Recompense

Publicat în Dilema Veche nr. 927 din 13 – 19 ianuarie 2022
Iconofobie jpeg

Îmi revine în minte o scenă dintr-un film american de la sfîrşitul anilor ’80. În curtea interioară a unui liceu-internat de băieţi – select, tradiţional, construit în stilul elitistelor colegii private din Marea Britanie –, un grup de tineri îl agresează cumplit pe un coleg de-al lor mai firav, ochelarist şi cu dinţii uşor ieşiţi în afară. Victima este, indiscutabil, tocilarul clasei, iar agresorii – şmecheraşii puşi pe şotii şi mici ticăloşii, omniprezenţi în întreaga istorie educaţională a umanităţii. În aparenţă, ei sînt exasperaţi de lipsa de receptivitate la regulile nescrise ale confreriilor şcolare manifestată de studios, dar, în realitate, bănuim o iritare mocnită și faţă de performanţele sale intelectuale. Cîţiva îl ţin, iar alţii îl pocnesc sănătos în stomac şi în figură. Surprinzătoare e reacţia tocilarului molestat. Primeşte pumnii cu stoicism, aşteptînd, încordat şi viteaz, terminarea calvarului. Cînd, obosiţi, bătăuşii îl abandonează, îngenuncheat, pe pavajul cenuşiu, băiatul strigă în urma lor, rîzînd masochist, cu sîngele şiroindu-i din nas şi din buze: „Loviţi-mă, loviţi-mă, dobitoci nefericiți! Nu veţi reuşi să schimbaţi nimic! Tot eu voi fi cel care va primi burse la Harvard şi la Yale. Tot eu voi conduce maşini luxoase şi voi face 500.000 de dolari pe an. Voi abia veţi cîştiga 20.000 şi veţi trăi în case de rahat, ipotecate pe sume de nimic”. Agresorii se îndepărtează, culmea, îngroziţi, iar unul, cu frunte ridată de concentrare, îşi spune singur, după un calcul rapid: „20.000 pe an? Hm, nu-i chiar atît de rău!”.

Pentru americani şi, în general, pentru națiunile civilizate, o astfel de scenă nu surprinde în mod necesar. Dincolo de umorul său negru, episodul transmite un stereotip cultural specific lumii normale și, mai ales, dinamicii ei sociale. Este vorba despre recompensa oferită de sistem individului în schimbul sacrificiului de orice tip. Sacrificiul cel mai elocvent rămîne dedicarea unor ani din viaţă pregătirii profesionale. Universul social trebuie gîndit întotodeauna axiologic. Valorile sale prioritare sînt transferate, de la o generaţie la alta, membrilor celor mai capabili ai comunităţii. Poate că, în ochii majorității, ei par exotici, dar, inevitabil, sistemul îşi va plasa, la un moment dat, centrul de greutate în munca lor de finețe, protejîndu-i, în mod necesar, social şi financiar. Prin legea compensației, acești paria (în copilărie) ajung invidiaţi (la maturitate). Trăiesc, subit, revelaţia unui alt personaj – dintr-un film australian – care, aflat în închisoare, descoperă misterele filozofiei. Vizitat de fiul său de optsprezece ani (care îl informează scurt că a hotărît să abandoneze şcoala), protagonistul izbucneşte: „Ai înnebunit? Şcoala este singura ta şansă!”. „Nu vreau să fiu un scrobit stupid ca avocatul tău!”, replică tînărul. „Vreau să trăiesc din plin, să gust fiecare moment de libertate, aşa cum ai făcut şi tu mai demult.” „OK, idiotule, dar, înainte de a începe să o faci, mai gîndeşte-te o dată bine! Cine conduce acum afară o limuzină de 100.000 de parai? Eu ori avocatul meu?” Pe termen lung așadar, recompensa socială îşi demonstrează logica morală, aşezîndu-i în ordinea firească a lucrurilor atît pe recompensat, cît şi pe recompensator.

