România, euro şi jocul seducţiei la Berlin

Publicat în Dilema Veche nr. 405 din 17-23 noiembrie 2011
Bruxelles ul sună trezirea pentru feudalii de la Bucureşti jpeg

„Ne menţinem obiectivul aderării la zona euro în 2015“, a afirmat, răspicat, preşedintele Băsescu, săptămîna trecută, în faţa cancelarului Angela Merkel. Ideea a fost reluată apoi de preşedinte în discursul pe care l-a ţinut în cadrul conferinţei „Germania şi România – parteneri în Europa“, de la sediul Deutsche Bank, în faţa unei asistenţe selecte, formate din bancheri, oameni de afaceri, reprezentanţi ai societăţii civile din capitala Germaniei. Semn că şeful statului român venise cu lecţia bine pregătită de acasă. 

Se poate spune că mesajul de la Bucureşti s-a potrivit cu ceea ce îşi doreau să audă urechile germane. Preşedintele român a prezentat un şir de reforme pe model german, cuvintele de ordine fiind prudenţă, echilibru bugetar, austeritate. Toate acestea au fost, evident, bine primite în „centrul de comandă“ al luptei pentru salvarea monedei euro şi chiar a unităţii europene, care este acum capitala Germaniei. După ce a ridicat tonul la Grecia, atrăgîndu-şi destule critici pentru modul dur şi discreţionar în care a procedat, Berlinul avea nevoie şi de un elev ascultător în Balcani, care aplică „reţeta germană“ fără zeci de mii de oameni nervoşi pe străzi şi fără caricaturi cu Angela Merkel în uniformă nazistă. Abil, preşedintele Băsescu a simţit această nevoie a Germaniei şi i-a livrat ceea ce aştepta. Gheaţa existentă încă, la nivel politic, între Berlin şi Bucureşti pare să se fi topit brusc. Aceasta este partea plină a paharului.

Obiectivul „Euro 2015“ a fost, în acest context, cireaşa de pe tort. Iar întrebarea este dacă nu cumva preşedintele a plusat prea mult. 

Statele din Est candidate la eurozonă sînt deja cu mult mai reţinute în această perioadă, în care însuşi viitorul monedei unice este pus la încercare. Nici măcar o ţară ca Polonia, implicată atît de puternic în salvarea euro şi a unităţii europene, în calitatea sa de preşedinte în exerciţiu al Consiliului, nu mai îndrăzneşte să dea un termen cert pentru adoptarea euro. Şi aceasta, în condiţiile în care atuurile Poloniei, referitoare la stabilitatea financiară şi competitivitate, sînt cu mult peste cele ale României. 

Pe de altă parte, zona euro însăşi trece prin transformări dramatice. Nu ştim cum va arăta ea peste cîteva luni sau peste cîţiva ani. În orice caz, condiţiile de aderare la moneda unică vor deveni cu mult mai stricte. Doar simpla atingere a criteriilor de la Maastricht – privind inflaţia, deficitele, datoria publică şi nivelul dobînzilor – nu vor mai fi suficiente. Probabil vor fi imaginate noi criterii de performanţă măsurabile, legate de competitivitate.  Este aproape imposibil de imaginat că România se va putea alinia într-o perioadă atît de scurtă unor cerinţe pe care nu le cunoaştem, dar pe care le putem imagina ca fiind foarte severe. 

Aderarea la euro înseamnă un efort comun al întregii populaţii, cu nimic deosebit de cel pe care societatea l-a făcut pentru intrarea României în NATO şi Uniunea Europeană. La acest efort naţional ar trebui să se înhame deopotrivă puterea şi opoziţia, sectorul financiar şi de afaceri, opinia publică. Or, în rîndul sectorului financiar domneşte mai degrabă scepticismul în acest moment. Mai multe voci din lumea bancară – printre care cele mai sonore sînt cele ale lui Mişu Negriţoiu (ING România) şi Mihai Tănăsescu (reprezentantul României la FMI) – şi-au exprimat rezervele cu privire la termenul 2015. Asociaţia Oamenilor de afaceri din România propune, din contră, ca Bucureştiul să devină „liderul zonei non-euro“, idee care, oricum am înţelege-o, se bate cap în cap cu cea a adoptării în ritm accelerat a monedei unice. 

