Reforma marilor bănci

Publicat în Dilema Veche nr. 317 din 11-17 martie 2010
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Două abordări domină prezentele discuţii asupra reformei bancare: una se referă la diferenţierea între bănci, cealaltă la reglementare. Originile dezbaterii se trag din istorie, încă din primele zile ale preşedinţiei lui Franklin D. Roosevelt, în era „Noului comerţ“, perioadă în care aşa-numiţii „trust-busters“ (agenţi guvernamentali anti-trust, anti-monopol) au fost puşi faţă în faţă cu legiuitorii în domeniu.

În sectorul bancar, „trust-busters“ au avut cîştig de cauză prin legea Glass Steagall din 1933, care a separat băncile comerciale (cele care permiteau depozite bancare) de băncile de investiţii (care îşi asumau riscuri prin investiţii făcute din fondurile cumulate). Cu toate acestea, odată cu dizolvarea graduală a legii, dar mai ales prin abrogarea sa definitivă în 1999, bancherii au avut cîştig de cauză atît asupra acelor trust-busters, cît şi asupra celor care clamau reforma sistemului, menţinîndu-şi totodată şi sistemul de depozite de asigurare pentru băncile comerciale.

Acesta e de fapt acel sistem nereformat care s-a prăbuşit în anul 2008, aducînd cu sine toate repercusiunile globale.

La baza prevenirii unui alt crash bancar stă problema hazardului moral – prin faptul că este asigurat contra pierderilor financiare, un jucător va continua să joace, riscînd. În cele mai multe ţări, dacă o bancă în care îmi plasez banii dă faliment, guvernul, şi nu banca respectivă, mă compensează. În plus, banca centrală are rol de finanţator în ultimă instanţă pentru toate băncile comerciale, considerate a fi „prea importante pentru a le pierde“. Drept rezultat, băncile care se bucură de avantajul asigurării depozitului şi de acces la fondurile băncii centrale sînt libere să se joace cu depozitele de bani, de parcă „ar avea cazinouri drept extensii“ – după cum spune John Kay.

Acest pericol, al hazardului moral, declanşat de dizolvarea legii Glass Steagall, a fost conştientizat abia după ce s-a căzut de acord asupra falimentului băncii Lehman Brothers, în septembrie 2008. S-a dat atunci un gir financiar, extins ad-hoc pentru investiţii bancare, iar ipotecarii şi mariile agenţii de asigurări, precum AIG, au reuşit să-şi ferească de faliment managerii, creditorii şi deţinătorii de acţiuni. Sistemul bancar a fost astfel în stare să joace la risc maxim, fără însă a fi nevoit să-şi plătească poliţa pentru pierderile suferite. Lăsînd la o parte furia opiniei publice, un asemenea sistem e într-adevăr foarte discutabil.

Respingerea prematură a naţionalizării băncilor ne-a lăsat cu aceeaşi alternativă pe care o aveam în 1933. Diferenţierea sau reglementarea. Sfătuit de către Paul Volcker, un fost preşedinte al Rezervei Federale a Statelor Unite, preşedintele Barack Obama a propus o variantă modernă a legii Glass Steagall.

Conform planului diferenţiator Obama-Volcker, băncilor comerciale le-ar fi interzis să se implice pe cont propriu în comerţul imobiliar, să deţină conturi secrete şi firme particulare de investiţii. În plus, ar fi constrînşi doar la fondurile derivate din activitatea lor, iar Obama a sugerat că nici o bancă comercială n-ar trebui să deţină mai mult de 10% din depozitul naţional, dorindu-se prin aceste măsuri micşorarea riscului asumat de către guvern pentru fiecare instituţie financiară pe care o susţine.

Abordarea alternativă, cea a reglementării, propusă de către laureatul Premiului Nobel, Paul Krugman, şi preşedintele Autorităţii Britanice a Serviciilor Financiare, Adair Turner, caută să limiteze asumarea unui risc fără a schimba însă structura sistemului bancar. Un nou portofoliu de reglementări ar mări capitalul băncilor, ar limita dobînzile pe care acestea le-ar putea impune, şi ar înfiinţa Agenţia de protecţie financiară a consumatorului, pentru a-i proteja pe acei naivi îndatoraţi, care cad pradă capcanelor creditărilor.

Aici însă nu se pune problema de ori-ori. În declaraţia susţinută în Comitetul Senatului bancar la începutul lunii februarie, Simon Johnson a susţinut propunerea Volcker, dar s-a declarat şi în favoarea consolidării capitalului bancar, într-un mod „dramatic“, de la aproape 7% la 25%, şi a îmbunătăţirii procedurilor de faliment, prin acel „testament biologic“ care ar putea îngheţa doar unele proprietăţi, neatingîndu-se de altele.

Multe aspecte ale propunerilor Obama nu par însă a supravieţui – dacă planul însuşi are şanse de reuşită. Criticii subliniază că „defectuosul şi tradiţionalul credit“ practicat de băncile comerciale este responsabil pentru 90% din pierderile suferite de acestea. Exemplul clasic este banca scoţiană Royal Bank – care nu e o bancă de investiţii.

Principalele pierderi ale băncilor comerciale au fost provocate de pieţele imobiliare. Soluţia nu e să desfiinţăm băncile, ci să limităm împrumuturile bancare, obligîndu-le să menţină o anumită proporţie de ipoteci şi să mărească capitalul de care e nevoie pentru a susţine afacerile imobiliare.

