Războiul lumilor: DNA vs moaşte

Publicat în Dilema Veche nr. 559 din 30 octombrie - 5 noiembrie 2014
Războiul lumilor: DNA vs moaşte jpeg

După cum se ştie, istoria se repetă ori de cîte ori alegerile prezidenţiale sosesc tiptil în ograda românilor. Cu acea ocazie, candidaţii, înotînd într-un şuvoi gros de insulte şi acuzaţii declamate cu volubilitate, pot fi observaţi expunîndu-şi, cu o fină meticulozitate, programele plicticoase în lumina reflectoarelor, în vreme ce majoritatea televiziunilor şi a presei, asudînd furibund în favoarea unuia sau altuia dintre concurenţi, pedalează pe o retorică stridentă şi agresivă. Singurul personaj fără reacţie este cel pentru care se zbat toţi aceştia, recte populaţia care, cuprinsă de o detaşare aproape de acalmie şi învăluită în moleşeala plăcută a unui creier pe jumătate lobotomizat de spectacolul buf la care asistă, îşi joacă cu voioşie eternul grand rôle du martyr.

Prin urmare, ca să animăm puţin aceste alegeri anoste, mi-am luat libertatea să introduc un element de noutate, analizînd ipoteza în care celor 14 candidaţi li s-ar fi adăugat DNA-ul şi moaştele preasfintei cuvioase Parascheva. Amîndoi ar fi fost nişte concurenţi redutabili şi, din punctul meu de vedere, cu şanse sporite de a-şi surclasa, fără drept de apel, contracandidaţii în primul tur de scrutin. De ce? Pentru că, în comparaţie cu restul, arată ca nişte crini imperiali într-o grădină cu păpădii.

DNA-ul e pe val de cînd anchetele sale au început să bage la zdup tot felul de şnapani dubioşi ai vieţii dîmboviţene. Ea face ravagii printre corupţii patriei, trimite la ţuhaus pe cine nu visai că va ajunge vreodată, şi bagă în sperieţi o duzină de mahări care, pînă deunăzi, păreau intangibili. Acestea sînt fapte concrete, verificabile, înfăptuite la lumina zilei, ce valorează mai mult decît toate lozincile abracadabrante ale oricărui contracandidat. DNA-ul gîdilă setea de justiţie a poporului sau, mai bine zis, răzbună sărăcia şi frustrările acestuia împrumutînd alura unui Robin Hood modern, care îi despoaie pe bogaţi de bani şi trufie şi-i aruncă la bulău, laolaltă cu borfaşii de drept comun. Prin urmare, românii, a căror fizionomie morală poartă încrustată în ADN dorinţa (veşnic refuzată) de înfăptuire a dreptăţii pe plaiurile mioritice, ar avea, în sfîrşit, un motiv convingător să iasă la vot şi să pună ştampila pe DNA.

Pe de altă parte, moaştele făcătoare de minuni ale Paraschevei umplu, la orice oră, orice stadion al ţării şi, prin simpla apariţie, înflăcărează zeci de mii de credincioşi, care sînt dispuşi să se calce în picioare doar ca să o implore să aibă grijă de ei. Ar fi suficient ca departamentul de PR al preacuvioasei să-i creeze un cont de Facebook în care să anunţe pe wall că azi vine la Timişoara, mîine la Calafat şi săptămîna viitoare la Cugir, şi admiratorii înfocaţi ai moaştelor îşi vor face apariţia încă de dimineaţă, ba mulţi o vor urma, benevol, în toate localităţile, precum fanii înrăiţi ai Rolling Stones, care-şi însoţesc idolii la turneele formaţiei. Faptul că singura lor dorinţă e să o pupe drăgăstos pe raclă, deşi sfînta nu-i învredniceşte vreodată cu un feedback, o face cu atît mai dezirabilă pentru această funcţie. Nici un alt contracandidat nu se bucură de atîta popularitate, cu toate că toţi se dau peste cap să-şi asigure alegătorii că, de vor fi aleşi, vor face minuni cu prosperitatea naţiei şi a cetăţeanului. Un alt avantaj indiscutabil al Paraschevei e acela că, deşi ea nu promite nimic nimănui şi pe majoritatea îi lasă cu buza umflată, nimeni nu se supără din pricină că se alege praful de rugăminţile lor fierbinţi, un lux pe care, la fel, nu şi-l permite nici un alt aspirant la Cotroceni.