Repet: toate acestea, într-o lume normală! Dacă revenim, fie și à vol d’oiseau, pe plaiul mioritic, observăm că răsturnarea valorilor continuă să reprezinte – la peste trei decenii de experiență prezumtiv concurențială – semnalul cel mai strident de criză sistemică. Gravitatea situației vine din anularea principiului „recompensei”, singurul în stare de a păstra competiţia sănătoasă în interiorul mecanismului şi de a asigura echilibrul societăţii. În România, cei mai expuşi pericolului marginalizării sociale și financiare (aruncați adesea în pauperizare sau emigrare forţată) sînt chiar oamenii dedicați, dintr-un idealism incorigibil, efortului educaţional și conduitei profesionale etice. Adică aceia care nu-și plagiază doctoratele și nici nu-și inventează CV-uri de intelectuali, întrucît, spre deosebire de șefii lor – politicieni –, ei chiar sînt intelectuali. Pe aceşti luptători cu morile de vînt, monstrul statal creat de administratorii de ieri și de azi i-a condamnat la o existenţă absurdă. Loviţi în curtea şcolii, ei nu-şi pot admonesta agresorii cu ameninţarea unei revanşe peste timp. Îşi înghit umilinţa, deoarece viitorul, ca şi prezentul, aparţine aici tot ipochimenilor care i-au terfelit. Cei care ar trebui să fie în spatele gratiilor conduc limuzine de „100.000 de parai”, iar cei care ar trebui să contemple lumea de la periferiile ei cîştigă „500.000 de dolari pe an” (vai, admit, sînt de o naivitate înduioșătoare: bineînțeles că mult mai mult de atît, bașca și vreo „pensie specială”!). Dacă vreți să rîdeți, precum puștiul din filmul american, atunci cînd sîngele vă curge din nas şi din buze, o puteți face, însă, vă spun sigur, nimeni nu vă va lua în serios.

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Facultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: Omul multiplu, Editura Junimea, 2021.

1031545422 jpg
Reformiști și antireformiști
Prima reforma semnificativă a fost în perioada 1996-2000, atunci cînd companiile de stat înregistrau pierderi și datorii foarte mari, care riscau să blocheze economia.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Nu merge bine”
În fapt, Brexit-ul a fost o lecție și un avertisment.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Cîinii și românii
Ascult şi aud, în întuneric, mesajul, totodată imemorial şi eschatologic, al destinului naţional.
Frica lui Putin jpeg
Dumnezeu ca bun de consum
În tot cazul, omul tradițional știa cărui dumnezeu să se închine și cum s-o facă. N-avea de ales decît în ce fel să urmeze tabla valorilor prescrise.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Prizonieri în rang secund?
După ce ne-am enervat și am jurat boicoturi, ne-am potolit repede. N-am boicotat nimic.
m simina jpg
Gara din New York
Dar Grand Central Terminal a avut noroc.
Iconofobie jpeg
Capitale…
În condiţiile unei dinamici culturale fireşti, şi Iaşiul, implică autorul, ar putea avea un destin similar, eliberîndu-se – o dată pentru totdeauna – de complexul „trădării” de la 1859...
„Cu bule“ jpeg
Cuvinte de mimă
Una e să mimezi cuvîntul pinguin, alta e să înlesnești ghicirea unor cuvinte ca destoinic sau adică, de fapt sau păi.
HCorches prel jpg
A construi nu înseamnă neapărat a desființa mai întîi
Se știe cît de puțin stagiu pedagogic se face la orice facultate, pentru a se obține calificarea de profesare în învățămînt.
p 7 Departamentul de Justitie WC jpg
Patrioți doar cu vorba
Cine sînt patrioții și cine sînt tiranii? Efortul de a răspunde la această întrebare va decide dacă America rămîne unită într-un stat de drept sau capitulează în fața violenței devastatoare.
radu naum PNG
Arbitrii români au orbul găinilor?
O veche zicală a meseriei pretinde că un deţinător de fluier trebuie să aibă auzul selectiv (la boscorodelile jucătorilor).
Comunismul se aplică din nou jpeg
Geografia dintotdeauna
Tim Marshall spune că „geografia nu dictează cursul tuturor evenimentelor” și încearcă să nu cadă în capcana unui determinism geografic (care ar putea fi asemănător, nu-i așa, cu determinismul economic marxist).
O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.

Adevarul.ro

image
Vine gerul: Cât scad temperaturile și unde continuă să facă viscolul prăpăd. Când scăpăm de frigul cumplit
Vreme deosebit de rece, geroasă noaptea și dimineața, anunță meteorologii în următoarele zile în România. Ninsorile nu se opresc prea curând.
image
Lupul dacic, steagul de luptă dispărut din Dacia. Controversele celui mai enigmatic simbol al anticilor
Lupul dacic, cel mai enigmatic simbol atribuit dacilor, a fost ilustrat pe Columna lui Traian, însă rămășițe ale sale nu au fost descoperite pe teritoriul României.
image
Pe urmele fostei soții a lui Putin: ce s-a ales de proprietățile sale de lux din Europa FOTO
După destrămarea mariajului de 30 de ani cu președintele rus Vladimir Putin, Liudmila Oceretnaia și actualul său soț au acumulat proprietăți de lux în Europa care valorează milioane de dolari.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.