Răspuns domnului Chiuariu
Dle Chiuariu, vă spun franc că vă răsfăţaţi. Consilierii dvs. ar fi trebuit să vă înveţe că nu se răspunde criticilor publice scoţînd limba la cei care vă enervează. Minţiţi grosolan, încît am stat pe gînduri dacă epistola merită un răspuns. Afirmaţi că aş fi sugerat în articolul meu din nr. 181 ("Efectul Băsescu asupra democraţiei româneşti") că liberalii sînt "ăia care fură". Dle Chiuariu, în primul rînd, nu obişnuiesc să sugerez. Cînd am ceva de spus, spun direct. În al doilea rînd, faptul că puneţi ghilimele ar presupune că este un citat. Dar eu nu am spus aşa ceva. Acest stil de conferinţă de presă de partid nu mă caracterizează deloc, îmi place să cred că gîndesc ceva mai rafinat. Mai mult, în articolul pe care îl pomeniţi nu există referiri la liberali şi nici o idee măcar apropiată de pseudo-citatul dvs.. Există în schimb referiri la moralitatea îndoielnică a preşedintelui Băsescu în ce priveşte casa din Mihăileanu şi susţinerea pentru dubiosul personaj Elena Udrea, gesturi care îi subminează discursul anti-corupţie. De altfel, unii fani ai preşedintelui mi-au spus că am stricat frumuseţe de articol de susţinere prin aceste referinţe. Dar nu cred că articolul v-a enervat din aceleaşi motive. Deci, poate reveniţi cu nişte precizări. Spuneţi că m-ar putea irita folosirea cuvîntului "liberal". Ieftin, să trecem peste. La fel de ieftină este remarca cum că aş fi prieten cu Monica Macovei. Din păcate, nu sînt. Atunci cînd am scris despre politicile sale, am precizat cititorilor relaţia de colaborare pe care am avut-o cu APADOR-CH. Din păcate, cînd am condus acel proiect de cercetare privitor la transparenţa administraţiei, Monica Macovei lucra în Bosnia pentru o organizaţie internaţională. Cînd ne-am întîlnit întîmplător ultima dată, mi-a spus că i se termină leafa de ministru şi îşi căuta job. Pînă la urmă, şi-a găsit ceva în Macedonia, tot pe post de consultant internaţional. Dar nu pe detaliile vieţii Monicăi Macovei doream să insist, deşi un neuron cam populist îmi şopteşte acum că aş vrea mai mulţi miniştri care să-şi caute un job cinstit pe piaţa muncii după ce li se termină funcţia. Vă spun toate acestea pentru că v-am citit CV-ul, aşa cum mă îndemnaţi. Subţirel. Avocat, trei articole academice publicate local, activitate de partid şi hop!, secretar de stat, apoi ministru. Sînteţi un produs de partid, dle Chiuariu. Nu aţi cîştigat niciodată un contract pe propriile forţe, nu aţi fost în competiţie cu alţii pe piaţa muncii. Îmi reproşaţi mie atitudinea general ostilă a presei faţă de miniştrii tineri. Păreţi şi convins că este o conspiraţie. Dar dacă dvs. sînteţi modelul de tînăr care va schimba sistemul, atunci mai bine lipsă. Rămîn la părerea mea că politrucii tineri sînt cel puţin la fel de nocivi ca politrucii bătrîni. Contraselecţia din organizaţiile de tineret ale partidelor funcţionează implacabil. De pildă, galeria de tineri intelectuali liberali care frecventa Institutul de Studii Liberale s-a răspîndit prin ONG-uri, think-tank-uri, universităţi, în ţară sau afară. Nici unul nu a făcut carieră în partid. În schimb, unul dintre cele mai tinere guverne din Europa a adus un David la administraţie, un Adomniţei la Educaţie. Ce aveţi în comun? Lipsa totală de profil public, lipsa totală de idei susţinute public în domeniul de activitate anterior preluării funcţiei de ministru, dependenţa totală de partid. Pentru că fără partid nu ştiţi să faceţi altceva. Dar cea mai stupefiantă parte a scrisorii dvs. este cea în care îmi cereţi să mă pun în situaţia în care cuplul Macovei - Băsescu ar fi comandat un dosar pe numele meu. Din nou, logica este ieftină, dle Chiuariu. Plecaţi de la premisa că s-a constatat unanim şi fără tăgadă că DNA este un instrument politic folosit de Băsescu pentru a-şi hăitui adversarii. Poate aţi constatat dvs. sau vi s-a spus de la partid că aşa trebuie să gîndiţi. Dar vă reamintesc politicos că sînteţi