Aşa că, de ce nu ar fi Parascheva preşedinte al ţării? În acea funcţie, ar avea şi mai multe pîrghii la dispoziţie, să le mîngîie şi să le oblojească durerile. Dacă moaştele ascultă necazurile fiecăruia în parte, de ce ar manifesta sictir cînd ar veni vorba de vindecarea suferinţei milenare a unui popor întreg?  

Prin urmare, cum să nu ajungă aceste două simboluri naţionale să se dueleze în marea bătălie finală?

Acum, că am stabilit cine va juca în ultimul tur, să vedem care din cele două ar avea şanse să se instaleze în jilţul prezidenţial! Iar eu previzionez după cum urmează: moaştele vor cîştiga detaşat.

Şi, ca să demonstrez, să începem din nou cu DNA. Descinderile acesteia, trîmbiţate puternic în mass-media, sînt aclamate pătimaş dintr-un colţ în altul al ţării, condamnările ei, îndelung comentate, îi sporesc prestigiul, iar aura de intransigenţă neîndurătoare pe care o revendică prin acţiunile sale o transformă în ochii poporului obidit într-un justiţiar pus pe fapte mari, dacă nu incoruptibil, şi care, la o adică, nu ar sta pe gînduri să-i vină de hac Paraschevei, în cazul în care un cetăţean suspicios din fire ar dovedi că minunile cu care preacuvioasa se bate peste moaşte sînt făcături grosolane, de adormit votanţii slabi de înger, atenţionînd că sfînta e fix ce se vede, o mînă de oscioare manevrate cu abilitate de o ceată de bărboşi, pentru a întări puterea unei industrii dumnezeiesc de profitabile.

Adevărat, dar la fel de adevărat este şi că, oricît şi-ar întinde DNA-ul tentaculele peste fărădelegile din interiorul patriei, moaştele şi numai moaştele vor fi dispuse să asculte, cu răbdare, nedreptăţile ce împroaşcă sufletul gingaş al creştinului mioritic. Mai sînt şi psihologii, veţi spune, dar ăştia iau o căruţă de bani pentru treaba asta. Şi nu ai garanţia că, în sinea lor, în ciuda mutrei preocupate, nu se prăpădesc de rîs pe seama problemelor tale. Pe cînd moaştele o fac moca şi nu judecă. Nu pretind decît post, puţină evlavie, donaţii la cutia milei, bani pentru acatiste şi să nu fii bîtă cu privire la datinile ortodoxe. După care, ca un făcut, rugăciunile îşi vor face loc către ciocănelul, nicovala şi scăriţa din racla Paraschevei: Prince Charming nu apare, deşi tu eşti virgină şi ai 30 de ani? Şopteşte-i preacuvioasei să ţi-l scoată-n cale! Nu te mai ajungi cu banii? Îngenunchează în faţa sfintei şi roag-o să-ţi vîndă un pont la Loto! Medicamentele sînt scumpe? Pupă cu nesaţ moaştele de zece ori şi-o să primeşti reţete compensate! Copilul nu a luat pentru a cincea oară bacalaureatul, deşi e băiat cuminte, pîinea lui Dumnezeu? Imploră duios pe tante Parascheva să-ţi lumineze plodul cu ştiinţa de a ghici subiectele anul viitor!

Ei bine, DNA-ul nu poate concura cu Parascheva la capitolul ăsta, oricîţi baştani şi şmenari ar vîrî la mititica!

