România şi Siria: de partea cui sîntem?

Publicat în Dilema Veche nr. 418 din 16-22 februarie 2012
Bruxelles ul sună trezirea pentru feudalii de la Bucureşti jpeg

Aproape se împlineşte anul de la începerea primelor revolte din Siria. Ceea ce părea, la debut, un nou episod al Primăverii arabe, s-a transformat, în timp, într-un şir neîntrerupt de revolte înăbuşite în sînge de regimul lui Bashar al-Assad. De la începutul lui 2012, odată cu întărirea formaţiunilor înarmate rebele, alcătuite în mare parte din bărbaţi care au dezertat din armata oficială, de la faţa locului vin tot mai des informaţii care vorbesc despre un adevărat război civil. Forţele sînt însă inegale – regimul recurge la tiruri de arme grele împotriva manifestanţilor pe care formaţiunile rebele încearcă să-i protejeze folosind pistoale mitralieră.

O intervenţia internaţională de tip „Libia“, cerută de rebelii sirieni, este greu de imaginat, dată fiind situaţia şi aşa extrem de complicată din regiune.

Misiunea de observare a Ligii Arabe şi-a recunoscut eşecul, la sfîrşitul lui ianuarie. Regimul sirian a fost sancţionat de Uniunea Europeană, Turcia şi de Liga Arabă. Dar la 4 februarie, Rusia şi China au blocat la ONU o rezoluţie împotriva regimului de la Damasc. Între timp, numărul morţilor este apreciat la 6000.

Numeroase state îşi retrag ambasadorii din Siria, recurgînd la sancţiuni „individuale“, din moment ce rezoluţia ONU s-a dovedit imposibil de promovat. Statele Unite, Franţa, Marea Britanie, Olanda precum şi monarhiile din Golf şi-au retras ambasadorii de la Damasc. Tunisia l-a expulzat pe ambasadorul sirian, iar parlamentul egiptean a cerut guvernului să facă acelaşi lucru cu reprezentanţii diplomatici sirieni de la Cairo.

Dar ce face România? Reprimarea violentă a revoltelor nu a făcut obiectul unei condamnări exprese din partea Bucureştiului. Nici o declaraţie de regret faţă de veto-ul ruso-chinez din Consiliul de Securitate. Ministerul Afacerilor Externe le-a recomandat doar românilor din Siria să părăsească ţara, în timpul cel mai scurt.

Joia trecută a avut loc o convorbire telefonică între ministrul român de externe Cristian Diaconescu şi secretarul de stat american Hillary Clinton. Nu au fost furnizate amănunte referitoare la conţinutul discuţiei, însă este probabil să fi fost abordat şi subiectul Siria. Mai ales că, a doua zi, Ministerul român al Afacerilor Externe dădea publicităţii un comunicat în care afirma că nu-şi va rechema ambasadorul de la Damasc, aşa cum procedaseră mai mulţi dintre aliaţii noştri.

Principalul motiv invocat de Bucureşti: prezenţa unui număr mare de români în Siria. Numeroşi români sînt grupaţi în oraşul Homs, teatrul a numeroase demonstraţii antiguvernamentale şi a unor adevărate masacre operate de armata siriană. Totuşi, nu este clar cum ar putea păstrarea ambasadorului de la Damasc să-i ajute pe românii din Homs – oare obuzele artileriei lui al-Assad îşi pot alege victimele? Pe de altă parte, numărul românilor înregistraţi la ambasada de la Damasc şi care, eventual, ar avea nevoie de sprijin, de-abia depăşeşte 100.

Există, desigur, o acoperire politică foarte bună pentru o atitudine mai „călduţă“ în faţa regimului sirian: nu toţi partenerii noştri din NATO şi Uniunea Europeană şi-au retras ambasadorii. Ba, chiar, ambasadorul UE este păstrat la post tocmai pentru a putea oferi Serviciului de Acţiuni Externe informaţii de la faţa locului. Rămîne însă mesajul pe care Bucureştiul îl transmite lumii arabe. România este o ţară cu bun renume, atît în nordul Africii, cît şi în Orientul Mijlociu. De bună seamă că arabi care preţuiesc România se află şi de partea rebelilor, şi de cea a „loialiştilor“. Dar pe cine susţinem noi?

România a ieşit ea însăşi dintr-o dictatură, plătind un tribut greu de sînge. Şi e bine să nu uităm asta, într-o perioadă în care teoriile conspiraţioniste au pus în umbră sacrificiile făcute de români pentru libertate. Oare nu ar trebui ca România să iasă din ambiguitate şi să devină un adevărat far al libertăţii pentru popoare care acum caută să arunce lanţurile tiraniilor?

Se vorbeşte mult despre „legăturile tradiţionale“ dintre România şi statele arabe. Aşa este, dar cu cine trebuie să păstrăm aceste legături? Cu regimurile tiranice sau cu popoarele revoltate? Trebuie să privim spre viitor, nu spre trecut.

Din păcate, România menţine prea multe ambiguităţi în relaţia sa cu lumea arabă în profundă schimbare. În martie 2011, la Consiliul European, România a zădărnicit planul francez, susţinut şi de Marea Britanie, privind o intervenţie în ajutorul rebelilor libieni, sub drapelul Uniunii Europene. A fost o replică la rezervele pe care Franţa le exprima atunci faţă de aderarea la spaţiul Schengen.

