Scaunele și tratatul

Publicat în Dilema Veche nr. 271 din 23 Apr 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Dacă ai de-a face cu protocolul Comisiei Europene la nivel înalt, mereu se iveşte o problemă. Complicaţiunile se ţin şir. De exemplu, cîte scaune, pahare şi sticle de apă minerală să pui la conferinţele la nivel înalt. Aproape de fiecare dată sînt prea puţine locuri. Simpaticul şi causticul Charlemagne (rubrica permanentă a nu mai puţin causticului The Economist) povesteşte cum, la recentul summit UE-SUA, un ziarist german a întrebat: "De ce sînt patru scaune?". Era vorba despre un briefing de presă al lui Barack Obama. În sală, la prezidiu, patru scaune, patru pahare, patru sticle de apă minerală. Întrebarea era, astfel, justificată. Răspunsul ilustrează perfect modul în care operează procesul de decizie al iubitei noastre Europe comunitare. Cele patru locuri erau pentru preşedintele american (firesc, el era subiectul conferinţei de presă), pentru preşedintele în exerciţiu al Consiliului (sărmanul premier ceh Topolanek, proaspăt demisionar, deci la fel de interesant pentru ziarişti şi pentru Obama precum o tomată storcită, uitată pe o tarabă), viitorul preşedinte al UE (adică premierul Suediei) şi, evident, Manuel Barroso, în calitatea sa de şef al Comisiei Europene. Astfel se petrec lucrurile pe la toate consfătuirile, conferinţele, summit-urile organizate de Comisie. De multe ori, se negociază complicate aranjamente de protocol cu gazdele (în cazul în care nu sînt membre ale UE, deci nu foarte familiarizate cu domeniul) evenimentelor, pentru a se găsi cea mai riguroasă aşezare la masă, cea mai potrivită poziţionare a invitaţilor europeni (întotdeauna mulţi). Unitatea în diversitate face deliciul presei de pretutindeni, reprezintă standardul politic pentru măsurile şi regulamentele Comisiei, dar reprezintă, totodată, coşmarul organizatorilor tuturor consfătuirilor internaţionale cu prezenţă europeană. Au existat şi situaţii la limita penibilului, cum ar fi întrebarea exprimată de un înalt diplomat la o reuniune NATO: "Ce caută în sală Barroso şi Solana? Din cîte ştim, UE nu este membră a organizaţiei. Unele state membre, individual, sînt şi în NATO, dar UE nu este organizaţie membră". Au fost necesare runde întregi de balet pe sîrmă (diplomatică) pentru a rezolva situaţiunea. Evident, în spatele acestor (pînă la urmă) anecdote, stă marea problemă a felului în care se iau deciziile comunitare, mai ales în domeniul sensibil al politicilor externe (incluzînd aici cea energetică sau cele din domeniul supravegherii financiare). Cum fiecare stat membru are propriile sale priorităţi, pare firesc a se inventa un post de preşedinte al Uniunii, cu rol determinant în stabilirea agendei şi în negocierea unor poziţii cît de cît comune. Ce tip de persoană să fie individul? Un diplomat, tehnician, bun la culise, de profil public discret? Avem la dispoziţie Jean-Claude Juncker, fost premier al Luxemburgului. Este susţinut de Angela Merkel, favorabilă unui asemenea tip de personalitate. Necazul este că ar veni dintr-o ţară liliputană. Ca preşedinte al Consiliului European, cei care îl vor trage la răspundere nu vor fi cei 500 de milioane de cetăţeni europeni, ci "doar" cei 27 de şefi de stat şi de guvern. Parcă ar fi mai bine să provii dintr-un stat ceva mai mare şi puternic, eventual forţă nucleară. Apoi, cît de bun diplomat ar fi (sau poate de aceea), Juncker nu este defel cunoscut marelui public. Stai şi explică-le cetăţenilor că domnul respectiv are o funcţie relativ importantă şi că rolul lui este să mijlocească găsirea unor politici comune, cîteodată, în dauna cetăţeanului respectiv (cel puţin la prima vedere). Mereu, unii europeni vor avea impresia că au pierdut ceva, în momentul cînd alţi europeni cîştigă. De exemplu, caută de explică francezului de ce să subvenţionezi puternic energia