Războaiele interioare pot fi cîștigate pe terenul vieții, nu pe cel al morții

Publicat în Dilema Veche nr. 936 din 17 – 23 martie 2022
FILIT – Iași 2021 jpeg

Am avut, de-a lungul timpului, o relație oscilantă cu Ștefan Gheorghidiu, personajul principal al romanului semnat de Camil Petrescu, Ultima noapte de dragoste, întîia noapte de război. Este unul dintre romanele la care mă întorc mereu cu plăcere, cum sînt, de altfel, și altele intrate în canonul nescris al ciclului liceal. Mi-a revenit atenția asupra lui acum, în contextul istoric pe care îl trăim, cu oribilul război care face victime în apropierea noastră, măcinînd vieți, distrugînd familii și, implicit, idealuri, sentimente, vise. Cînd a început această urgie, pe rețelele sociale titlul romanului camilpetrescian s-a și rostogolit cu repeziciune.

În liceu l-am citit cu aviditate. M-am identificat cu acest personaj în bună măsură atunci și, de asemenea, cînd l-am recitit în facultate. De ce? Pentru că regăseam în maniera lui minuțioasă de autoanaliză și de disecare a realului măsurile cu care eu însumi operam, poate nu la fel de lucid, cu siguranță nu, poate nu la fel de fluent și de coerent, cu siguranță nu, dar la fel de implicat, de tensionat în căutarea, pînă în ultimele măruntaie ale sinelui și ale faptelor exterioare, a sensurilor. Cel puțin asta credeam. Să îl luăm puțin la bani mărunți.

Gheorghidiu este reprezentativ, nu este nici un secret sau descoperire a mea asta, pentru criza modernității. Odată cu moartea lui Dumnezeu, omul modernității pierde sensul, ancora transcendentă care îi asigura stabilitatea în propria existență. Stăpîn pe propriul destin, dar copleșit de perisabilitatea acestuia, el devine un căutător de sens, căci altfel, în absența unei vieți eterne, de ce ai mai trăi? Căutarea unor repere de sens, cu statut de idealuri chiar, este și drumul pe care îl parcurge Gheorghidiu, într-un destin nu puțin afectat de încercări care mai de care mai provocatoare.

Trec cu rapiditate peste prima ancoră de sens pe care o aruncă personajul, cea a cunoașterii filosofice, conceptuale, în care nu se mai regăsește la un moment dat, devenind primul său eșec. Mult mai atent este urmărită de propria anamneză cea de-a doua, respectiv iubirea. Gheorghidiu face din iubire un ideal absolut, într-o formulă pe care o sacralizează atunci cînd își formulează crezul: în lumea asta muritoare, fără să cred în Dumnezeu, nu m-aș fi putut realiza – și am încercat-o – decît într-o dragoste absolută. Această sacralizare, prin care își identifică sensul vieții cu iubirea unică (orice iubire e ca un monoideism, afirmă tot el, iar cei ce-și declară reciproc iubire au drept de viață și de moarte unul asupra celuilalt, devenind un întreg), îi aduce însă cel de-al doilea eșec. Nu intru în detalii de analiză, dar foarte pe scurt, personajul nostru începe să se clatine cu toată lumea lui interioară atunci cînd ceea ce credea că este această iubire absolută dă semne de șubrezire, începe să scîrțîie. Nici nu importă foarte tare dacă frumoasa Ela îl înșală cu adevărat sau nu, e un fapt neconfirmat în roman, căci unica perspectivă pe care o avem este a suspiciunilor lui Gheorghidiu. Ceea ce contează este însă faptul că, odată cu aceste fisuri pe care le constată sau pe care mintea i le secretă, el începe să-și piardă sensul pe care îl instituise în propria existență pentru a se salva de la perisabilitate. Un război dus pe frontul său interior ajunge să radă teritorii interioare, bombardamente, asalturi și asedii sînt permanent amenințări care îi pun în pericol stabilitatea granițelor personale. Tocmai de aceea, în primele etape ale experienței sale de război este încă măcinat interior de eșecul acestei iubiri. În acord cu afirmația că singura existență reală e aceea a conștiinței, personajul acordă propriei drame interioare o atenție mult mai mare decît tragediei conflagrației mondiale. Cu toate acestea, alegerea de a merge pe front este motivată tot de căutarea sensului. Conștient că a pierdut sensul iubirii absolute, el încearcă să găsească un nou sens, într-o confruntare directă cu moartea, sperînd că măreția existenței i se poate revela astfel. Al treilea eșec nu întîrzie însă nici el, căci în cele din urmă experiența războiului nu-i va revela altceva decît mizeria umană, cruzimea, suferința organicul înfrînt. Războiul nu are nimic măreț în el, este o anulare doar a umanului, cam aceasta este concluzia cu care își contemplă cel de-al treilea eșec al căutării de sens. De aici și decizia din final de a-i lăsa Elei totul, dar mai ales tot trecutul, căci nimic nemaiavînd sens, în această criză a omului modern, nici Gheorghidiu, înfrînt, nu mai crede în valoarea vreunui ideal, cu atît mai puțin în cea a unor bunuri sau a unor amintiri.

