodiat ca să aibă o implicație foarte obscenă, și un amic notează părerea lui, ceva de genul „de prost gust”.

Pe mine mă interesează însă, ziceam, scrisoarea 291, în care Claudia Severa o invită pe Sulpicia Lepidina la petrecere : „Pe 11 septembrie, sora mea, te rog să-mi faci favoarea de a veni la noi, la sărbătoarea zilei mele de naștere. Vei face ziua mai plăcută pentru mine prin venirea ta, dacă vii. Salută-l pe Cerialis al tău. Aelius al meu și băiețelul meu te salută”. Toate astea sînt dictate unui scrib, dar apoi Claudia adaugă cu mîna ei (afecțiune sau politețe supremă) cele patru mici rînduri înclinate spre stînga vizibile în colțul din dreapta jos al fotografiei: „Te voi aștepta, sora mea. La revedere, soră, suflet mult iubit – așa să-mi meargă mie bine – și te salut”. (Sperabo te, soror. Vale – soror, anima mea, ita valeam, karissima et have.)

Două vorbe mai întîi despre un detaliu mai puțin important, cei doi bărbați. Aelius, soțul Claudiei, este Aelius Brocchus, comandant al unui alt castellum, nu știm care, probabil cel din apropiere, de la Carvoran (anticul Magnis). Prefectul Flavius Cerialis, soțul Sulpiciei, este comandant al cohors IX Batavorum de la Vindolanda. Ambii sînt bărbați puternici, aparținînd rangului ecvestru, și au fost urmați aici, la capătul lumii, de soțiile lor, fără ca asta să însemne în realitate o subordonare matrimonială de tip militar. De pildă, în scrisoarea 292, Claudia îi scrie din nou Sulpiciei și o înștiințează că i-a cerut permisiunea soțului ei, Brocchus, să o viziteze și a primit-o fără rezerve. În plus, despre Sulpicia știm din altă scrisoare că intervenise pentru cineva și treaba se aranjase rapid. Firesc, soțiile comandanților puteau face și desface, măcar neoficial, motiv pentru care, de altfel, abia din vremea împăratului Tiberiu încolo li se dăduse voie soțiilor să îi însoțească pe guvernatorii și generalii detașați în provincii. De observat însă aici mai ales faptul că aristocrata de la Magnis nu îl include în invitație și pe soțul prietenei ei, ci doar pe ea. Să fie vorba de o petrecere privată, între prietene? Cînd cei doi soți corespondează la rîndul lor (622), Brocchus îi scrie lui Cerialis (numindu-l „frate”) ca să-l invite cîteva zile de Anul Nou, precizînd însă imediat că și soția e invitată.

Acum, cele două femei nu erau, de fapt, surori – termenul folosit exprimă doar statutul lor social egal sau poate, înainte de orice, prietenia lor. Iar soror karissima (grafia cu k era atunci arhaică, dar și simpatică, ca și cum ai scrie azi cu apostrof în loc de cratimă) s-ar putea să fie de fapt convențional, un fel de „o zi minunată”. Dar la sfîrșitul scrisorii 292, Claudia adaugă din nou ceva cu mîna ei, numind-o pe Sulpicia anima mea desideratissima. Atmosfera acestor scrisori are un grăunte bun de cultură și altul de intimitate și trimite atît la felul în care își vorbesc surorile (adevărate) în Eneida, cît și la cererile adresate Afroditei de Sappho. Iucundus, tradus aici cu plăcut, e de fapt un adjectiv mai puternic, senzual, aproape complet absent din textele latinești serioase – din istorii, din tragedii etc. Claudia lucrează cu emoție. Repetiția (venirea ta, cînd vii, dacă vii) nu sună la fel de stîngaci în construcția latină și poate să fie stilistică, așa-numita figura etymologica. Finalul a dat mult de furcă filologilor. Curioasa formulă ita valeam nu prea are paralele în latină, poate doar într-o scrisoare a lui Augustus citată de Suetonius. La fel, combinația de saluturi vale cu ave (mă rog, have în scrisoare) e stranie, iar ave e practic nemaiîntîlnit la sfîrșitul unei scrisori; o fi o aluzie la curiosul ave atque vale din Catullus, folosit însă acolo într-un context tragic.

Nu mai înțelegem bine anumite ciudățenii din antichitate: că poate scrisoarea nu e întotdeauna privată, precum corespondența de azi, ci o bucurie care se împarte cu toată familia, sau că vechea politețe epistolară presupune o anumită exaltare, desfășurată între amicitia și amor. Ce nu e greu să ne închipuim e de ce Claudia și Sulpicia, în anii petrecuți la granița imperiului, în mediul cazon, au atîta nevoie una de alta. Măcar la Vindolanda era pace. Nu știm ce s-a ales de ele după ce cohorta batavilor a fost transferată pe alt front.

Înainte de plecarea din 105 d.Hr., Cerialis a ars corespondența familiei în drum – acolo a și fost descoperită. Unde a plecat el, cu trupa lui și cu Sulpicia, nu știm. După teoriile mai vechi, cohorta batavilor ar fi venit să lupte, alături de trupele lui Traian, contra dacilor. Adevărul însă e că nu există nici o dovadă concretă că s-ar fi întîmplat asta, ba chiar lucrul e improbabil, deși, tehnic, nu e imposibil ca soldații din cohors IX să fi ajuns în Dacia după începutul celui de-al doilea război. Dar asta nu contează aici. Contează cum au rămas zilele de la Vindolanda și Magnis în amintirea celor două femei.

Cătălin Pavel este arheolog și scriitor. Cea mai recentă carte publicată este Arheologia iubirii. De la Neanderthal la Taj Mahal, Humanitas, 2019.  

