Reabilitarea lui Dorel

Publicat în Dilema Veche nr. 408 din 8-14 decembrie 2011
Bruxelles ul sună trezirea pentru feudalii de la Bucureşti jpeg

Pentru că tot s-a discutat atît de mult pe tema aceasta, cu ocazia Zilei Naţionale, voi face şi eu o mărturisire. Ştiţi cînd m-am simţit ultima oară mîndru că sînt român? Acum cîteva luni, cînd proprietarul clădirii din Bruxelles unde se află biroul Adevărul a ţinut să mi-i prezinte pe muncitorii care lucrau la renovare. „Sînt români, fac o treabă excelentă!“

Nu cred ca vreunul dintre ei să fi fost trecut de 30 de ani. Ne-am strîns mîinile şi ne-am urat unii, altora „baftă“. Aceşti băieţi nu sînt singuri în capitala europeană. În multe locuri poţi întîlni cîte o furgonetă obosită, cu număr de Bulgaria, în faţa unei case burgheze în renovare – este semnul clar că meseriaşii sînt români.

Să nu ne mire, deci, rezultatele studiului realizat de Institutul Naţional de Cercetare Economică şi Socială din Marea Britanie, potrivit căruia muncitorii români din străinătate sînt mai productivi cu 10% decît cei de acasă. Unii ar spune că asta se întîmplă fiindcă cei mai buni lucrători au plecat – dar cine a stat să-i compare pe aceştia cu cei rămaşi? Nu cumva răspunsurile trebuie căutate în altă parte?

Ce au, de fapt, românii din afară, şi nu au cei mai mulţi dintre cei dinlăuntru? Motivaţia muncii, desigur – or fi ei mai productivi cu 10%, dar primesc cu 1000% mai mult decît cei rămaşi acasă! Mai este şi forma de organizare, în interiorul căreia fiecare ştie ce are de făcut. Puse cap la cap, activităţile individuale, cel mai adesea anonime, dau un sistem care funcţionează.

România, dimpotrivă, este o ţară neterminată, în care aproape totul se află în stare de avarie: mecanismele funcţionării statului, relaţiile de muncă, respectarea contractelor şi ţinerea cuvîntului dat, preţuirea acordată celui care lucrează cinstit.

Există însă capitole la care creştem necontenit. De exemplu, numărul celor rămaşi fără locuri de muncă sau al angajaţilor care se descurcă tot mai greu din cauza veniturilor diminuate sau a salariilor plătite cînd se nimereşte. Creşte şi numărul maşinilor de lux cerute pe piaţa românească, al excursiilor în destinaţii superexclusiviste. Acum două săptămîni s-a anunţat că toate cele 12 exemplare din ultimul model de Ferrari alocate pieţei româneşti au fost deja cumpărate. „Anul acesta înregistrăm o creştere consistentă pe segmentul luxury. Clienţii VIP sînt pretenţioşi“, declara, satisfăcut, un agent de turism.

Creşte şi corupţia, un monstru care are drept organe sectorul public, în timp ce sîngele ce-i dă viaţă este format din banii privaţi. Şi la ce-ţi mai trebuie atunci angajaţi buni, cînd obţii avantaje prin corupţie? Drept este că aşa îţi furi singur căciula, contribuind la propria lipsă de competitivitate!

Noi, românii, sîntem datori astăzi aproape 100 de miliarde de euro, iar la această sumă contribuie deopotrivă sectorul public şi cel privat. Cu aceşti bani se putea ridica o ţară la cheie, puteam avea o infrastructură funcţională şi măcar cîteva ramuri economice, cu capital românesc, competitive.

Dar nu sîntem în stare să construim autostrăzi, nu ne pricepem să atragem banii europeni, nu avem şcoli şi spitale ca lumea. Facem multe afaceri pe vorbe, pe şmechereală, pe avantaje pe sub masă, nicidecum pe construcţii solide şi profituri rezonabile. Şpaga din sectorul public şi tunul din sectorul privat nu sînt decît două feţe ale aceleiaşi monede. Cineva îmi arăta odată un sediu luxos de firmă, cu o colecţie aferentă de maşini de lux din parcare: „Îi vezi? Ei cîştigă licitaţiile pentru renovarea şcolilor în vreo cinci judeţe. Dar crezi că ei lucrează? Nooooo... Subcontractează lucrările unor amărîţi din satele învecinate, care nu-şi văd niciodată banii la timp. Ba, uneori, nu şi-i mai văd deloc. Şi le merge!“.

Proiectele publice suferă din cauza incompetenţei administrative şi a furtului din banul public – adică „privatizarea“ bugetului prin mijloace haiduceşti. Proiectele private suferă din cauza megalomaniei, a lipsei de adecvare la realităţi, a goanei după cîştig rapid, imediat „investibil“ în achiziţii extravagante. Dar, pînă la urmă, degradarea relaţiilor interumane, impostura, servilismul şi un anumit stil al comenzii de inspiraţie cazonă – moştenire securistă sau simple frustrări de răcan, nepotolite la timp – fac deopotrivă ravagii, şi la stat, şi la particular.

Desigur, nu e o veste rea faptul că afacerile cresc „pe segmentul de luxury“ – asta ca să împrumutăm un barbarism la modă. Problema este că, de la începutul crizei, sute de mii de firme mici, de familie, au sucombat. Se vînd mai multe maşini roşii ca focul, ceea ce e de bine, dar mor micul meseriaş şi comerciant, se prăbuşeşte mica afacere de familie cu o mînă de angajaţi – ceea ce e catastrofal. Şi aşa se face că, potrivit datelor Eurostat, România este a doua ţară din Uniunea Europeană după diferenţa de venit dintre cei mai bogaţi 20% şi cei mai săraci 20% dintre cetăţeni. Doar Letonia ne întrece.