În plan extern, DNA-ul, cu intransigenţa sa căpoasă, va trage înapoi diplomaţia cînd interesele economice ale altor state vor căuta, prin mijloace mai puţin protocolare, să-şi instaureze influenţa în spaţiul mioritic, stîrnind animozităţi şi consternare printre aliaţi şi vecini. În schimb, preacuvioasa, spre bucuria Franţei şi a altora, nu va rata nici o ocazie să tacă, atunci şi la summit-urile importante, iar la întîlnirile cu şefii de state, cutuma va impune acestora, în buna tradiţie, să o pupe ceremonios, fără ca ea (sic!) să le întoarcă gestul. La o adică, preşedintele american însuşi, depăşit de evenimentele din Orientul Mijlociu, după ce se va închina Paraschevei, va apela la legendarele-i minuni, rugînd-o să-i intermedieze cu Papa o împăcare între palestinieni şi evrei. Ea va pleda pentru ceea ce japonezii numesc „zenhoi heiwa gaiko“ (diplomaţia paşnică omnidirecţională), urmărind ca România să convieţuiască în pace cu toată lumea, iar unei eventuale incitări din partea lui Rogozin îi va răspunde, de la înţelepciunea celor cîteva secole petrecute-n raclă, printr-o tăcere profundă, ce va da roade, dacă incitările Rusiei vor continua, la fel ca rezistenţa pasivă a lui Gandhi în confruntarea cu Imperiul Britanic. Cîştigul de imagine va fi evident.

De asemenea, oriunde va apărea, oamenii se vor descoperi în faţa ei şi, în loc de a-i reproşa Paraschevei datoria publică a ţării, o vor ruga umil să-i ierte pe ei, leneşii şi păcătoşii, că nu s-au zbătut mai mult să crească PIB-ul naţiei. Cînd vor da în gropi, cetăţenii nu se vor mai plînge moaştelor că au necazuri cu infrastructura, ci necazurilor le vor spune că au nişte moaşte preşedinte.

Cu preacuvioasa în tribuna oficială, echipa de fotbal a României va juca fără emoţii şi va cîştiga la scor de maidan. Iar dacă nu se va petrece asta, pentru o ţară care se închină neobosit la moaşte va fi clar că ori ne lăsăm de sportul ăsta, ori recunoaştem, în sfîrşit, că sîntem un popor de atei sub acoperire creştin-ortodoxă.

Modestia Paraschevei va fi un prilej de meditaţie pentru toţi vanitoşii care cred că politica e o rampă spre căpătuirea personală, iar oamenii o vor simţi şi mai aproape cînd, la apariţiile oficiale, nu vor găsi asupra ei, o singură dată, o geantă Vuitton, un ceas Montblanc, bijuterii Chopard sau un taior Chanel.  

Fireşte, DNA-ul ar putea contracara acest exces de popularitate, întrebînd votanţii de ce dispreţuiesc politicienii cînd îi fraieresc cu promisiuni, dar în faţa moaştelor, care le dau ţeapă rugăciunilor an de an, se prosternează continuu? Măcar politicienii nu au pretenţia să fie pupaţi, ba sînt dispuşi ei înşişi să pupe, numai să le ofere votul, pe care şi aşa îl irosesc aiurea!  

Paradoxal, semnalarea acestei fracturi de logică în gîndirea alegătorului pro-moaşte, în loc a-i trezi un minim discernămînt, îl va înverşuna şi mai rău, întrucît i-ar demonstra că IQ-ul său nu-l depăşeşte pe al Paraschevei, ceea ce, pentru cineva care venerează moaştele acesteia, ar fi ca un vis devenit realitate.

