România, la inventarul stricăciunilor europene

Publicat în Dilema Veche nr. 607 din 1-7 octombrie 2015
Ecourile tragediei jpeg

Acum, că Uniunea Europeană a făcut primii paşi comuni în criza refugiaţilor, iar România trebuie să se supună, deşi s-a situat de partea opoziţiei, e timpul de a vedea consecinţele pe termen mai lung. Şi nu pe cele ale crizei – acestea se vor face simţite oricum, că vrem sau nu. Migranţii bat cu pumnii în porţile Europei, mulţi dintre ei au trecut deja dincolo, iar situaţia trebuie gestionată, ştiind că provocarea e una de durată. Ce am văzut în această vară e doar începutul.

Surse europene spun că, la Consiliul JAI, România ar fi rămas cu buza umflată tot aşteptînd ca partenerii să intre într-o negociere de ultim moment. Eventual, să întrebe Bucureştiul ce doreşte în schimbul nuanţării poziţiei atît de marţial exprimate de vicepremierul Oprea şi de preşedintele Iohannis. Dar, contrar aşteptărilor de la Bucureşti, preşedinţia luxemburgheză a pus cotele obligatorii la vot, ştiind că se întruneşte majoritatea calificată. România s-a trezit aruncată într-o grupă deloc onorabilă, cu Ungaria lui Orbán, cu Slovacia populistului Robert Fico şi cu Cehia pro-moscovitului Milos Zeman. Apropo: ce căutăm noi alături de prietenii şi admiratorii lui Vladimir Putin din fostul lagăr comunist? 

Şi încă ceva: Polonia a evitat la timpul potrivit alunecarea în această grupă. Nu neapărat pentru c-a primit ceva la schimb – criza e una gravă şi nu e momentul unor negocieri cu săbiile pe masă, aşa cum comentau unii de prin Bucureşti, cum că ar fi trebuit ca noi să forţăm acum aderarea la Schengen. Pur şi simplu, Polonia (cu care avem un parteneriat strategic în UE, oare cum l-am folosit acum?) a înţeles că, în asemenea momente, este mai bine să dai dovadă de solidaritate. De partea cealaltă a Dunării, vecinii şi prietenii noştri bulgari au înţeles şi ei că nu e cazul să-ţi deschizi umbrela ca să te aperi de uragan. Iar bulgarii chiar au probleme cu refugiaţii! Doar România a rămas cam pe nicăieri. Vorbim, aşadar, despre consecinţele politice ale poziţiei exprimate de România.

În paranteză fie spus, nu am văzut ca măcar acele voci publice situate de partea curentului izolaţionist-naţionalist să vină acum şi să-i felicite din toată inima pe preşedintele Iohannis şi pe vicepremierul Oprea pentru lecţia de demnitate naţională dată la Bruxelles. Sau pentru lecţia de realism predată adormitei Europe! Cred că aşa s-ar fi cuvenit din partea lor. Nu au făcut-o şi iată cum preşedintele Iohannis şi Guvernul Ponta (în măsura în care Victor Ponta mai e pe acolo) rămîn singuri pentru a face inventarul pagubelor. Fiindcă, e clar, consecinţe vor fi.

Nu înseamnă că împotriva României vor fi deschise anumite proceduri legate de votul său. Ai dreptul să votezi pentru sau împotrivă, apoi te supui majorităţii. Consecinţele vor fi de natură politică şi – ceea ce este şi mai rău – le vom simţi în timp. 

Vulnerabilităţi avem, slavă Domnului. Aşa că în marile capitale europene – unde lucrurile se aranjează înainte de momentele de la Bruxelles – se va putea apăsa mai tare în anumite puncte sensibile pentru România.

„Slaba capacitate administrativă“, de exemplu, tradusă în slaba absorbţie a fondurilor europene, care merge braţ la braţ cu corupţia şi de acolo cu MCV, şi de acolo cu Spaţiul Schengen. Sau problema romilor, despre care se pare că am cam uitat. Însă partenerii noştri pot oricînd să ne bată obrazul:

(sînt, în majoritatea lor, cetăţeni ai României)

Nouă, românilor, ni se pare mult prea mult să dăm adăpost pentru 6000 de oameni veniţi din Orientul Mijlociu. Franţa, însă, trebuie să se descurce cu vreo 20.000 de romi din România (şi vorbim despre cei înregistraţi).

O altă problemă este chiar aceea a migranţilor economici proveniţi din România – nu mulţi, vreo trei milioane! Marea Britanie ar dori o limitare a numărului de migranţi din ţările mai sărace ale Uniunii, lucru interzis acum de tratate. Şi dacă problema se va pune în discuţie, vom mai putea miza noi pe solidaritatea partenerilor europeni? Cam greu.

Mai degrabă ar trebui să ne aşteptăm la o epuizare rapidă a răbdării şi înţelegerii partenerilor în raport cu problemele mai vechi şi încă nerezolvate ale României. Poate că preşedintele şi membrii Guvernului au noapte de noapte coşmaruri cu François Hollande spunînd, la începutul summit-ului de la Bruxelles, că statele care nu împărtăşesc valorile comune ar trebui să-şi pună întrebări despre rolul lor în UE. 

