Recoltă bună – veste proastă

Publicat în Dilema Veche nr. 524 din 27 februarie - 5 martie 2014
Mîrșava intenție bună a statului jpeg

Eu socot că România este astăzi o forţă agricolă de nivel regional, cu tendinţa de a creşte spre nivelul mare al ligii europene. Suficient de mulţi români mai cred încă în reportajele care descriu agricultura românească drept bazîndu-se pe cei mulţi care îşi ară pogonul cu plugul tras de cai. Era cam aşa, acum 10-15 ani. Între timp, s-a ajuns la recolte impresionante, la ferme de zeci de mii de hectare utilate muc şi sfîrc, cu tot ce e mai nou de pe la New Holland sau John Deere. De cîţiva ani încoace, dacă plouă suficient şi la timp, PIB-ul creşte şi înregistrăm, ca ţară, medii anuale de creştere economică peste cele europene, pe baza încasărilor agricole. Vestea proastă este că, la limită, putem afirma că România înregistrează performanţă doar cînd vrea Dumnezeu (recoltele nefiind previzibile întrutotul). Vestea bună este că ar trebui să-i vedem, în sfîrşit, pe fermieri ca pe nişte furnizori de prosperitate pentru noi toţi. Indiscutabil, la asta a contribuit şi aderarea la Uniunea Europeană şi a sa politică agricolă comună. Subvenţiile pe hectar (aşa mici cum au pornit) sau restul programelor de dezvoltare rurală (chiar nefolosite la maximum) au reuşit să împingă înainte agricultura românească.

De ce, atunci, la intervale regulate de timp, mai vedem prin presă Jelania Naţională a Agricultorului Năpăstuit? De ce nu prea asistăm la nici o reducere de preţ la raft, în magazine? S-a produs, e drept, ieftinirea pîinii, în urma unei reduceri guvernamentale la TVA. În rest, indiferent de anul agricol (bun sau prost), mîncarea nu dă semne de ieftinire. Laptele, salamul, uleiul, cartoful îşi păstrează preţuri mari la raft, deşi se pare că, anul trecut, România ar fi fost cel mai mare producător de floarea-soarelui din UE, pe locul doi la porumb şi cu recoltă record la cartofi. Tot căutînd explicaţii, întrebînd în dreapta şi în stînga, am auzit des cum că fermierii sînt obligaţi să vîndă la preţuri mici, dacă recolta e bună, dar negustorii păstrează preţul mare la raft, storcînd un profit mai mare. Nu prea am crezut, o vreme, ipoteza asta de lucru. Prea îmi semăna a „bunul ţăran spetindu-se pentru mai nimic, şi răul de negustor care jupoaie clientul“. De curînd, însă, am aflat de intenţia reintroducerii aşa-numitelor „certificate de depozit“ pentru fermieri. Numitele acte ar fi un soi de hîrtie la mînă, care atestă faptul că producătorul Vasile Ion are cantitatea de X tone de grîu, în valoare de aproximativ Y mii de lei, în silozul Z. M-am înfiorat. În mod normal, pe o piaţă logică, aşa ceva nu s-ar putea închipui. Un asemenea act, menit a asigura, poate, un credit bancar pentru următorul an agricol, s-ar chema la Chicago contract futures, adică vînzarea în avans a recoltei, la un preţ stabilit de jocul cererii şi ofertei, nu de un „certificator autorizat“.

O asemenea soluţie pur administrativă este, cu certitudine, doar o variantă de avarie. Ceea ce înseamnă că piaţa agricolă românească este semifuncţională, incomplet maturizată. Adică, pe circuitul fermier – procesator – negustor – consumator, primii sînt veriga slabă în poziţia de negociere cu mult mai puternicele şi agresivele lanţuri de supermarket-uri, cu prezenţă regională sau continentală. Despre procesatori, ce să zic? Încă ne bucurăm să vindem multă materie primă iar produsele cu valoare adaugată mai mare (aflate mai sus în lanţul trofic comercial) au un oarecare handicap la capitolul dezvoltare. Astfel, acoperiţi de proceduri, cu mai multă experienţă globală într-ale negocierii şi cu multe (din ce în ce mai multe) magazine, corporaţiile negustoreşti majore folosesc slăbiciunea furnizorilor şi îşi cresc profiturile.  

Prin alte părţi europene, fermierii s-au asociat zdravăn şi şi-au apărat poziţiile cu cerbicie. Comisarii pentru agricultură au tot încurajat această tendinţă. Pre la noi prin ţară, mai e ceva pînă la o asemenea uniune întru apărarea intereselor fermiereşti. Sînt însă convins că va veni. Nu au de ales. Va însemna asta preţuri mai mici la raft? Nu neapărat. Ar mai fi nevoie şi de Consiliul Concurenţei, în ecuaţie.  

Las pe săptămîna viitoare continuarea demonstraţiei. Nu voi demoniza Negustorul şi sanctifica Producătorul. Promit.

Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană, la TVR. 

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Franța își pune la bătaie cele 300 de rachete nucleare pentru a apăra Europa. Moscova amenință cu scufundarea Insulelor britanice
Europa ar putea fi pregătită să creeze o umbrelă de protecție nucleară în fața Rusiei, formată din 300 de rachete balistice franceze.
image
Ce pensie va avea Klaus Iohannis. „Are 42 de ani de muncă și 10 de președinție”
Preşedintele Klaus Iohannis a depus cererea de pensionare de la Colegiul Național „Samuel von Brukenthal” din Sibiu, lucru deja confirmat de Administraţia Prezidenţială.
image
Cum s-au îmbogățit peste noapte sute de mii de români în anii sărăciei crunte. „Am vândut o vacă și am băgat banii acolo”
Sute de mii de familii din România s-au îmbogățit în anii 90, la scurt timp după Revoluție, în timp ce milioane sărăceau de la o zi la alta. Pentru asta, oamenii stăteau la cozi și noapte ca să își depună banii la Caritas, iar câteva săptămâni mai târziu ridicau o sumă de opt ori mai mare

HIstoria.ro

image
Cuza, în umbra masoneriei?
După 1990, multe dintre subiectele considerate tabu în epoca anterioară au început să fie discutate în societatea românească și, foarte des, în registrul senzaționalului.
image
Bătălia Atlanticului - decriptarea codurilor de transmisii ale submarinelor germane
Planificatorii ambelor părți aflate în conflict au realizat rapid că al Doilea Război Mondial va fi câștigat sau pierdut de cel care domină Oceanul Atlantic.
image
Povestea savanților Louis Pasteur și Victor Babeş
Povestea de azi îi are ca ”eroi” pe cei doi renumiți savanți legați de o pasiune comună: cercetarea științifică.