România: şansa europeană, ameninţarea iliberală

Publicat în Dilema Veche nr. 736 din 29 martie – 4 aprilie 2018
Aţi uitat de Mediterana? N ar trebui! jpeg

Zilele trecute am avut marea plăcere de a discuta, la București, cu Bernard Guetta, jurnalist, editorialist, considerat unul dintre cei mai importanți comentatori de politică internaţională din Franţa. Și un bun cunoscător al Europei Centrale și de Est. De 27 de ani, realizează, fără întrerupere, rubrica Géopolitique, de luni şi pînă vineri, fix la ora 8 şi 17 minute, la postul public de radio France Inter.

Am asistat cu multă plăcere la „facerea“ rubricilor Géopolitique, pe care Bernard Guetta le-a transmis în direct, luni și marți, chiar din studioul de la București al RFI. Mesajul său: România se profilează la ora actuală drept principala ancoră de speranță că Europa nu se va rupe, în mod grav, de-a lungul fostei Cortine de Fier, cu consecințe pe termen lung. Și aceasta, pentru că România nu a basculat (sau nu încă) spre un regim de tip polonez sau ungar. În plus, noua Uniune Europeană, o Uniune cu un tot mai pronunțat caracter politic, pregătită acum pe linia Paris-Berlin, nu ar trebui să dea Europei Centrale sentimentul de periferizare sau, mai rău, de abandon. Probabil că ideea fusese forjată chiar de la Paris, însă vizita la București pare să-i fi întărit editorialistului convingerea că România are de jucat în acest moment o carte importantă.

Am discutat mult cu Bernard Guetta despre posibilitatea ca România să vireze iremediabil către un regim de tip iliberal – și sînt destui care spun că asta deja s-a întîmplat. Pînă la urmă, discuția s-a încheiat pe un ton de un optimism moderat. Există cîteva elemente care, spre norocul nostru, pot menține România în afara căii iliberale.

Mai întîi de toate, șansa – da, șansa! – de a avea lideri slabi. Este adevărat că semnalele iliberale dinspre coaliția de guvernare sînt tot mai evidente. Și că, la fel de bine, dincolo, în Opoziție, PNL nu se distinge cu nimic din acest punct de vedere.

De fapt, în timp ce social-democrații aplică politici fiscale neo-liberale și practică un discurs naționalist în buna tradiție a dreptei conservatoare, liberalii au migrat către un național-conservatorism, cu unele accente ce țin de linia dură de dreapta. Vezi entuziasmul cu care susțin referendumul inițiat de Coaliția pentru Familie. Vezi susținerea de către PNL a unor politici protecționiste precum prezența a 50% produse românești pe rafturile hypermarket-urilor – un fel de trumpism dîmbovițean. (Apropo, verifică cineva dacă prevederile legale sînt respectate de comercianți?) Sau reacția practic insignifiantă a corpului partidului la nominalizarea lui Marian Munteanu drept candidat al PNL pentru Primăria Capitalei, la alegerile din vara lui 2016.

Avem totuși mare noroc cu mentalitatea tranzacționistă a acestor politicieni. Departe de motivația ideologică și de fervoarea religioasă a celor din PiS, la genunchiul broaștei în materie de talent politic față de Viktor Orbán, liderii români par mai curînd niște imitații.

Ei au văzut în exacerbarea naționalismului o bună ocazie de a colecta ceva voturi, dinspre bazinul rămas „orfan“ al lui Corneliu Vadim Tudor sau, mai recent, Dan Diaconescu (undeva în jurul a 20%). Dar par oricînd dispuși să-și schimbe discursul, atunci cînd interesele o cer. Ei lasă impresia că pot lua forma și culoarea mediului în care urmează să se exprime – una pot vorbi la Bruxelles, unde le place să treacă drept europeni, alta în saloanele elegante de la București, cu totul alta la mici și bere cu poporul.

