Rusia noastră cea de toate zilele…

Publicat în Dilema Veche nr. 887 din 8 - 14 aprilie 2021
Lichidarea doctrinei europene de deschidere treptată spre Iran jpeg

Ciudată mai este iluzia francezilor că ar putea avea o influenţă asupra Rusiei! Sînt mulţi ani de cînd urmăresc cu un enorm interes această saga diplomatică, dar şi culturală. Hélène Carrère d’Encausse, secretara perpetuă a Academiei Franceze şi specialistă în istoria Rusiei, afirmă că dintotdeauna „cuplul franco-rus a fost unul pasional”. Multe evenimente istorice pot oferi argumente în sprijinul acestei teze, de exemplu faptul că ruşii nu s-au supărat în mod iremediabil pe francezi după ce Napoleon i-a invadat în 1812 şi le-a incendiat capitala. Dimpotrivă, Franţa le-a oferit atunci o ocazie nesperată ofiţerilor ruşi de a-şi lua revanşa în felul lor, strălucind în saloanele pariziene, iar armatei ruse, care a campat alături de Paris, de a demonstra că era mai „civilizată” decît cea franceză…

În ultimii douăzeci de ani, relaţiile lui Vladimir Putin cu preşedinţii francezi au avut uneori un caracter „pasional”. Din anul 2000, cînd a fost ales preşedinte al Federaţiei Ruse, Putin a avut ocazia să-i cunoască destul de bine pe Jacques Chirac, pe Nicolas Sarkozy, pe François Hollande şi pe Emmanuel Macron. Relaţiile cele mai bune au fost cele întreţinute de Putin cu Chirac. Ei ar fi ajuns chiar la o anumită relaţie de prietenie, de încredere reciprocă, spun cei care au avut acces în culisele respectivelor întîlniri şi discuţii. În 2003, de exemplu, Putin a apreciat enorm faptul că Franţa nu a fost de acord cu intervenţia militară americană în Irak.

Cu Nicolas Sarkozy „relaţia pasională” a fost mai grea la început, Sarkozy s-ar părea că s-a arătat în primul dialog cu Putin cam prea impetuos, iar Putin n-ar fi ezitat să-l ameninţe pur şi simplu. Din punctul de vedere al lui Putin, preşedintele Sarkozy era „omul americanilor” întrucît a decis revenirea Franţei în Alianţa Atlantică. Şi totuşi, ulterior, s-a produs un mic miracol, cei doi oameni au început să se aprecieze, Nicolas Sarkozy a acceptat chiar ca Franţa să construiască două nave de război de tip Mistral pentru ruşi. Iar în 2008, în plină criză între Rusia şi Georgia, Sarkozy a reuşit (cel puţin aceasta este versiunea franceză) să-l calmeze pe Putin.

Lucrurile au început să ia o turnură mai dramatică în anii cînd François Hollande a fost preşedinte. Şi probabil că între Hollande şi Putin nu a circulat niciodată nici un curent pozitiv. François Hollande l-a iritat profund pe Putin oprind livrarea navelor Mistral către Rusia, dat fiind conflictul din Ucraina şi anexarea Crimeii. Nu este însă greu de observat că atîta vreme cît Rusia a fost într-o perioadă de „convalescenţă” economică şi militară, după perioada Elţîn, francezii s-au înţeles mai bine cu Putin. Iar după ce Putin i-a redat Rusiei statutul de mare putere în tradiţia imperială, raporturile cu Parisul s-au fragilizat.

Emmanuel Macron a avut şi el ambiţia de a arăta că poate fi un interlocutor privilegiat al preşedintelui rus. În mod simbolic, la începutul mandatului său, i-a oferit lui Putin onoarea de a fi primul şef de stat străin primit la castelul de la Versailles, cu mare pompă. Contextul internaţional, mai ales de la izbucnirea războiului din Siria în 2011, a devenit însă atît de complicat încît eforturile lui Macron de a crea noi punţi între europeni şi ruşi au avut efectul valurilor care se sparg de ţărm. Şi Putin s-a schimbat între timp, devenind un veritabil ţar, şi Uniunea Europeană a pierdut din prestigiu şi forţă în urma Brexit-ului. Iar războiul rece dintre China şi Statele Unite, despre care mulţi specialişti cred că va marca următoarele decenii, plasează Rusia într-o poziţie favorabilă, de potenţial aliat pentru fiecare tabără.

Cum de la începutul anului, situaţia s-a tensionat din nou în estul Ucrainei, iar noul preşedinte american Joe Biden pare să fi adoptat o linie dură faţă de Putin, presa franceză relansează ideea că Macron ar putea avea un rol de jucat, că ar putea media reluarea dialogului dintre occidentali şi ruşi. Sleepy Joe, cum îi spuneau republicanii lui Joe Biden întrucît la ora campaniei electorale părea cam adormit, a devenit, scrie presa anglo-saxonă, un fel de Sniper Joe. Pe Xi Jinping l-a catalogat ca fiind un om total insolubil în ideea de democraţie, iar în Putin vede un „ucigaş”.

Cuvintele nu au însă chiar o mare importanţă în războaiele diplomatice şi deseori liderii internaţionali îşi dau mîna după ce se împroaşcă reciproc cu noroi. Important, acum, ar fi ca toată lumea să se înţeleagă fără ca Ucraina să devină un spaţiu de înfruntare între Statele Unite şi Rusia.