Revin la relația mea oscilantă cu personajul. Toate cheile de lectură care mă fascinaseră odinioară s-au modificat la un moment dat, cînd am început să nu mai văd în personajul acesta un model de intelectualitate lucidă, ci unul de comportament obsesiv. Am mai scris, de altfel, despre asta, explicînd că toată frământarea lui o înțeleg ca pe o formă de patologie, iar ca text literar, că încerc să-l valorific, atunci cînd îl predau elevilor, din perspectiva unei antirețete: un model de „Așa nu!“, de la care se poate ajunge la dezvoltarea unor mecanisme de reziliență, de autoapărare, de conștientizare a propriilor vulnerabilități într-o manieră pozitivă, nondistructivă etc.

Ei bine, Gheorghidiu este eliberat de obsesia iubirii doar în momentul în care oroarea războiului îl copleșește. Cheile mele de lectură cu care mă duceam în ultimii ani spre personaj încercau să-l decodifice ca structură maladivă, patologică în etapele anterioare experienței războiului. Și-aici vine recenta mea schimbare, din nou, de raport cu acest roman. Căci totuși, cu acest război de alături, nu poți să nu îți spui că e preferabilă o obsesie a iubirii, chiar dacă dusă în zona patologicului, pe care la o adică să o tratezi prin mecanisme specifice unui timp al păcii – autocunoaștere, prieteni, terapie etc. –, decît un război care să îți răstoarne brutal, tragic, reprezentările idealiste și crizele de sens. Războaiele interioare au șansa de a fi cîștigate pe terenul vieții, nu pe cel al morții. 

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Prețul scandalos cu care se vinde același iepuraș de ciocolată în România comparativ cu Marea Britanie: „E japcă pe față“
Un român care locuiește în Marea Britanie a făcut o fotografie în care arată diferența de preț pentru un iepuraș din ciocolată, față de cât costă în România.
image
Romi sau țigani. Sociolog: „Și-au inventat romii un nume ca să-i facă de râs pe români?“
Sociologul Gelu Duminică a publicat un text, cu ocazia Zilei Internaționale a Romilor, celebrată la 8 aprilie, în care explică diferențele între termenii rom și țigan, spunând care este preferat de către comunitate.
image
Legenda înfricoșătoare a nucului. De ce crea teamă acest pom, în trecut. „Încă mai există această credință“
Țăranul român a fost întotdeauna însoțit de legende și credințe din bătrâni, chiar dacă unele nu aveau nicio logică. Una dintre aceste vechi credințe se referă la nuc. Lemnul, de altfel, era o materie primă de bază în vechiul sat românesc, iar nucul avea o semnificație aparte.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.