Rusul estival
Dacă este excesiv de machiată la orice oră din zi, dacă poartă tocuri excesiv de înalte din zori şi pînă în noapte, dacă se îmbracă excesiv de plină de sclipici şi cu denumirea brandului scrisă excesiv de mare, cu litere uriaşe, la vedere, dacă are o coafură tip „cununie-n Otopeni“ (acesta e un cod al nevesti-mii şi al meu pentru a denumi o salată de bucle, franjuri şi şuviţe bogat îmbălsămate în fixativ) cu care intră şi în piscină (avînd grijă să iasă în două minute, altfel se găseşte cîte o zgîtie de copil să o stropească şi să o strice), dacă atunci cînd face poze este atentă să mimeze gesturi de fotomodel cu „piciorul drept în faţă“ şi dacă bea la micul dejun şampanie înseamnă că este tînăra rusoaică din generaţia Putin-Medvedev, aflată în concediu. Obligatoriu, în trei sferturi din cazuri, pe lîngă tînăra degrabă-săritoare-în-ochi, se găseşte tînărul soţ din aceeaşi generaţie. El este tuns zero, are un tatuaj care vrea să sugereze că a făcut armata în Speznaz (trupele speciale) şi poartă un tricou roşu pe care scrie cu litere chirilice uriaşe „ROSSIA“. Nu bea şampanie la micul dejun. Foarte rar, „serveşte“ cîte o votcă mică. Tot pe lîngă tînăra mămică în concediu se găsesc alte două personaje: micuţul rus şi bunica sa. Aceasta din urmă aparţine, evident, generaţiei anterioare, adică a lui Elţîn. Ăla micu’ e îmbrăcat mai casual, de multe ori în costum de marinel. Tataie este responsabilul cu băutul de votcă, de dimineaţă, la prînz şi seara. Mamaie are altă mare responsabilitate: aceea de a se băga în faţă la orice rînd, la orice coadă, de a încălca sistematic orice regulă. Dacă încerci să îţi înveţi copilul că există pe lumea asta reguli şi că trebuie să se oprească după un singur tur în maşinuţe, eşti în bucluc. Ea îţi va arăta cu degetul („nu-i frumos să arăţi cu degetul, nu ţi-am zis?“) pe tînărul Saşa care se dă a treia oară consecutiv pentru că babuşca s-a băgat în faţă la coadă, a dat din coate şi şi-a înfipt odrasla prin faţă.
Oamenii ăştia au un soi de agresivitate care sare în ochi mai dihai decît coafurile şi tocurile purtate chinuitor de doamnele tinerei generaţii (nu pot crede că e o plăcere să mergi pe 18 centimetri de toc, sub o coafură de trei kilograme de fixativ la 40 de grade Celsius). Bunicile sînt agresive explicit, dau din coate şi ignoră orice regulă. Feciorii lor cu tricouri „ROSSIA“ doar se afişează, nu se manifestă. Dau ciubucuri în dreapta şi stînga, împart cu hîrtiile de 10 dolari de dimineaţa pînă seara. În rest, nu se bagă în micile dispute iscate de soacre. Se amuză de la distanţă.
Litoralul turcesc pare cucerit de ruşi. Nemţii (turişti tradiţionali acolo de zeci de ani) bat în retragere. În hotelul în care am stat, erau cam 150 de familii ruseşti şi vreo 120 de familii nemţeşti. Românii şi turcii împărţeau locul 3, cu cîte 50-60 de familii. Ar fi fost logic să bag de seamă şi prezenţa saxonilor. Nici poveste. Neamţul se îmbracă potrivit împrejurărilor. Casual, adică. Nu strigă în gura mare, nu ignoră regulile, nu doreşte să-i deranjeze pe ceilalţi (o mică excepţie, noaptea, cînd se pileau şi dînşii cam zgomotos). De aceea, nu ies în evidenţă, nu sînt ostentativi defel. Turişti ca toţi turiştii.
Spre finalul sejurului m-am lămurit cît de fraier poţi fi atunci cînd faci generalizări despre o naţie, o societate, un popor. Încet, încet, m-am lămurit că rusul estival, pe care l-am descris pînă acum, era parte a cinci-şase familii, cam aceleaşi. Restul – respectau regulile, nu deranjau pe ceilalţi, nu erau defel agresivi, îşi stăpîneau odraslele atunci cînd săreau calul din binecunoscutul motiv al exuberanţei de vacanţă. Atunci mi-a picat fisa. Ei nu săreau în ochi, nu erau ostentantivi, erau şi ei turişti ca toţi turiştii, ca românii, nemţii, francezii ori belgienii.
Nu pot încheia fără a vă împărtăşi impresia despre ai noştri, despre români. În general, oameni ai clasei mijlocii care au muncit un an pentru o vacanţă de o săptămînă în condiţii de excepţie. Decenţi. Am o singură observaţie: de cîte ori se strîng mai mult de cinci-şase, îşi pun şezlongurile în cerc (sau careu, după cum se arată condiţiile din teren) şi arată ca o tabără de cow-boy asediată de indieni. Un soi de timiditate, cred.
Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană la TVR.
