Reunificarea Germaniei și noua Europă

Michel ROCARD
Publicat în Dilema Veche nr. 351 din 4 - 10 noiembrie 2010
Lideri pentru o lume fără lideri jpeg

Am început să scriu acest articol la scurtă vreme după o remarcabilă aniversare. Pe 3 octombrie 1989 a fost implementată efectiv o decizie uluitoare, luată cu numai o lună în urmă. Pe 23 august, Volkskammer – legislativul est-german – a votat aderarea unilaterală a landurilor est-germane la Constituţia Germaniei de Vest. Articolul 23 al legii fundamentale vest-germane permitea asta, dar nici guvernul Germaniei de Vest şi nici Parlamentul ei nu au fost consultate! 

După aceea, termenii reunificării au fost definiţi într-un tratat semnat la Berlin pe 31 august 1990 şi ratificat de ambele parlamente, est- şi vest-german, pe 20 septembrie. Tratatul de pace dintre cele două state germane şi cei patru aliaţi învingători a fost semnat la Moscova în aceeaşi zi, iar reunificarea a fost proclamată oficial pe 3 octombrie. Aceste evenimente, înfăptuite de trei actori, au scuturat lumea din temelii – şi au schimbat-o pentru totdeauna. Primul actor a fost Mihail Gorbaciov, care a aprobat deschiderea graniţei dintre Austria şi Ungaria – fapt care a declanşat lanţul de evenimente care au condus la unificare. Şi tot Gorbaciov a anunţat că forţele armate sovietice nu vor interveni în sprijinul regimurilor comuniste şubrezite, împotriva voinţei popoarelor lor – o declaraţie care viza direct Germania de Est. 

Al doilea personaj-cheie a fost cancelarul vest-german Helmut Kohl, care a dat năvală prin breşa creată, ignorînd precauţiile aliaţilor, în vreme ce al treilea actor, poporul est-german, a năvălit în stradă, fără să ţină seama de riscuri, şi a demonstrat, forţînd reunificarea. 

Aceste evenimente au avut un impact profund asupra relaţiilor dintre Germania şi aliaţii săi. SUA, Marea Britanie şi Franţa păreau să creadă că totul s-a petrecut prea repede, că securitatea internaţională ar fi fost periclitată dacă noua Germanie nu şi-ar fi confirmat statutul de membru NATO (ceea ce Germania a şi făcut, în cele din urmă). Pentru cîteva luni, au existat însă temeri că Rusia ar putea solicita retragerea Germaniei din A-lianţă, ca o condiţie pentru acordul de reunificare. În vreme ce SUA îşi masca îndoielile, Marea Britanie şi Franţa erau mai tensionate. Prim-ministrul britanic Margaret Thatcher s-a rezumat la declaraţii publice îngrijorate; dar preşedintele francez François Mitterrand a considerat necesar să improvizeze o vizită în Berlinul de Est, contrar opiniei ministrului său de Externe, şi în pofida entuziasmului de proporţii al poporului francez faţă de reunificarea Germaniei. Mitterrand a sperat să încetinească procesul şi să lege negocierile de nişte garanţii internaţionale. Încercarea sa a fost un fiasco de care Berlinul îşi mai aminteşte şi astăzi. 

Motivul „misiunii“ lui Mitterrand era să stabilească ce fel de precauţii ar putea fi sau ar trebui să fie luate împotriva potenţialelor derapaje ale acestui popor puternic, dar imprevizibil. Răspunsul era, în fond, consemnat în Tratatul de la Maastricht, care a extins competenţele Uniunii Europene în materie de politică externă şi de probleme juridice, conferindu-le, în parte, un statut suprastatal. 

Cu toate acestea, Marea Britanie şi Danemarca au insistat ca aceste noi competenţe să fie exercitate numai la nivel de guverne, între state, şi, ca atare, numai prin consens – iar nu de către Comisia Europeană. Franţa s-a abţinut, astfel încît Marea Britanie şi Danemarca au cîştigat din oficiu. În materie de politică externă, Europa va acţiona ca uniune numai în caz de unanimitate. Europa politică s-a născut moartă în chiar momentul de maxim potenţial. 