Eventual, DNA-ul va putea supralicita adăugînd că ea nu vrea să fie nici pupată şi nici să pupe, ci doar să-şi facă treaba şi că, în calitate de preşedinte, va instaura domnia legii. Astfel, locurile de muncă ale cetăţenilor, nemaifiind furate de piloşi şi beizadele, vor fi ocupate de specialişti şi de oameni dedicaţi unei cariere cinstite. Contrar aşteptărilor, e posibil ca această promisiune să lucreze tot în defavoarea DNA-ului, deoarece mulţi alegători cu frică de Dumnezeu, deşi oficial se plîng de incompetenţa care şubrezeşte statul, şi mai mult se tem, neoficial, de posibilitatea ca profesionalismul, pregătirea şi onestitatea să devină trăsăturile dominante pe malul Dîmboviţei.

În cadrul confruntării finale, DNA-ul va acuza voalat precuvioasa că cere mită prin interpuşii bisericii şi că nu ar ajuta un şomer să-şi găsească un post de manager, pe măsura masterului obţinut la facultatea din Filiaşi, dacă nu ar primi anticipat un sfert din ajutorul de şomaj. Moaştele, puse în faţa unei asemenea inepţii, nici nu vor catadicsi să răspundă, iar absolvenţii de master din Filiaşi & Co., speriaţi de bănuiala că ar mitui pe cineva, vor vota clar împotriva DNA-ului, care i-ar obliga să urmeze cîţiva ani un MBA într-o universitate cu circuit închis, unde profesori le-ar fi alţi manageri de top de pe meleagurile mioritice.

Carevasăzică, Parascheva preşedinte! Iar DNA-ul să facă bine să se ducă în moaştele mă-sii! Ca să ne fie bine! 

Mihnea Rudoiu este scriitor. Cea mai recentă carte publicată este romanul Dear Darlin’ Namor, Editura Tracus Arte, 2014. 

