Revenirea la multilateralism şi politica iraniană a Uniunii Europene

Publicat în Dilema Veche nr. 869 din 3 - 9 decembrie 2020
Lichidarea doctrinei europene de deschidere treptată spre Iran jpeg

Europenii au fost deseori divizaţi în privinţa multor dosare internaţionale. În prezent, de exemplu, Franţa este prea puţin sprijinită de Germania cînd formulează critici legate de provocările antioccidentale ale Turciei. A fost o vreme cînd Germania critica vehement laxismul financiar al Greciei fără să fie sprijinită de Franţa. Între Paris şi Berlin lista disensiunilor, unele grave, este destul de lungă. Cele două capitale nu văd în acelaşi fel chestiuni majore cum ar fi cele legate de apărare şi securitate. Cancelara germană Angela Merkel, atunci cînd preşedintele francez Emmanuel Macron vorbeşte despre necesitatea unei autonomii europene în materie de securitate, se mulţumeşte să zîmbească neutru…

În materie de disensiuni interne, s-a putea face un tabel complex: unele (cum ar fi gestiunea deficitului) au fracturat Europa pe o linie separînd nordul de sud, altele (cum ar fi studiile de gen sau homosexualitatea) pe o linie separînd estul de vest. Ar mai putea fi trasate însă şi alte linii, în diagonală sau în zigzag, în funcţie de dosar. Un subiect ultrasensibil precum emigraţia a dus chiar la divorţul Marii Britanii de Uniunea Europeană şi fracturează peisajul politic intern în aproape fiecare ţară membră a Uniunii.

În mod surprinzător există însă un dosar care i-a menţinut pe europeni uniţi, în ciuda faptului că şi el este ultrasensibil: cel al acordului nuclear iranian. Semnat în iulie 2015, acordul prevedea sistarea programului nuclear al Iranului în schimbul ridicării sancţiunilor economice internaţionale la adresa regimului de la Teheran. Semnarea acordului a necesitat zece ani de negocieri cu Iranul, iar Franţa a pus atunci condiţiile cele mai drastice (unul dintre cei mai aprigi negociatori a fost, la acea oră, Laurent Fabius, ministru de Externe între 2012 şi 2016). Chiar şi administraţia americană (în anii cînd Barack Obama era preşedinte) a fost surprinsă de garanţiile cerute de Franţa pentru ca Iranul să nu poată avea acces la tehnologie nucleară susceptibilă să fie folosită pentru o eventuală fabricare a armei atomice. În iulie 2015, întreaga comunitate internaţională a salutat acordul, parafat de Organizaţia Naţiunilor Unite, de Statele Unite, de Uniunea Europeană, de cele cinci ţări membre al Consiliului de Securitate ONU (toate fiind puteri nucleare), precum şi de Germnia. Acest edificiu s-a spulberat însă sub presiunile Israelului şi ale administraţiei Trump, mai precis în 2018. Din punctul de vedere al premierului Benjamin Netanyahu, acordul favoriza Iranul şi îi permitea să cîştige timp pentru a-şi duce la capăt programul nuclear militar. Donald Trump a adoptat aceeaşi poziţie şi l-a sprijinit necondiţionat pe Netanyahu. Din punctul de vedere al europenilor, însă, acordul ar fi favorizat, prin integrarea Iranului în circuitul economic internaţional, pregătirea terenului pentru o schimbare de regim la Teheran. Două viziuni se bat, de fapt, cap în cap în privinţa Republicii islamice iraniene unde coexistă două lumi: una (formată în special din tineri) pregătită pentru schimbare şi alta sudată în jurul fanatismului revoluţionar, dar şi al privilegiilor de castă.

Pledînd pentru revenirea la multilateralism, Joe Biden, viitorul locatar al Casei Albe începînd cu data de 20 ianuarie 2021, a promis şi revenirea Statelor Unite în acordul nuclear iranian. Mai rămîne întrebarea dacă nu cumva pînă atunci nu se va produce o catastrofă. Mulţi editorialişti se întreabă dacă Donald Trump nu intenţionează să declanşeze un atac asupra Iranului, cît mai are încă puterea să o facă. Iar atentatul comis în Iran pe 28 noiembrie împotriva unui savant implicat în programul nuclear al Teheranului relansează aceste speculaţii. Preşedintele iranian Hassan Rohani acuză direct Israelul de asasinarea omului de ştiinţă iranian, dar afirmă în acelaşi timp că Iranul nu va „cădea în cursa” pe care i-ar fi întins-o Israelul. Să fi avut acest asasinat drept scop suscitarea unui act de răzbunare din partea Teheranului, act de natură să devină apoi pretext pentru un atac mai important împotriva unor instalaţii militare şi nucleare iraniene? Întrebarea circulă în culisele diplomaţiei. Potrivit publicaţiei New York Times, Donald Trump s-ar fi consultat pe data de 12 noiembrie cu consilierii săi militari şi i-ar fi întrebat dacă un atac preventiv asupra Iranului ar fi posibil. Din ce spun agenţiile de presă rezultă că sfătuitorii lui Donald Trump s-au arătat prudenţi în această privinţă. Chiar şi şeful diplomaţiei americane Mike Pompeo ar fi spus nu, deşi el acuză mereu Iranul că este principalul sponsor al terorismului internaţional.

Un alt eveniment legat implicit de Iran este pe larg comentat de presă în ultimul timp, şi anume „vizita secretă”, fără precedent,  efectuată pe 22 noiembrie de Benjamin Netanyahu în Arabia Saudită, unde a discutat cu prinţul moştenitor Mohammed ben Salman. Agenţia France Presse califica această întîlnire drept o „bombă diplomatică” în Orientul Mijlociu. Vizita face parte însă dintr-un plan B construit treptat de Benjamin Netanyahu şi Donald Trump în perspectiva venirii democraţilor la Casa Albă. Israelul creează de fapt o coaliţie antiiraniană împreună cu ţările arabe sunnite din Golf. Normalizarea relaţiilor cu state precum Emiratele Arabe Unite, Bahrein şi Sudan a creat deja baza acestei coaliţii, dat fiind că Iranul şiit şi politica sa hegemonică în regiune sînt percepute ca fiind un pericol major, existenţial, de către lumea sunnită. Normalizarea relaţiilor dintre Israel şi Arabia Saudită, în mod clar anunţată la orizont, ar conferi o greutate considerabilă acestei coaliţii.

Uniunea Europeană aşteaptă deocamdată instalarea efectivă a lui Joe Biden la Casa Albă pentru a reintra în jocul complicat al politicii iraniene. Dar sînt semne că plecarea lui Donald Trump nu va însemna şi o simplificare a lucrurilor.

Matei Vișniec este scriitor, dramaturg și jurnalist.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.