Aceasta a fost o dezamăgire majoră pentru Germania, mai ales pentru că nu se mai putea bizui pe Franţa, principalul său aliat european. Iar în Germania, eşecul de a întemeia o Europă federală integrată politic a deconcertat forţele politice pro-integrare şi a subminat autoritatea morală a generaţiei belice. Noua Germanie şi generaţia ei postbelică şi-au dorit atunci să recupereze o identitate germană reunificată, chiar dacă solitară, care să aibă influenţă în Europa şi în întreaga lume. Ca atare, Germania reunită a revenit, în mod firesc, la vechea ei sferă de influenţă – Europa de Est. 

Dar o astfel de evoluţie nu era pe placul liderilor germani. În septembrie 1994, doi parlamentari ai majoritarei CDU (Uniunea Creştin-Democrată) au publicat o declaraţie politică despre noua Europă, în care puneau sub semnul întrebării viitorul ei şi, în special, perspectiva federalismului. Publicarea ei a fost întîmpinată de o linişte apăsătoare, care a lăsat establishment-ul pro-european al Germaniei însingurat şi demoralizat. 

Timpul a trecut, generaţiile s-au schimbat. În Germania de astăzi, datorită faptului că nici o persoană cu putere de decizie din lumea afacerilor, a finanţelor sau din guvern nu are experienţa războiului, proiectul european nu mai este văzut ca o premisă a viitorului colectiv al Europei. Pentru aceşti noi lideri, Europa este doar un sistem comercial. 

Impactul perspectivei europene pierdute a devenit evident în toamna lui 2008, cînd, în urma crizei ipotecare şi a falimentului companiei Lehman Brothers, primul impuls al cancelarului Angela Merkel a fost unul naţionalist şi întru totul antieuropean. Nu vor exista un plan european comun pentru redresarea din criză şi nici solicitări de fonduri publice. Germania îşi va proteja deponenţii bancari singură, prin mijloace private. Abia gravitatea extremă a situaţiei a readus Germania pe tărîm european, cu prilejul întîlnirii G-20 care a urmat. 

La douăzeci de ani după reunificare, Germania a devenit una dintre marile democraţii ale lumii. Mulţi îşi doresc ca ea să fie mai europeană şi în ceea ce priveşte perspectivele şi comportamentul. Dar nu Germania e principalul responsabil pentru năruirea visului unei Europe politice.   

Michel Rocard, fost lider al Partidului Socialist francez, a fost prim-ministru al Franţei în vremea reunificării Germaniei.

Copyright: Project Syndicate, 2010 
www.project-syndicate.org

traducere de Matei PLEŞU

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Rezultate alegeri locale 2024. Suceava: Tânărul care l-a învins pe Gheorghe Flutur. S-a înscris în PSD din liceu
Un tânăr în vârstă de 33 ani este candidatul care, cu un avans de peste 9.000 voturi, l-a învins în alegerile locale 2024 pe unul dintre cei mai vechi baroni locali, liberalul Gheorghe Flutur, instaurând supremația PSD în Suceava.
image
Calculul brutal al șefului aripii militare a Hamas în privința războiului din Fâșia Gaza, dezvăluit de corespondența sa
Mesajele liderului militar al Hamas Yahya Sinwar arată că rezistența sa, luni de zile, la presiunile în vederea încheierii unui armistițiu de încetare a focului/eliberare a ostaticilor dezvăluie un calcul brutal, acela că mai mult război și mai mulți civili morți lucrează în avantajul său.
image
Cine e Mihai Polițeanu, omul care a plecat din USR din cauza șefilor și a câștigat ca independent primăria unui mare oraș
Mai puțin cunoscut românilor, Mihai Polițeanu este unul dintre ultimele nume care confirmă în politica mioritică. Plecat ca outsider în cursa pentru Primăria Ploiești, Polițeanu a reușit marea surpriză și a cucerit orașul petrolului ca independent.

HIstoria.ro

image
Hanurile de altădată, precursoarele caselor de schimb
Zarafii s-au orientat spre construcțiile ce ofereau cele mai sigure condiții, dar și accesibilitate, adică hanurile, precursoarele hotelurilor, în curțile cărora își puteau desfășura activitatea.
image
De ce au ajuns sovieticii primii la Berlin?
Pe 16 decembrie 1944, în condiții meteo nefavorabile, Wehrmachtul a declanșat o masivă contraofensivă împotriva trupelor americane dispuse în zona Ardenilor din Franța, Belgia și Luxemburg.
image
Câți bucureșteni aveau drept de vot la alegerile locale din 1878?
Pe baza recensământului făcut de Primăria Capitalei în 1878, în listele electorale au fost înscriși 11.908 de alegători.