Recompense

Publicat în Dilema Veche nr. 927 din 13 – 19 ianuarie 2022
Iconofobie jpeg

Îmi revine în minte o scenă dintr-un film american de la sfîrşitul anilor ’80. În curtea interioară a unui liceu-internat de băieţi – select, tradiţional, construit în stilul elitistelor colegii private din Marea Britanie –, un grup de tineri îl agresează cumplit pe un coleg de-al lor mai firav, ochelarist şi cu dinţii uşor ieşiţi în afară. Victima este, indiscutabil, tocilarul clasei, iar agresorii – şmecheraşii puşi pe şotii şi mici ticăloşii, omniprezenţi în întreaga istorie educaţională a umanităţii. În aparenţă, ei sînt exasperaţi de lipsa de receptivitate la regulile nescrise ale confreriilor şcolare manifestată de studios, dar, în realitate, bănuim o iritare mocnită și faţă de performanţele sale intelectuale. Cîţiva îl ţin, iar alţii îl pocnesc sănătos în stomac şi în figură. Surprinzătoare e reacţia tocilarului molestat. Primeşte pumnii cu stoicism, aşteptînd, încordat şi viteaz, terminarea calvarului. Cînd, obosiţi, bătăuşii îl abandonează, îngenuncheat, pe pavajul cenuşiu, băiatul strigă în urma lor, rîzînd masochist, cu sîngele şiroindu-i din nas şi din buze: „Loviţi-mă, loviţi-mă, dobitoci nefericiți! Nu veţi reuşi să schimbaţi nimic! Tot eu voi fi cel care va primi burse la Harvard şi la Yale. Tot eu voi conduce maşini luxoase şi voi face 500.000 de dolari pe an. Voi abia veţi cîştiga 20.000 şi veţi trăi în case de rahat, ipotecate pe sume de nimic”. Agresorii se îndepărtează, culmea, îngroziţi, iar unul, cu frunte ridată de concentrare, îşi spune singur, după un calcul rapid: „20.000 pe an? Hm, nu-i chiar atît de rău!”.

Pentru americani şi, în general, pentru națiunile civilizate, o astfel de scenă nu surprinde în mod necesar. Dincolo de umorul său negru, episodul transmite un stereotip cultural specific lumii normale și, mai ales, dinamicii ei sociale. Este vorba despre recompensa oferită de sistem individului în schimbul sacrificiului de orice tip. Sacrificiul cel mai elocvent rămîne dedicarea unor ani din viaţă pregătirii profesionale. Universul social trebuie gîndit întotodeauna axiologic. Valorile sale prioritare sînt transferate, de la o generaţie la alta, membrilor celor mai capabili ai comunităţii. Poate că, în ochii majorității, ei par exotici, dar, inevitabil, sistemul îşi va plasa, la un moment dat, centrul de greutate în munca lor de finețe, protejîndu-i, în mod necesar, social şi financiar. Prin legea compensației, acești paria (în copilărie) ajung invidiaţi (la maturitate). Trăiesc, subit, revelaţia unui alt personaj – dintr-un film australian – care, aflat în închisoare, descoperă misterele filozofiei. Vizitat de fiul său de optsprezece ani (care îl informează scurt că a hotărît să abandoneze şcoala), protagonistul izbucneşte: „Ai înnebunit? Şcoala este singura ta şansă!”. „Nu vreau să fiu un scrobit stupid ca avocatul tău!”, replică tînărul. „Vreau să trăiesc din plin, să gust fiecare moment de libertate, aşa cum ai făcut şi tu mai demult.” „OK, idiotule, dar, înainte de a începe să o faci, mai gîndeşte-te o dată bine! Cine conduce acum afară o limuzină de 100.000 de parai? Eu ori avocatul meu?” Pe termen lung așadar, recompensa socială îşi demonstrează logica morală, aşezîndu-i în ordinea firească a lucrurilor atît pe recompensat, cît şi pe recompensator.

Repet: toate acestea, într-o lume normală! Dacă revenim, fie și à vol d’oiseau, pe plaiul mioritic, observăm că răsturnarea valorilor continuă să reprezinte – la peste trei decenii de experiență prezumtiv concurențială – semnalul cel mai strident de criză sistemică. Gravitatea situației vine din anularea principiului „recompensei”, singurul în stare de a păstra competiţia sănătoasă în interiorul mecanismului şi de a asigura echilibrul societăţii. În România, cei mai expuşi pericolului marginalizării sociale și financiare (aruncați adesea în pauperizare sau emigrare forţată) sînt chiar oamenii dedicați, dintr-un idealism incorigibil, efortului educaţional și conduitei profesionale etice. Adică aceia care nu-și plagiază doctoratele și nici nu-și inventează CV-uri de intelectuali, întrucît, spre deosebire de șefii lor – politicieni –, ei chiar sînt intelectuali. Pe aceşti luptători cu morile de vînt, monstrul statal creat de administratorii de ieri și de azi i-a condamnat la o existenţă absurdă. Loviţi în curtea şcolii, ei nu-şi pot admonesta agresorii cu ameninţarea unei revanşe peste timp. Îşi înghit umilinţa, deoarece viitorul, ca şi prezentul, aparţine aici tot ipochimenilor care i-au terfelit. Cei care ar trebui să fie în spatele gratiilor conduc limuzine de „100.000 de parai”, iar cei care ar trebui să contemple lumea de la periferiile ei cîştigă „500.000 de dolari pe an” (vai, admit, sînt de o naivitate înduioșătoare: bineînțeles că mult mai mult de atît, bașca și vreo „pensie specială”!). Dacă vreți să rîdeți, precum puștiul din filmul american, atunci cînd sîngele vă curge din nas şi din buze, o puteți face, însă, vă spun sigur, nimeni nu vă va lua în serios.