Totuşi, după ce ONU a autorizat, prin Rezoluţia 1973, din 17 martie, instituirea blocadei aeriene, spre a împiedica masacrarea populaţiei de către regimul lui Gaddafi, România a participat, cu fregata „Regele Ferdinand“, la asigurarea embargoului impus regimului de la Tripoli. Dar recunoaşterea Consiliului de Tranziţie din Libia a venit tîrziu, la 1 septembrie, adică la o săptămînă după căderea capitalei Tripoli în mîinile rebelilor.

Cît priveşte Siria, la sfîrşitul anului trecut, preşedintele Băsescu încă mai făcea presiuni pentru ca Senatul să aprobe ratificarea unui acord de extrădare cu Siria, document convenit în timpul vizitei întreprinse de Bashar al-Assad la Bucureşti, în septembrie 2010. Documentul ar putea ajuta la aducerea în ţară a lui Omar Hayssam, sirianul condamnat pentru răpirea jurnaliştilor români în Irak, în primăvara lui 2005. Ar fi un mare trofeu politic pentru preşedinte, dar România s-ar pune singură într-o postură internaţională delicată, dacă ar semna acum vreun document cu regimul sirian aflat sub oprobriul comunităţii internaţionale.

Poate că noul guvern de la Bucureşti îşi va revedea totuşi priorităţile şi va marca o cotitură în relaţiile cu lumea arabă. Ar fi un pas către viitor şi ar contribui la crearea unui alt fel de „brand“ al României în zonă: acela de simbol al libertăţii, şi nu de prieten al regimurilor de tristă amintire.    

Ovidiu Nahoi este jurnalist, redactor-şef la Adevărul Europa.

O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.
index jpeg 6 webp
„Poleiala” de pe Selly
În ultimii doi ani, am ciulit urechile la știrile despre Selly, încercînd să-i urmăresc traiectoria.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
De ce se depărtează românii de UE
Niciodată în istoria ei n-a avut România o perioadă așa lungă de prosperitate și dezvoltare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Feminitate și destin
Destinul converteşte „ordinea“ naturală (şi pe cea divină?) în viaţă, în dinamism imanent, în armonie de inanalizabile.
Frica lui Putin jpeg
Telefonul mobil
Ca să rezumăm printr-o imagine totul: ducem o viață de anexă a telefonului mobil.
index jpeg 5 webp
Una dintre cele mai inteligente femei din secolul al XIX-lea
Nu au trecut prea mulți ani, vreo cinci să fi fost, și Elena Ghica a mai urcat un munte, a mai ajuns pe un vîrf: pe Mont Blanc.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Iconofobie jpeg
Despre „dinamicile” literare
Dinamica trecutului face loc unei noi dinamici analitice, mult mai sofisticate decît odinioară.
„Cu bule“ jpeg
De la pivniță la cîrciumă
Circulă în ultima vreme, în articole jurnalistice și în postări care le preiau conținutul și formulările, o explicație fantezistă pentru originea expresiei beat criță.
HCorches prel jpg
Dragul meu fiu,
Cînd Selly avea vîrsta ta, avea în cont mai mulți bani decît valorează tot ce familia ta a adunat de-a lungul timpului.
IMG 8779 jpeg
Dacă xenofobia nu-i rasism, fotbalul e sport?
Aşa că, o fi fotbalul un sport, doar că voi, care intraţi, lăsaţi orice toleranţă! Dacă ar fi privit mai atent, Virgiliu ar fi găsit în dantesca lui coborîre cohorte de driblangii.
p 7 WC jpg
Va reconsidera Biserica Catolică doctrina despre contracepție?
Unii dintre teologii catolici de prim rang care au participat la dezbatere au sugerat că utilizarea anticoncepționalelor poate fi, în anumite circumstanțe, legitimă.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Diferențe
Dacă ar fi să fac o comparație, Val Gardena, de exemplu, e o zonă de schi în Italia în care pîrtiile legate între ele însumează 500 de kilometri.

Adevarul.ro

image
Augustin Viziru a dezvăluit cu cine l-a înșelat Oana Mareș: „Tu ai putea să ai ceva sexual cu el?”
Augustin Viziru a mărturisit că nu a fost „ușă de biserică” în timpul mariajului cu Oana Mareș alături de care a fost vreme de 11 ani.
image
A murit tânărul aflat în comă de două luni de la o durere de măsea
Ionuț Marian Călărău, care a stat în comă aproape două luni după ce a ajuns la spital cu o durere de măsea, a murit în spital. Anunțul a fost făcut pe rețelele sociale de familie și prieteni.
image
Fetiță de 11 ani, filmată în timp ce întreținea relații sexuale cu un elev de liceu. Imaginile au ajuns la colegi
O minoră de 11 ani, elevă în clasa a V-a la o școală din Cluj, a fost filmată în timp ce întreținea relații sexuale cu un elev de liceu. Filmările realizate în vacanța școlară au fost distribuite colegilor.

HIstoria.ro

image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.
image
Cauza morții lui Ludwig van Beethoven, dezvăluită de un studiu ADN / VIDEO
Examinarea unor mostre de ADN, extrase din câteva șuvițe de păr ale lui Ludwig van Beethoven, a dezvăluit cauza morții legendarului compozitor german.
image
Aventurile lui Landolfo Rufolo, un bancher medieval imaginat de Boccaccio
Deşi Landolfo este un personaj fictiv, numele familiei este cât se poate de real, Rufolo fiind, pe la 1280, una dintre cele mai bogate familii din sudul Italiei.