În plus, iliberalismul de imitație românesc nu se poate baza pe o administrație eficientă, precum în Polonia sau Ungaria. Aici, măsurile asistențiale au putut avea rezultate palpabile pentru anumite categorii defavorizate (familii cu mulți copii, fermieri săraci, persoane în vîrstă). Iar rata ridicată a absorbției fondurilor europene alimentează o creștere economică sănătoasă. La noi, incompetența guvernamentală e ca o materie păstoasă, în care liderilor li se afundă picioarele atunci cînd caută un sprijin.

Cîteva cuvinte despre discursul naționalist: în statele ex-comuniste din Europa Centrală, opoziția față de regimul comunist s-a manifestat pe o puternică bază națională. Bernard Guetta rememora la București momentele vizitei în Polonia a Papei Ioan Paul al II-lea, la scurt timp după înscăunarea la Vatican, în 1979.

„Nu a fost nimic politic în atitudinea impresionantelor mase de oameni care au ieșit în stradă pentru a-l întîmpina pe primul suveran pontif originar din Polonia. Oamenii treceau pe lîngă sediile partidului comunist, dar nici nu le băgau în seamă. Pe străzi era doar Polonia“, spunea editorialistul, care a fost martor la acea vizită istorică, în calitate de corespondent de presă.

Spre deosebire de Europa Centrală, „cauza națională“ în România a fost confiscată de regimul lui Nicolae Ceaușescu. Din acest motiv, discursuri precum cele care se pot auzi azi la Varșovia sau Budapesta ar avea la București un aer vetust și, în orice caz, un parfum de lipsă de credibilitate. „Am mai văzut noi asta…“

Desigur, se poate spune că iliberalii, deși în puternică ofensivă, nu au cîștigat totul în România. Dar asta nu înseamnă că nu-și vor putea impune dominația, în cele din urmă, spulberînd șansa istorică a României de a juca un rol de prim rang în re-fondarea Uniunii Europene.

Periferizarea României în context european, inducerea sentimentului de abandon, despre care vorbea chiar Bernard Guetta, vor juca în favoarea iliberalilor. Și aici este marea miză a anilor ce vin. 

Ovidiu Nahoi este redactor-șef la RFI România.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Grecia sub zodia incendiilor forestiere și a caniculei. Turiști români: „Ne cred pe toți proști?”
În timp ce atenționările de călătorie apar aproape în fiecare zi pentru Grecia, din cauza riscului de incendii forestiere, turiștii românii susțin că vremea e perfectă.
image
Cât ar mai fi avut de trăit Ceaușescu dacă nu era executat. Care era boala ținută la secret a ultimului dictator al României
Nicolae Ceaușescu suferea de mai multe boli grave, spun medici români dar și surse din cadrul CIA. Dacă una dintre afecțiuni ajunsese cunoscută prin intermediul CIA, cealaltă rămâne și astăzi un mister. Se presupune că Ceaușescu nu ar mai fi supraviețuit mult după 1989.
image
Cum ne-a adus manelistul Babasha în atenția lumii întregi. Ce scrie The Independent despre manelele din România
Babasha, cântărețul de manele care a fost huiduit la primul concert susținut de Coldplay, a atras atenția lumii întregi, publicațiile străine relatând evenimentul, și afirmând că reacția publicului ar reaprinde „dezbaterea despre rasism din România”.

HIstoria.ro

image
Cea mai mare operațiune amfibie din epoca modernă, în „Historia” de iunie
6 iunie 1944. Ziua Z. Nicio altă operaţiune militară din istoria celui de
Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel atât de ridicat de securitate operaţională, implicând ample acţiuni de inducere în eroare a inamicului, precum Operaţiunea Overlord (Suveranul).
image
Escrocheria „Andronic” - un precursor al Caritasului în România sfârșitului de secol XIX
Înainte de a fi marele ziarist şi marele proprietar de „Universul”, Stelian Popescu şi-a făcut meseria de jurist. Ca judecător de instrucţie la cabinetul 5, Ilfov, el a dat gata multe cazuri. Printre acestea, se numără celebra escrocherie „Andronic”.
image
A fost sau nu Alexandru Ioan Cuza membru al Masoneriei?
La un deceniu după abdicarea lui Cuza, în 1876, la București a fost înființată Loja Alexandru Ioan I, apoi, în 1882, la Dorohoi a fost înființată Loja Cuza Vodă.