Cert este că, după aderarea la NATO şi Uniunea Europeană, României îi lipseşte un obiectiv major, capabil să unească energiile naţiunii. Şi poate că fixarea unei ţinte atît de ambiţioase – precum adoptarea euro în 2015 – să constituie un stimul pentru guvernanţi de a continua reformele şi de a păstra echilibrele macroeconomice. Mai bine aşa decît să ne lăsăm pe tînjală – ar spune unii. 

Dar adoptarea monedei unice nu este nici pe departe atît de seducătoare pentru opinia publică pe cît s-au dovedit a fi intrarea în NATO şi Uniunea Europeană – simboluri puternice ale emancipării naţionale, ale schimbării geografiei politice a regiunii şi ieşirii dintr-o istorie nefastă. Guvernanţii nu trebuie să se aştepte la premii din partea populaţiei, după ce se vor fi încununat, eventual, cu laurii victoriei. Iar populaţia s-ar putea foarte bine ca nici să nu mai aibă chef de sacrificii în plus. Şi pentru ce? Pentru atingerea unui obiectiv pe care nu-l pricepe?

Enunţarea la Berlin a obiectivului Euro 2015 poate însemna că preşedintele s-a lăsat prea tare furat de miza jocului său de seducţie. Şi nu este exclus ca, pînă la urmă, să simţim efectul invers – şi să devenim mai puţin credibili. Săptămîna trecută, Berlinul a răspuns cu simpatie eforturilor României. Să nu ajungem în situaţia de a fi priviţi ca nişte teribilişti ce scot panglici pe nas. 

Ovidiu Nahoi este jurnalist, redactor-şef la Adevărul Europa.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cu ce vom înlocui centralele pe gaze care vor fi interzise în UE. Patru din zece români susţin că preţurile pompelor de căldură sunt prea mari
Patru din zece români sunt de părere că preţul prea mare al pompelor de căldură este principalul impediment în achiziţie. Așa arată un nou studiu făcut în contextul în care centralele de apartament pe gaze vor fi interzise.
image
Istoric înfiorat de traiul primitiv al românilor din Ținutul Pădurenilor: „Credința lor, amintiri ale păgânismului de altădată”
Primele cercetări ample ale comunităților din Ținutul Pădurenilor au avut loc în secolul al XIX-lea. Omul de știință Teglaș Gabor a călătorit în satele izolate din Munții Poiana Ruscă și a rămas uimit traiul localnicilor și de obiceiurile bizare păstrate cu sfințenie de aceștia.
image
A fost votat orașul ideal - lider mondial la calitatea vieții în 2024. București, salt spectaculos în clasament
Pentru al treilea an consecutiv, o capitală europeană a fost desemnată drept „orașul ideal al lumii” dintre cele 173 nominalizate în „Indicele Global al Calității Vieții”. Capitala României se află de asemenea în acest clasament mondial.

HIstoria.ro

image
Rafinăria Petrobrazi: o istorie care se scrie încă
90 de ani de istorie – și ce istorie! Fondată în 1934, Rafinăria Petrobrazi – pe care oamenii au cunoscut-o și sub denumirile Rafinăria Creditul Minier, Rafinăria nr. 7 sau Rafinăria Brazi – a fost și a rămas un reper al comunei Brazi.
image
Ghinionul lui Tiberiu, „împăratul care nu iubea Roma”
Antonio Spinosa, în eseul Tiberiu – Împăratul care nu iubea Roma, abordează o temă des invocată de mine pînă acum: Rolul imens pe care-l îndeplinește scrierea unui istoric în imaginea transmisă posterității de prezentul în care a trăit și activat o personalitate.
image
Ziua în care veteranii de o vârstă cu secolul s-au întors pe plajele Normandiei
Acum 80 de ani, soldații care au debarcat pe plajele Normandiei, în dimineața de 6 iunie, au pășit în infern, întâmpinați de obstacole diabolice, mine, sârmă ghimpată, cazemate și bunkere, mitraliere secerându-i încă din apă și un inamic fortificat hotărât să îi arunce înapoi.