La originie, disputa dintre cele două abordări e o problemă de putere, nu de tehnică financiaro-economică. După cum sublinia Johnson în declaraţia făcută în Congres, „soluţiile care depind de o reglementare mai inteligentă, mai bună şi de o acţiune corectivă, ignoră constrîngerile politice asupra acestor reglementări şi puterea politică pe care o au marile bănci“.

Iar aici se mai trasează o paralelă interesantă cu „Noul comerţ“: Roosevelt a promulgat legea Glass Steagall Act, în primele o sută de zile de preşedinţie, Obama a aşteptat mai bine de un an pînă să propună o reformă bancară – a cărei susţinere e destul de improbabilă, nu pentru că în 1933 criza a fost mai mare, ci pentru că grupurile de interese financiare stau azi între stilou şi politică. Dacă adepţii reglementării vor triumfa, trebuie să se pregătească pentru a lupta contra celui mai puternic interes din lume.

 

Robert Skidelsky este membru al Camerei Lorzilor din Marea Britanie, profesor emerit de economie politică la Universitatea Warwick, autor al unei biografii premiate a economistului John Maynard Keynes şi membru al Consiliului de Administraţie al Şcolii de Studii Politice din Moscova

Copyright: Project Syndicate, 2010

www.project-syndicate.org

traducere de Stela GIURGEANU

O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.
index jpeg 6 webp
„Poleiala” de pe Selly
În ultimii doi ani, am ciulit urechile la știrile despre Selly, încercînd să-i urmăresc traiectoria.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
De ce se depărtează românii de UE
Niciodată în istoria ei n-a avut România o perioadă așa lungă de prosperitate și dezvoltare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Feminitate și destin
Destinul converteşte „ordinea“ naturală (şi pe cea divină?) în viaţă, în dinamism imanent, în armonie de inanalizabile.
Frica lui Putin jpeg
Telefonul mobil
Ca să rezumăm printr-o imagine totul: ducem o viață de anexă a telefonului mobil.
index jpeg 5 webp
Una dintre cele mai inteligente femei din secolul al XIX-lea
Nu au trecut prea mulți ani, vreo cinci să fi fost, și Elena Ghica a mai urcat un munte, a mai ajuns pe un vîrf: pe Mont Blanc.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Iconofobie jpeg
Despre „dinamicile” literare
Dinamica trecutului face loc unei noi dinamici analitice, mult mai sofisticate decît odinioară.
„Cu bule“ jpeg
De la pivniță la cîrciumă
Circulă în ultima vreme, în articole jurnalistice și în postări care le preiau conținutul și formulările, o explicație fantezistă pentru originea expresiei beat criță.
HCorches prel jpg
Dragul meu fiu,
Cînd Selly avea vîrsta ta, avea în cont mai mulți bani decît valorează tot ce familia ta a adunat de-a lungul timpului.
IMG 8779 jpeg
Dacă xenofobia nu-i rasism, fotbalul e sport?
Aşa că, o fi fotbalul un sport, doar că voi, care intraţi, lăsaţi orice toleranţă! Dacă ar fi privit mai atent, Virgiliu ar fi găsit în dantesca lui coborîre cohorte de driblangii.
p 7 WC jpg
Va reconsidera Biserica Catolică doctrina despre contracepție?
Unii dintre teologii catolici de prim rang care au participat la dezbatere au sugerat că utilizarea anticoncepționalelor poate fi, în anumite circumstanțe, legitimă.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Diferențe
Dacă ar fi să fac o comparație, Val Gardena, de exemplu, e o zonă de schi în Italia în care pîrtiile legate între ele însumează 500 de kilometri.

Adevarul.ro

image
Marea iubire a actorului Traian Stănescu. S-a stins la trei ani după soția sa: „Acum dansează în ceruri amândoi”
Traian Stănescu nu a mai rezistat fără iubita lui soție, cu care a împărțit mai bine de 4 decenii de viață. Actrița Ilinca Tomoroveanu, nepoata marelui poet şi om politic Octavian Goga, a fost dragostea vieții lui.
image
Iarna se întoarce în forță: România, lovită de fenomene extreme. Când scăpăm de valul de aer polar
Iarna se întoarce în forță în România. Se face tot mai frig, iar la munte, pe culmi, va fi viscol puternic. Schimbarea vremii aduce fenomene extreme, în special furtuni violente.
image
Mărturii șocante: Trenurile CFR Călători sunt adevărate bombe cu ceas
Trei locomotive din patru și mare parte dintre vagoanele CFR Călători au durata de exploatare depășită, iar reparațiile industriale ale materialului rulat lipsesc.

HIstoria.ro

image
Basarabia în anul 1917. Atunci când Unirea nu se întrevedea
Colapsul economic cauzat de starea de război, criza alimentară care a debutat în toamna anului 1916 și tensiunea politică crescândă au creat o situație explozivă în Imperiul Rus, care a culminat cu răsturnarea autocrației țariste, în urma Revoluției ruse din februarie 1917.
image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.
image
Cauza morții lui Ludwig van Beethoven, dezvăluită de un studiu ADN / VIDEO
Examinarea unor mostre de ADN, extrase din câteva șuvițe de păr ale lui Ludwig van Beethoven, a dezvăluit cauza morții legendarului compozitor german.