eoliană, cînd Franţa îşi obţine 80% din energie din centrale nucleare. Invers, cum să convingi neamţul că ar trebui să renunţe la avantajele din greu negociate ale gazului rusesc (cu Schröder şef la o companie Gazprom), de dragul "independenţei energetice europene"? Ar fi Juncker persoana potrivită pentru a lămuri europenii? Are forţa de comunicare potrivită? Greu de anticipat. La polul opus, celălalt tip de personalitate politică ar fi cineva ca Tony Blair. Prim-ministru de succes în ţara lui, comunicator de forţă, politician cu experienţă incontestabilă, extrem de cunoscut în toate statele membre. Ar veni dintr-o ţară puternică economic, politic şi militar. Ar netezi din asperităţile relaţiilor transatlantice. Ar putea explica, şarmant şi convingător, măsurile, deciziile, compromisurile. Pe plan extern, ar avea o altă poziţie de negociere (dat fiind profilul său politic) într-un dialog cu (să zicem) alde Putin " Medvedev sau liderii chinezi. Contraargumentele ţin de poziţia sa de moderator al celor 27 de şefi locali (scuzaţi expresia, e vorba de şefii statelor membre). Unii lideri ar prefera pe cineva mai dispus compromisului, fără (chiar aşa de) multă personalitate. Varianta Blair nu este tocmai agreată de "flancul nordic", cel care crede mai mult în reguli şi mai puţin în talentele personale ale unor lideri. Franţa este marea necunoscută în acest joc. Deşi, instinctiv, s-ar orienta spre un lider de tip Blair (nu trebuie să reamintim cîtă valoare pune Franţa pe panaş), faptul ca Blair este englez (tocmai englez!) reprezintă, oarecum, un disconfort. Adică, tocmai acum, cînd Sarko doreşte să devină campionul încălzirii relaţiilor transatlantice, cînd încearcă să-l convingă pe Obama că Franţa este "the new best friend" şi că Gordon Brown este prea plicticos cu cifrele lui macroeconomice cu tot, să vină Blair şi să le fure jucăria apropierii SUA-UE? Apoi, a nu se uita că englezii (Blair însuşi) nu sînt cei mai mari partizani ai subvenţiilor agricole, ceea ce, în Franţa, se cheamă că te plasezi pe un loc foarte apropiat de Satana. În plus, nu se poate imagina o situaţie în care Blair să stea în planul doi, ducînd geanta cu documente şi lăsîndu-l pe Sarko în prim-plan (aşa cum a fost în cazul vizitelor de la Kremlin cînd cu criza georgiană, pe post de aghiotanţi ad-hoc fiind Barroso şi Solana). Măcar un lucru pare clar. Chiar dacă se va ajunge la ratificarea tratatului de la Lisabona, în condiţiile atît de adulatei unităţi în diversitate, greu de crezut că se va reduce numărul de scaune, sticle de apă şi pahare, la reuniunile internaţionale cu prezenţă europeană. Care să fie varianta mai eficientă? Juncker sau Blair? Nu vă chinuiţi să vă faceţi o părere, că nu o va cere nimeni. De decis, vor decide ei, cei 27.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cât costă minivacanța de 1 Mai-Paște pe Valea Prahovei sau în stațiunea Padina-Peștera
În scurt timp începe minivacanța de 1 Mai-Paște (5 mai 2024), prilej de relaxare și călătorii. Două populare destinații sunt Valea Prahovei și stațiunea Padina-Peștera (Dâmbovița). Ofertele de cazare sunt multiple și variate.
image
Ce ascunde China în Wuhan. Misterele locului de unde a pornit pandemia, dezvăluite de un cunoscut vlogger român VIDEO
Cătălin Stănciulescu, vlogger-ul român devenit celebru pentru în peregrinările sale a făcut interviu cu fratele celebrului baron al drogurilor, Pablo Escobar, a vizitat Wuhan, locul din China de unde a pornit pandemia care a ucis zeci de milioane de oameni.
image
Zboruri din Sibiu, de la 200 de euro biletul. Care sunt destinațiile de vacanță
Se reiau cursele spre cinci destinații de vacanță din această vară, cu un total de zece frecvențe săptămânale, ce vor fi disponibile pentru rezervare la agențiile de turism cu care colaborează aeroportul din Sibiu.

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.