Remainia după Brexit

Publicat în Dilema Veche nr. 645 din 30 iunie - 6 iulie 2016
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg

Una dintre glumele care au circulat imediat după anunțarea rezultatului votului privind ieșirea Marii Britanii din UE consta în transformarea numelor statelor după modelul „Brexit“: Grexit. Departugal. Italeave. Fruckoff. Czechout. Oustria. Finish. Slovakout. Latervia. Byegium etc. Poanta era că la final UE ar fi rămas cu o singură țară, Remainia. Puțini își mai amintesc că, la momentul aderării României la Uniunea Europeană, pe Internetul românesc circula un banc asemănător a cărui morală era că blocul comunitar se îndreaptă inevitabil spre pieire acceptînd în rîndurile sale o țară incapabilă să se guverneze singură sau să producă vreun soi de valoare adăugată într-o societate modernă.

Sigur, dincolo de tendințele de autopersiflare românești, gluma asta întărea în pu­blic o oarecare îngrijorare cu privire la si­tua­ția României. Îngrijorare împărtășită, de altfel, și la Bruxelles, unde s-au desenat mecanisme speciale, unele în funcție și azi, pentru supravegherea evoluției Bu­cu­reștiului pe calea democrației liberale.

Zilele astea, cînd confuzia generată de votul britanic e dominantă, Remainia e cumva senină. La București există un anume tip de relaxare, dezarmant, cu privire la marea dezbatere privind viitorul Uniunii. Exclusă de la masa adulților care reunește marile economii ale UE, ignorată de grupul de la Vișegrad al statelor central-europene și fără alt partener decît inabila și inconstanta Bulgarie, România e absentă de la aproape toate marile decizii care îi afectează viitorul. Nu putem vorbi despre o strategie românească în interiorul Uniunii Europene, nu putem vorbi despre o voce românească credibilă, indiferent de instituțiile spre care ne-am uita.

Imediat după vot, premierul român părea să recunoască cumva această stare de fapt într-una din alambicatele sale fraze rostite într-un interviu pentru radioul public: „România, care de multe ori, şi înainte, dar mai ales după aderare, s-a tot plîns că punctele de vedere pe care le are nu sînt suficient integrate şi ascultate la Bruxelles, acum vom avea oportunitatea, dacă avem un proiect de ţară, dacă ştim ce vrem acasă, să putem să susţinem aceste puncte de vedere şi la Bruxelles“.

„Dacă avem un proiect de țară.“ Acest „dacă“ al premierului sugerează probabil încă unul din acele eforturi de conturare a unei identități politice românești postaderare. Încă un „spirit de la Snagov“ (în 1995, lîngă București, principalele partide politice au decis că obiectivul major al țării este aderarea la Uniunea Europeană, iar acesta va fi urmărit indiferent de culoarea sau formula guvernului). Problema cu acest „spirit“ este că vremurile sînt un pic mai tulburi, iar o înțelegere între partide nu va fi probabil suficientă pentru a vedea vreo schimbare sesizabilă în evoluția ulterioară a țării. Identitatea politică a României e marcată de abulie, confuzie și o nefericită tendință de obținere a unor consensuri generice și vagi. „Să facem cumva să fie bine.“ Se spune mai rar că, dacă pînă acum a fost „bine“, asta s-a datorat mai degrabă istoriei recente, care de data asta nu ne-a mai lăsat în urmă. Dar istoria pare în reflux zilele acestea.

Așa cum am văzut în Marea Britanie, și nu numai, forțele din societate care pun presiune pe politic sînt mai mari și mai imprevizibile decît corpul electoral al fiecăruia dintre partide. Inevitabil, te întrebi dacă partidele care ar conveni asupra unui viitor proiect de țară pentru România sînt chiar reprezentative pentru societate. Vor fi reprezentați acolo cei care contestă dominația PSD și PNL? Dar cei care se tem de efectele globalizării? Săracii? Știu că să vorbești de clase sociale în România e aproape ilegal, însă trăim în țara europeană cu cel mai mare număr de oameni aflați la limita subzistenței. Cine îi reprezintă pe aceștia într-o decizie privind viitorul României? PSD? Cred că am trecut deja prin suficiente glume în textul ăsta cît să nu mai fie nevoie de încă una. Situația e identică și pe partea dreaptă a scenei, unde nu demult vedeam ițindu-se un soi de naționalism tîmp și ofensator prin simplismul său.

Da, România are nevoie de un proiect de țară și de o identitate clară în Europa, însă pentru un așa vast program are nevoie mai întîi de niște clarificări la nivel politic. La nivel de reprezentare și la nivel de mesaj. Este greu de identificat care este acel lider care dispune de suficient calm și clarviziune pentru a conduce țara în cazul în care criza europeană s ar adînci. Cu atît mai puțin un partid politic. Or, cîtă vreme așa ceva nu există, nemulțumirile societății pot fi captate și orientate în direcții care mai de care mai bizare. Și, spre deosebire de Marea Britanie, România e mult mai fragilă instituțional, economic și cultural pentru a ne permite predarea în fața populismului sau a discursului revanșard.

Altfel spus, România are nevoie de conturarea unui pol pro-occidental coerent, legitim și credibil și, mai ales, suficient de curajos cît să opereze cu realitatea din țară și nu cu proiecții vagi care ignoră toate aspectele neplăcute. Doar atunci va avea și o voce europeană. Dacă e o lecție care trebuie învățată din referendumul britanic, atunci aceea ar fi că nemulțumiții trebuie ascultați cît mai au încă răbdare să asculte și ei. Cîtă vreme lucrul acesta nu se întîmplă, o să ne consolăm cu bancuri la care, la un moment dat, nu o să mai rîdem.

Teodor Tiţă este jurnalist. Îl puteţi găsi la twitter.com/jaunetom.http://twitter.com/jaunetom.

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

comisia europeana
Românii care vând sau cumpără bunuri rusești riscă amenzi de până la 30.000 de lei
Românii care vând sau cumpără bunuri rusești, chiar dacă acestea sunt aduse dintr-un alt stat decât Rusia, iar bunurile sunt supuse sancțiunilor UE, riscă amenzi cuprinse între 10.000 și 30.000 de lei.
ips teodosie foto calin gavrilas
Teodosie se dezice de deputatul Aurel Bălășoiu. Reacția „călugărului-amant“
Arhiepiscopia Tomisului solicită dovezi care să demonstreze implicarea sa în scandalul iscat în jurul deputatului ex-PSD Aurel Bălășoiu. ÎPS Teodosie îl acuză pe „călugărul-amant” de calomnie.
Burleanu
România vorbelor goale: Naționala, batjocorită de niște oameni care una spun, alta fac
O trecere în revistă a declarațiilor oferite de Răzvan Burleanu, Mihai Stoichiță și Edward Iordănescu, de la începutul anului până acum, ne oferă un tablou șocant.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.