Rusia şi China îl „testează” în prezent pe Biden în Ucraina şi respectiv în Taiwan, spun experţii în geopolitică. Credibilitatea noii politici a Washington-ului, care doreşte să federeze democraţiile de pe planetă şi să pună mai mult accent pe drepturile omului, depinde de capacitatea americanilor de a-i ajuta pe ucraineni şi de a proteja independenţa Taiwanului – iată o idee tot mai des exprimată în presa franceză. Pentru a-i „testa” pe americani, Putin a decis să programeze manevre militare în apropierea frontierei cu Ucraina, ca o demonstraţie de forţă, iar Xi Jinping trimite, tot în acest spirit, avioane militare să survoleze insula rebelă.

Iată, într-o singură frază, strategia preşedintelui francez Emmanuel Macron faţă de Rusia: „Dacă menţinem în permanenţă dialogul, putem obţine unele rezultate, sau cel puţin putem evita divergenţele serioase. Ceea ce va necesita ani de zile, poate decenii întregi, dar trebuie să o facem în numele păcii şi al stabilităţii în Europa”. Această logică ascunde multă înţelepciune. Ruşii au de partea lor spaţiul, dar şi timpul. Ei nu se grăbesc, Putin poate aştepta ca în toate ţările occidentale cu care are litigii să vină noi preşedinţi sau şefi de guvern pentru a găsi acorduri mai favorabile intereselor Rusiei. În Europa, el o apreciază doar pe Angela Merkel întrucît se menţine la putere din 2005. Iar pe Macron îl va aprecia doar dacă mai cîştigă o dată prezidenţialele, în mai anul viitor.

Matei Vișniec este scriitor, dramaturg și jurnalist.

O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Skynet dă în bobi*
Tehnologiile avansate vor continua să evolueze și să aibă un impact major asupra societății.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Dubla măsură
Să ne înțelegem: nu vreau să-i evacuez nici pe Marx, nici pe Engels, nici pe G.B. Shaw, pe Sartre, pe Éluard sau pe Aragon din lista de repere semnificative ale culturii europene.
Frica lui Putin jpeg
Regii, vecinii noștri
Dacă acestea sînt așa, înțelegem pasiunea modernă pentru monarhia constituțională. Cu regii și prinții Angliei mai ales sîntem toți „vecini” prin intermediul presei, al Internetului și acum, iată, al unei cărți.
m simina jpg
La Azuga (II)
Din păcate, după cel de-al Doilea Război Mondial noul regim politic din România a căutat să minimalizeze contribuția monarhiei în istoria țării.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ce oameni avem, ce oameni sîntem
Și în UE, relațiile dintre state au o bună doză de răceală și de cinism.
Iconofobie jpeg
Puțină genetică … literară
„Gena” funcționează, în acest context, asemenea sorții implacabile din tragedia antică. Devine fatum malus, predestinare obtuză.
„Cu bule“ jpeg
Paranghelia la discotecă
Descoperisem mai întîi un film grecesc din 1980, cu titlul în original Paranghelia, în care conflictul era declanșat de comandarea (= paranghelia) de către protagonist a unei muzici anume, într-un local.
HCorches prel jpg
Ca un cuțit de bucătărie proaspăt șters
Mircea Cărtărescu, în cîteva fraze, a spus, așadar, niște adevăruri tranșante și care trebuie rostite de o voce cu autoritatea lui.
radu naum PNG
Scapă Halep?
Există puţine certitudini în cazul controlului pozitiv cu Roxadustat al Simonei Halep, dar un lucru e sigur: orice ar fi, nu putem fi obiectivi.
p 7 WC jpg
A discreditat prăbușirea FTX „altruismul eficace”?
În cazul lui Bankman-Fried, riscul nu viza doar propria sa avere, reputație și poate chiar propria libertate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Exploratorii existenței
Kundera nu extinde aceste observații și asupra altor acte artistice, dar cred că și în pictură, de exemplu, pot funcționa aceleași mecanisme.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Un an special pentru noi
Am trecut prin toate cele ale României. De 30 de ani, nimic din ce este românesc nu ne este străin.

Adevarul.ro

image
Ce îi distrează la culme pe americani în România. „Nu eram pregătit pentru asta, dar n-a fost așa rea pe cât aș fi crezut” VIDEO
Americanii de la Lifey au realizat pe Youtube un top cu 22 de lucruri pe care ei le consideră amuzante și despre care spun că sunt specifice României. Este vorba, spun ei, despre „șocuri culturale românești”, povești haioase sau tradiții fascinante
image
Băiatul unei românce a fost aruncat de colegi sub tren, în Italia. Imagini cu puternic impact emoțional VIDEO
Un băiat în vârstă de 15 ani, fiul unei românce, a fost atacat de câțiva colegi în Italia. Tânărul a fost victima unei tentative de omor la care a supraviețuit în mod miraculos după ce a fost aruncat sub un tren.
image
Cum și-a pierdut Florina Cercel marea iubire. Artista și bărbatul care a cucerit-o au murit de aceeași boală, la jumătate de veac distanță VIDEO
Artista Florina Cercel a povestit într-un interviu drama trăită la vârsta de 29 de ani, când a pierdut o sarcină iar, la scurt timp, iubirea vieții ei s-a îmbolnăvit și a murit.

HIstoria.ro

image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.
image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.