Iar dacă nu au coşmaruri, ar trebui să aibă. Nu, liderul de la Paris nu a aruncat cu vorbele la nervi şi nici nu a dat o declaraţie de uz politic intern, cum iarăşi s-a mai comentat pe la Bucureşti. Problema este gravă şi decidenţii noştri o ştiu foarte bine. Surse europene vorbesc despre ameninţările pe un ton nemaiauzit, lansate dincolo de uşile capitonate, la adresa celor care nu dau dovadă de solidaritate în momente de criză.

Dincolo de problema refugiaţilor, Uniunea Europeană se află în plin proces de reconstrucţie. Şi este de aşteptat ca zona euro să devină una tot mai puternic integrată, eventual cu un buget şi cu un Parlament propriu, aşa cum sună propunerea franceză. Iar în zona periferică vor rămîne acele state care fie nu vor, fie nu sînt în stare să facă parte din „nucleul dur“. Cînd preşedintele Hollande se referea la locul „rebelilor“ în Uniunea Europeană, foarte probabil că la viitoarea Uniune Europeană se gîndea. 

Pînă acum, Berlinul era destul de reticent faţă de viziunea franceză a Europei cu mai multe viteze. Acum însă, Germania s-a văzut abandonată de partenerii ei central-europeni într-o criză în care ea a alocat multe resurse. Şi aceasta, într-un moment în care, ca lider informal al Uniunii, Angela Merkel ar fi avut mare nevoie de un mesaj de unitate. Să vedem cu ce ochi va privi Berlinul de acum înainte propunerea franceză.

Şi, în final, pentru a nu fi cu totul pesimişti, să sperăm că preşedintele şi Guvernul s-au gîndit la toate aceste riscuri pe termen lung, că menţin România în jocul european. Dar, mai ales, că toată atitudinea lor de acum serveşte pe termen lung interesului naţional – acela fără vipuşcă – şi nu unor interese electorale şi politicianiste de moment.  

Ovidiu Nahoi este realizator de programe la RFI Romånia şi TVR. 

O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.
Viktor Orbán (9298443437) jpg
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Orbán și românii
Indiferent însă de ceea ce îl mînă în luptă pe dl Orbán, nota sa de plată e mult întîrziată.
Frica lui Putin jpeg
Cenaclul „Flacăra” 2.0
Nu, Adrian Păunescu nu a fost un „colaboraţionist”. El a fost un coautor, poate printre cei mai importanţi, al cultului lui Ceauşescu.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
O spectaculoasă prăbușire mută – o întîmplare din deceniul Iohannis
Cu adevărat uimitoare sînt căderile care nu produc niciun zgomot.
Phone Booth with Tower Bridge (36387425206) jpg
Cabina de telefon
În Marea Britanie, tradiționalele cabine roșii de telefon au devenit mici galerii de artă.
Iconofobie jpeg
Detalii complicate
Putem sesiza incongruențe multiple între omul creator și – jucîndu-ne puțin cu noțiunile – creatorul trăitor.
„Cu bule“ jpeg
Teoria chibritului
„A face teoria chibritului” e una dintre expresiile colocviale și umoristice cunoscute de toată lumea, dar pe care dicționarele noastre nu le-au înregistrat.
HCorches prel jpg
Atunci ne vom transforma într-un algoritm matematic
Nu matematica, nu fizica, nu chimia sînt cele care dau unei națiuni identitate. Ci limba, literatura, istoria, artele.
p 7 WC jpg
Crizele de astăzi sînt altfel
Crizele nu mai sînt evenimente rare și izolate, care afectează un grup restrîns de persoane.
Un sport la Răsărit jpeg
Carevasăzică, Viktor Orbán ține cu Csikszereda?
Tipul e un fabulos afacerist care foloseşte orice mijloc, orice tertip pentru a-şi mări capitalul, financiar sau electoral.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Pensionarii de la terasă
Îmi vin în minte pensionarii străini, turiști prin România anilor ’70-’80, care ne uimeau prin mobilitatea, veselia și seninătatea lor.
O mare invenție – contractul social jpeg
Jus cogens
Cine are cîștig de cauză într-un conflict? Cel care e mai puternic sau cel care are dreptate?

Adevarul.ro

image
Accesul turiştilor, interzis în Thassos. Pe ce plaje nu se mai poate ajunge
Mai multe restricţii sunt în vigoare pentru turiştii care ajung în Grecia, începând cu data de luni, 8 august. Autorităţile au interzis accesul din cauza riscului de incendiu.
image
Bătaie în tren între un controlor şi un călător fără bilet. Agresorul este căutat de oamenii legii VIDEO
Un controlor de bilete a fost lovit de un pasager fără bilet care a devenit nervos în momentul în care a fost depistat. Totul s-a petrecut într-un tren care circula pe ruta Mangalia - Sibiu.
image
Primele imagini cu muniţia românească  primită de soldaţii ucraineni VIDEO
Site-ul specializat Ukraine Weapons Tracker au prezentat imagini cu ceea ce par a fi obuze de calibrul 122 milimetri fabricate în România de Romarm în 2022.

HIstoria.ro

image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.
image
Şiretlicurile lui Vlad Țepeș: Începutul războiului cu otomanii
În 1460, câțiva dintre boierii nemulțumiți de Vlad Țepeș au sosit la Curtea lui Mahomed al II-lea și i-au prezentat situația din Valahia și probabil unele povești exagerate de-ale lor. Chemat imediat la Edirne/Adrianopol pentru a duce tributul și 500 de băieți, Vlad a trimis vorbă sultanului...
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.