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Facultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: Omul multiplu, Editura Junimea, 2021.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Inamicul
Occidentul începe, încet-încet, să abandoneze iluziile că Rusia poate fi tratată altfel decît ca inamic.
Bătălia cu giganții jpeg
Și-am încălecat pe-o șa...
Au trecut 23 de ani de cînd am intrat pentru prima dată în redacția Dilemei.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Comunicare fără comunicare
Abilitatea de a perora fără să spui nimic e, pare-se, înzestrarea obligatorie a cuiva care vrea să-și asigure o carieră publică de succes.
Frica lui Putin jpeg
Monoteisme
Politeismul este relativ favorabil toleranței și pluralismului.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
De ce enervează claritatea morală și pe unii, și pe alții
Claritatea morală nu e limpezimea conștiinței emitente, ci limpezimea privirii asupra realității.
Hong Kong 1868 jpg
Hong Kong
În 1898, Marea Britanie și China au semnat un tratat prin care celei dintîi i se concesiona pentru încă 99 de ani orașul-port.
p 5 WC jpg
Cine și cum luptă cu inflația
Inflația nu este decît o „taxă” pe care o încasează statul și mediul economic și o plătesc consumatorii.
Iconofobie jpeg
Mă mir fără a fi uimit
Surpriza spirituală, generată de o realitate care te fascinează, îți stîrnește, instantaneu, curiozitatea, interesul adînc și, apoi, apetitul pentru cunoașterea ei.
„Cu bule“ jpeg
Șaiba
Nu știm exact cînd și de ce tocmai „șaiba” a devenit, în româna colocvială, emblema depreciativă a muncii manuale grele.
HCorches prel jpg
Un salut din Vama Veche
Am scris de multe ori despre nevoia schimbării grilelor de lectură, despre nevoia de a deschide, prin textele propuse spre studiu, căi de acces spre dezvoltarea personală și spre experiența cotidianului, despre nevoia de a folosi aceste texte în cheia valorilor contemporaneității.
p 7 jpg
Calea spre premodernitate a Rusiei
Putin „e chipul unei lumi pe care mintea occidentală contemporană nu o înțelege“.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Avort
Interzicerea avorturilor nu era o simplă lege restrictivă, ci devenise un instrument de represiune, de șantaj și teroare.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.

Adevarul.ro

image
Experienţa unui turist în Cluj: „Nu pare din România. Arată într-un fel... “
Un turist a relatat impresiile sale după ce a vizitat Clujul şi spune că oraşul arată diferit de alte localităţi din România. Turistul a făcut mai multe remarci şi a explicat ce l-a impresionat.
image
METEO Vin furtuni violente. Ce zone vor fi afectate, când scăpăm de valul tropical
Deşi temperaturile scad uşor, căldura extremă face ravagii în România. După valul de aer tropical, meteorologii anunţă furtuni violente.
image
Reacţia neaşteptată a doi şoferi ucraineni în faţa unui român. „Mi s-a făcut pielea de găină, n-am ştiut ce să răspund“
Un şofer român a povestit cum a decurs întâlnirea neaşteptată cu doi ucraineni la Berlin, într-o parcare. Cei doi au avut o reacţie emoţionantă atunci când au aflat că au în faţă un român.

HIstoria.ro

image
România, alianțele militare și Războaiele Balcanice
Se spune că orice conflict militar extins are parte de un preambul, iar preludiul Primului Război Mondial a fost constituit de cele două conflicte balcanice din anii 1912 și 1913.
image
„Greva regală” și răspunsul lui Ion Mihalache
În prima parte a lui octombrie 1945, Lucreţiu Pătrășcanu îl abordează pe Mihalache, propunându-i să devină prim-ministru în locul lui Petru Groza.
image
Sultanul Mahmud II – călăul ienicerilor
Sultanul otoman Mahmud II (1808-1839) a fost cel care a iniţiat seria de reforme ce urma să modernizeze îmbătrânitul Imperiu Otoman şi să îl ridice la nivelul puterilor occidentale. Urcând pe tron în contextul luptelor dintre reformatori şi conservatori, Mahmud a înţeles mai bine decât vărul său, sultanul Selim III, cum trebuie implementate reformele la nivelul întregului imperiu.