Bătălia cu giganții jpeg
Onoarea și dezonoarea Legiunii de Onoare
Ce onoare mai e medalia Legiunii de Onoare dacă e oferită unor dictatori?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Fără solemnități (memorialistică)
Episoadele „omenești” de care am avut parte în neașteptatele mele experiențe ministeriale au, totuși, hazul lor, pe care mi-l amintesc cu o consistentă nostalgie și pe care le povestesc cu plăcere cînd se ivește ocazia.
Frica lui Putin jpeg
Homo mendax
Diversitatea și amploarea capacităților noastre de a minți, de a ne minți, de a-i minți pe ceilalți, de a spune falsul, intenționat sau nu, sînt uluitoare.
Richard M  Nixon and Leonid Brezhnev 1973 jpg
SALT în istorie
În urmă cu exact o jumătate de veac, în mai 1972, cele două superputeri ale Războiului Rece, SUA și URSS, au făcut un pas important și trudit din plin spre dezarmare sau, mai degrabă, spre controlul înarmărilor.
646x404 jpg
Taxe și impozite mai mari? Nu înainte de a lupta, pe bune, cu evaziunea
În legislația fiscală sînt multe exemple de tratamente preferențiale.
Iconofobie jpeg
De ce m-a enervat Churchill
Curajul nu se opune așadar numai lașității. Aceasta din urmă reprezintă forma absolută de eșec al lui, de abdicare a individului de la conduita bărbătească.
„Cu bule“ jpeg
Toxic (adică nașpa)
Dicționarele noastre nu au înregistrat încă sensurile figurate al adjectivului „toxic”, deși acestea s-au răspîndit foarte mult în ultima vreme în mass-media și în comunicarea curentă, fiind bine reprezentate în spațiul online.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Experiențe culinare norvegiene
Povestea asta cu cantina se desfășoară în spații deschise, care comunică direct cu holurile largi, în edificii cu ferestre imense sau cu pereți practic de sticlă, creînd o senzație de deschidere și de libertate,
Un sport la Răsărit jpeg
Grand Chess Tour din nou în România. Merită bucureștenii așa un turneu?
La şah nu poţi să urli, să înjuri, să acuzi arbitrul şi să pretinzi că pe Levon Aronian, de exemplu, nu îl cheamă aşa, că a folosit în mod fraudulos numele, culorile de pe cravată şi blazonul familiei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Podul de piatră
Nepăsarea față de reguli, cutume, tradiții sau istorie pare să fie ea însăși un adevărat specific local pe la noi.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Garguie, himere, căpățîni
Empatia funcționează doar cu viii. Cu morții, arareori e omul zilei empatic, iar cu cei morți demult, chiar deloc!
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pacientul rus
Rusia e tratată diferit, însă tratamentul acesta e similar cu acela aplicat unui locatar de bloc care amenință să dea foc la butelie.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Către ieșirea din ipocrizie
Administrația de la Washington a făcut eforturi majore pentru a evita scurgerile de informații cu privire la dimensiunile reale ale sprijinului pe care îl oferă ucrainenilor.
Bătălia cu giganții jpeg
Îngrijorări de Noaptea Muzeelor
E alternativa smart la ieșirea prin cluburi și discoteci.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Stupori alimentare
Urmăresc de mult, cu atenție, „bibliografia” nutriționiștilor profesioniști și, pe urmele cetățeanului turmentat care întreba mereu cu cine să voteze, întreb și eu, timid, dar tenace: „Eu ce să mănînc? Ce să beau? Cum să aleg dieta optimă?”.
Frica lui Putin jpeg
Unde-s gîlcevile de altădată?
Unde sînt certurile de odinioară precum cele dintre Ponta și Antonescu, care au condus la ruperea USL-ului?
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Miorița woke
Ca orice protestatar respectabil, și miorița originală se simte ignorată, așa că „iarba nu-i mai place, gura nu-i mai tace”.
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat jpeg
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat
Pentru prima oară de la nașterea SUA, o femeie avea să conducă Departamentul de Stat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Libertatea de exprimare între tirani, manipulatori, naivi, mizantropi și echidistanți
Romanul lui Vodolazkin și cartea lui Procopius din Caesarea dezvăluie, fiecare în felul său, modul în care se scrie istoria.
Iconofobie jpeg
Un menu european
Natura profundă, intimă, a ființei filologului fusese iremediabil răscolită, devastată chiar.
„Cu bule“ jpeg
Celebrul „Suplement”
E remarcabilă îmbogățirea substanțială a bibliotecii digitale a Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Acele lucruri inefabile care te fac să te îndrăgostești
Sînt la etapa națională a Olimpiadei de Lectură ca Abilitate de Viață.
Un sport la Răsărit jpeg
Oameni ca Jose Mourinho sau Ronnie O’Sullivan au început să plîngă. Ce se întîmplă?
Cu Ronnie e despre recorduri, nu-l credeţi că nu-i pasă! A egalat numărul maxim de titluri mondiale. Asta face un pic de apă în ochi.
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin jpeg
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin
„Doar victoria Ucrainei și distrugerea totală a mașinii de război a lui Putin pot aduce pacea, atît pentru Ucraina, cît și pentru estul Europei sau pentru Europa întreagă și, de fapt, pentru întreaga lume.”

Adevarul.ro

image
Colosul cenuşiu. Ce ascunde muntele de zgură, una dintre cele mai mari halde din România VIDEO
În vecinătatea combinatului siderurgic din Hunedoara, se află una dintre cele mai mari halde de zgură din România.
image
Un şofer a rămas fără permis şi a fost amendat după ce a sunat la 112 ca să anunţe că este şicanat în trafic
Un apel la 112 a luat o turnură neaşteptată pentru un bărbat de 37 de ani. Acesta apelase serviciul de urgenţă ca să anunţe că un şofer îl şicanează în trafic, pe raza comunei brăilene Viziru.
image
Afacere de milioane de euro lângă un radar ce comunică direct cu baza Deveselu. „Nu s-a cerut avizul MApN”
MApN a dat in judecată Consiliul Judeţean Dolj după ce a autorizat construirea unui depozit in zona radarului din localitatea Cârcea. Instalaţia militară este importantă pentru apărarea aeriană a României. În spatele afacerii stă chiar primarul din Cârcea.