Nu putem da vina doar pe stat pentru aceasta. România e în general prost croită şi prost administrată, iar cauzele se află mai degrabă în birourile de decizie, indiferent de natura capitalului pe care se bazează.

Ne amuză reclamele cu Dorel şi amicii lui, imagini-clişeu ale muncitorului român leneş şi nepriceput. Dar să nu uităm că aproape trei milioane de români au luat drumul străinătăţii. Cu vreo cîteva zeci de mii de excepţii, aceştia muncesc din greu şi nu le-a fost simplu să o ia de la zero printre străini. Atunci, cum se face că aceştia aruncă zilnic în ridicol şablonul lucrătorului român de proastă factură?

Nu cumva problema se află, de fapt, în birourile celor care ar trebui să dea un sens muncii simple a lui Dorel? Şi nu cumva criza noastră este, înainte de toate, una managerială? De ce autorii celebrei serii de spoturi publicitare nu ni-i arată şi pe Doreii din birourile cu uşi capitonate? Doamne, ce-am mai rîde!

Ovidiu Nahoi este jurnalist, redactor-şef la Adevărul Europa.

O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.
index jpeg 6 webp
„Poleiala” de pe Selly
În ultimii doi ani, am ciulit urechile la știrile despre Selly, încercînd să-i urmăresc traiectoria.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
De ce se depărtează românii de UE
Niciodată în istoria ei n-a avut România o perioadă așa lungă de prosperitate și dezvoltare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Feminitate și destin
Destinul converteşte „ordinea“ naturală (şi pe cea divină?) în viaţă, în dinamism imanent, în armonie de inanalizabile.
Frica lui Putin jpeg
Telefonul mobil
Ca să rezumăm printr-o imagine totul: ducem o viață de anexă a telefonului mobil.
index jpeg 5 webp
Una dintre cele mai inteligente femei din secolul al XIX-lea
Nu au trecut prea mulți ani, vreo cinci să fi fost, și Elena Ghica a mai urcat un munte, a mai ajuns pe un vîrf: pe Mont Blanc.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Iconofobie jpeg
Despre „dinamicile” literare
Dinamica trecutului face loc unei noi dinamici analitice, mult mai sofisticate decît odinioară.
„Cu bule“ jpeg
De la pivniță la cîrciumă
Circulă în ultima vreme, în articole jurnalistice și în postări care le preiau conținutul și formulările, o explicație fantezistă pentru originea expresiei beat criță.
HCorches prel jpg
Dragul meu fiu,
Cînd Selly avea vîrsta ta, avea în cont mai mulți bani decît valorează tot ce familia ta a adunat de-a lungul timpului.
IMG 8779 jpeg
Dacă xenofobia nu-i rasism, fotbalul e sport?
Aşa că, o fi fotbalul un sport, doar că voi, care intraţi, lăsaţi orice toleranţă! Dacă ar fi privit mai atent, Virgiliu ar fi găsit în dantesca lui coborîre cohorte de driblangii.
p 7 WC jpg
Va reconsidera Biserica Catolică doctrina despre contracepție?
Unii dintre teologii catolici de prim rang care au participat la dezbatere au sugerat că utilizarea anticoncepționalelor poate fi, în anumite circumstanțe, legitimă.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Diferențe
Dacă ar fi să fac o comparație, Val Gardena, de exemplu, e o zonă de schi în Italia în care pîrtiile legate între ele însumează 500 de kilometri.

Adevarul.ro

image
Mituri despre nutriție, dărâmate de un specialist. Carnea nu face rău, pâinea nu îngrașă. Singurele alimente hipercalorice
Carnea nu ne face rău, la fel cum pâinea nu ne îngrașă. Măsura este însă totul, iar alimentele, oricât de sănătoase, nu pot face, singure, minuni în viața noastră, spune medicul nutriționist Laura Ene.
image
Crimă teribilă într-un sat din Buzău. Suspecți, trei copii care au vrut să-i fure bicicleta unui consătean de 81 de ani
Este o amplă anchetă în desfășurare, în localitatea Pogoanele, după ce un bătrân de 81 de ani a fost ucis cu brutalitate de trei copii. Aceștia l-au prins pe octogenar într-o vie, departe de sat, și l-au bătut pentru a-i fura bicicleta.
image
Cum a scăpat Macron de ceasul de lux într-un interviu. Gestul i-a înfuriat pe protestatari VIDEO
Emmanuel Macron a stârnit indignare, după ce la jumătatea unui interviu despre schimbările puternic contestate ale sistemului de pensii și-a scos de la mână ceasul de lux.

HIstoria.ro

image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.
image
Cauza morții lui Ludwig van Beethoven, dezvăluită de un studiu ADN / VIDEO
Examinarea unor mostre de ADN, extrase din câteva șuvițe de păr ale lui Ludwig van Beethoven, a dezvăluit cauza morții legendarului compozitor german.
image
Aventurile lui Landolfo Rufolo, un bancher medieval imaginat de Boccaccio
Deşi Landolfo este un personaj fictiv, numele familiei este cât se poate de real, Rufolo fiind, pe la 1280, una dintre cele mai bogate familii din sudul Italiei.