Foto: Scrisoarea 291 de la Claudia Severa către Sulpicia Lepidina, Vindolanda (wikimedia commons)

640px Boulevard Unirii jpg
Cu mîndrie despre România, cu luciditate despre români
România va construi și spitalele regionale și municipale (este greu de spus cînd), pentru că dacă acum este moda stadioanelor, cu siguranță va veni și cea a spitalelor.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Dependența de China
În discursul despre care aminteam mai devreme, Rishi Sunak propunea ca relațiile cu China să fie guvernate de acum înainte de un „pragmatism robust”.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Nota testamentară a lui Constantin Noica
S-au găsit, inevitabil, și hermenuți subtili, care să extindă „marasmul” nicasian asupra „discipolilor”.
Frica lui Putin jpeg
Dr.
Bine, dar de ce totuși au nevoie să-și pună la rever acest păcătos de dr.? Vanitate?
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Doar educația...
Și eu cred că responsabilitatea, respectul pentru ceilalți și hărnicia sînt valorile fundamentale pe care trebuie să le insuflăm celor ce vin după noi.
m simina jpg
Primul SMS din istorie
Fix treizeci de ani, așadar, de la primul mesaj scurt trimis (Short Message Sent) din istorie.
Iconofobie jpeg
Un demon atipic
Ambii reprezintă niște „realități” abstracte, imprecise, încărcate de mister și neclaritate semantică.
„Cu bule“ jpeg
Șofer de duminică
Popularitatea expresiei se reflectă în extinderea tiparului la alte ocupații.
HCorches prel jpg
Voi știți formula permanganatului de potasiu?
Așa era ea, o profesoară severă din cale-afară, la orele căreia nu se auzea nici musca.
radu naum PNG
Putem să vorbim despre un campionat prea mondial de fotbal?
Un minunat Panama-Oman va putea fi savurat la viitoarea Cupă Mondială. Sau un Brazilia – St. Kits şi Nevis, acolo să vezi distracţie! Nu s-au gîndit rău venerabilii.
p 7 WC jpg
Evitabila creștere a extremei drepte germane
Dar nu și în Germania, unde partidul de extremă dreapta Alternative für Deutschland (AfD) are, deocamdată, un succes neînsemnat.
Comunismul se aplică din nou jpeg
De ce se opune Austria
Mi-am adus aminte atunci și cum o cunoștință din Oetz mi-a explicat odată că pe văile mai dinspre Elveția mă puteam întîlni cu oameni nesuferiți și încuiați.
O mare invenție – contractul social jpeg
Subiect de drept și drept subiectiv (I)
În limba engleză, termenul subject a rămas fidel sensului etimologic de supus.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Conferințele noastre, viitorul nostru
Cînd generația liceenilor de azi va ajunge la butoanele țării, sînt convins că ne va fi mai bine decît ne este acum!
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Presa acum 85 de ani și azi
Nu mai e vorba de o slujbă publică, destinată să lămurească în vreun fel pe privitor.
Frica lui Putin jpeg
Condiția de înger
abandonînd umanitatea pentru un scurt răstimp, a împrumuta aripile de la îngeri.
AFumurescu prel jpg
Interesul și fesul
Dacă nu mă credeți, întrebați-vă prietenii de pe Facebook, Instagram, Twitter, TikTok și ce alte rețele „sociale” vor mai fi fiind. În lumea virtuală.
m simina jpg
Abraham Lincoln de Ziua Recunoștinței
Abraham Lincoln este primul președinte american care a salvat un curcan de la sacrificare, dar nu cu ocazia Zilei Recunoștinței, ci de Crăciun.
Iconofobie jpeg
Întîmplări întîmplătoare
„Întîmplările” sînt piesele unui puzzle imens ce creionează o imagine aflată dincolo de puterea noastră de cuprindere.
„Cu bule“ jpeg
Vechea gașcă
Originea cuvîntului nu a fost lămurită, deocamdată.
HCorches prel jpg
Nu-i cazul să renunți
Din fericire, chiar și în cadrul acestor formări pe care le mai susținem, constatăm că numărul acestor profesori este în scădere.
p 7 WC jpg
Libertate de expresie pentru cine?
Expresia lui Musk „într-o manieră sănătoasă” permite o gamă largă de interpretări, unele dintre ele foarte restrictive pentru libertatea de expresie.
radu naum PNG
Comunismul se aplică din nou jpeg
Bucureștiul văzut cu alți ochi
Bucureștiul acela, bombardat de americani și apoi și de germani, era încă frumos și bogat.

Adevarul.ro

pod blaj jpg
Podul futurist inaugurat la Blaj de Ziua Națională a României. Investiția a fost de 3 milioane de euro
Un pod spectaculos din punct de vedere arhitectural a fost finalizat și inaugurat la Blaj de Ziua Națională a României. Investiția a fost de 3 milioane de euro.
Dorin Chiotea FOTO Facebook
Scandal în TVR pe tema Mondialului! Dorin Chioțea îl face praf pe Dan Turturică, șeful instituției
Revoltă în TVR. Șeful televiziunii publice, luat la țintă de un jurnalist.
Imagini satelitare din 15 noiembrie arată dinți de dragon și tranșee în Stepne FOTO via Insider
Imagini prin satelit arată tactica riscantă prin care trupele ruse speră să oprească avansul ucrainean spre Crimeea
Armata rusă își asumă un risc destul de mare prin modul în care și-a construit pozițiile defensive și fortificațiile pentru a împiedica avansul trupelor ucrainene spre Crimeea ocupată, scrie Business Insider.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.