S-a „cuminţit“ Alexis Tsipras?

Este Alexis Tsipras un cal troian al Rusiei în Europa?  Întrebarea a venit firesc

, cînd premierul grec şi-a exprimat nemulţumirea pentru faptul că declaraţia Uniunii Europene, privind posibilitatea unor noi sancţiuni pentru Rusia, în contextul atacului sîngeros din oraşul Mariupol, a fost dată fără acordul Greciei.

Adevărat este că Alexis Tsipras s-a arătat deranjat mai curînd de faptul că nu a fost consultat de partenerii săi. Cu alte cuvinte, el a atras atenţia că Grecia nu poate fi izolată. 

Înainte de a vedea în aceasta un mesaj către Kremlin, poate ar fi mai nimerit să ne gîndim la o încercare de marcare a propriei prezenţe şi a propriului teritoriu, decît la formularea unei linii de politică externă. Oricum, declaraţia a venit în zilele în care guvernul grec nu părea să fi depăşit momentele de euforie de tip revoluţie sud-americană.  Ar trebui să ne mai aşteptăm din partea Atenei la reacţii de acest gen. Să nu ne mire dacă Grecia va adopta o politică de blocaj, de „Gică contra“, în multe alte dosare sensibile ale Uniunii.  

Tsipras se pregăteşte de negocieri dure legate de regimul datoriilor Greciei şi acestea sînt, de fapt, cheia programului său politic. Aici îşi joacă viitorul politic tînărul premier grec. E o miză mare şi, să recunoaştem, o încercare temerară.  Aşa că Tsipras arată acum pisica: dacă doleanţele nu îi sînt luate în seamă, Atena are metode prin care să încurce serios socotelile în Europa, pe multe alte dosare.  

Întrebarea este pînă unde poate să întindă coarda guvernul grec. Nu prea mult, dacă ne uităm la declaraţiile de dată mai recentă. A fost suficientă o întîlnire a ministrului de finanţe Yanis Varoufakis cu şeful Eurogroup, Jeroen Dijsselbloem, pentru a ne face o idee despre cum stau lucrurile. Dacă, iniţial, ministrul grec a spus că Troica nu mai are ce căuta la Atena şi că un nou acord este exclus, la scurt timp a revenit, dînd vina pe o eroare de traducere. Dimpotrivă, ne-a explicat el, Troica e binevenită, iar Grecia e dispusă la negocieri pentru un nou acord.  

Mai mult, într-un interviu acordat BBC, premierul Tsipras a dat asigurări că ţara sa îşi va plăti datoriile faţă de FMI şi BCE, şi că niciodată nu şi-a propus ca guvernul său să acţioneze unilateral. Cît priveşte atitudinea faţă de Rusia, guvernul grec a revenit la sentimente mai bune – nu faţă de Kremlin, ci faţă de partenerii europeni, şi nu a mai spart frontul comun.  

Pînă a urmă, Tsipras vorbeşte mult tocmai despre o Europă a solidarităţii. Şi chiar se poate spune că Grecia are nevoie de solidaritate din partea Europei. Nimeni nu are nevoie de o Grecie frustrată, pusă cu spatele la zid. Doar că solidaritatea trebuie să fie valabilă în ambele sensuri. 

Or, în multe state membre ale Uniunii, cel puţin în România, în Polonia, în ţările baltice, Finlanda, dar şi în Germania şi prin alte părţi, declaraţia lui Tsipras cu privire la Rusia a căzut cum nu se poate mai rău.  Toate aceste state, îngrijorate profund de agresiunea rusă în Ucraina, or să-l ţină minte pe premierul grec, atunci cînd va implora înţelegere pentru ţara sa. Şi, ca să fie sigure că nu vor fi trase pe sfoară, s-ar putea să ceară Atenei garanţii pe care nu le-ar fi cerut dacă Tsipras şi-ar fi ţinut gura în chestiunea Rusiei.  

Probabil ameţit de aburii victoriei, tînărul star politic din Grecia a comis o greşeală de începător, în relaţia cu partenerii europeni: a rămas singur. Şi asta, într-un moment în care nici statele membre ceva mai reţinute în a sancţiona Rusia nu au putut rămîne insensibile la drama din Mariupol. Noroc că premierul grec a înţeles repede greşeala şi, pînă la urmă, răul pe care îl poate face ţării sale, întinzînd prea mult coarda confruntării cu Europa. 

Marja în care Tsipras poate să joace rolul de „Gică-contra“ este, realist vorbind, una foarte îngustă. Iar tînărul lider de la Atena pare să fi înţeles că, înainte de a fi o vedetă în Europa, el nu trebuie să fie o problemă. 

Ovidiu Nahoi este realizator la Money Channel TV.