pe un fotoliu de ministru, nu săpaţi la canal. Exagerez? Nu eu văd prigoană politică peste tot. Nu înţeleg despre ce dosare vorbim şi deocamdată nu am văzut nici un demnitar semnificativ care să fi fost la puşcărie, fie el adversar sau fan al lui Băsescu. Ceea ce mă face să cred fie că avem cea mai onestă clasă politică din lume, fie că ceva nu merge în sistem şi că de 17 ani există o protecţie tacită a demnitarilor. Protecţie pe care Monica Macovei a încercat să o spargă. Spune asta Comisia Europeană, care a susţinut-o mai mult decît partidul dvs. Desigur, partidul crede că Macovei i-a fraierit pe cei de la Comisie. Partidul le ştie pe toate. Altfel, recunosc că este o dilemă fundamentală la mijloc. Creăm instituţii puternice capabile să se lupte cu corupţia la vîrf? Ar putea fi prost folosite, la o adică. Deşi, dacă oamenii puşi acolo sînt integri, am avea şi instituţii solide, şi justiţie eficientă. Deocamdată, nu am motive să mă îndoiesc de Daniel Morar. Dar dacă partidul v-a spus altceva, cine sînt eu să-l contrazic? Partidul le ştie pe toate. Alternativa este să nu facem nimic şi să lăsăm parchetele obişnuite să fie docile şi politicienii să fraudeze în voie sistemul. Păreţi convins că orice sistem de investigare este o armă politică. Este o opinie interesantă de la un ministru al Justiţiei, deşi sună la fel de logic ca şi cum colegul Cristian David ar spune "hai să desfiinţăm poliţia rutieră, pentru că riscăm să ne amendeze un poliţist antiliberal". Sînt şocat că vă permiteţi să faceţi aprecieri despre cazul Năstase. Fostul premier nu este deloc o victimă a justiţiei, este un profitor al ei. Doi ani am fost bombardaţi cu informaţii trunchiate din dosar, convenabile lui, scăpate la presă mai mult ca sigur de către avocaţi. Cînd rechizitoriul a devenit în fine public, am văzut că existau martori şi acuzaţii credibile. Sau vi se pare incredibil, nici măcar imaginabil, că un prim-ministru român primeşte şpagă ca să numească pe cineva pe un post bănos legat de autorizaţii şi lucrări publice? Oricum, nu mi-am permis să scriu că Năstase este vinovat. Asta decid judecătorii, eu spun doar că rechizitoriul mi se pare solid şi serios. Dvs. însă îl declaraţi acum victimă politică a DNA. Vă consider iresponsabil pentru că aţi scris aceste rînduri şi v-aş cere public demisia, dar la ce bun? Partidul ştie mai bine decît mine. Oricum, "victima" Năstase e aproape scăpată printr-un viciu de procedură lipsit de logică juridică. Dle Chiuariu, aveţi o mare problemă de raportare la spaţiul public. Cu alte cuvinte, nu înţelegeţi ce vi se întîmplă. Aţi moştenit un fotoliu greu de la Monica Macovei. Vă place sau nu de dna Macovei, trebuie să recunoaşteţi că era o personalitate care a trezit multe speranţe. Care a promis că va crea instituţii şi s-a ţinut cu încăpăţînare de aceste obiective. După ce au reuşit să treacă de Comisia Europeană mulţumită ei, politicienii s-au coalizat pentru a o scoate de acolo. Aţi venit dvs. Vă place sau nu, eraţi un no name în spaţiul public. Ar fi trebuit să aveţi înţelepciunea să înţelegeţi contextul. Ar fi trebuit măcar să mimaţi interesul de a ţine partea magistraţilor care vor să schimbe ceva, împotriva politicienilor care îi asediază. Dvs. aţi atacat imediat DNA. Aţi încercat schimbarea unui procuror înainte să îl evaluaţi, după cum aţi recunoscut atunci. Aţi fost şocat de reacţia publică. Mă bucur că magistraţii care vor să schimbe sistemul au reacţionat şi v-au pus la colţ. După cum îmi dau seama acum, sînteţi sincer convins că DNA este un instrument politic şi dvs. vreţi să-i apăraţi pe români de acest instrument. Vă urez sincer să aveţi parte de cel mai spectaculos insucces din viaţa dvs. şi apoi să vă retrageţi la dispoziţia partidului, pentru noi sarcini de îndeplinit. Înţeleg din finalul scrisorii că v-aş fi scris greşit numele, deşi nu indicaţi la ce articol vă referiţi. Vă adresez scuze în caz că s-a întîmplat. Scrisoarea d-lui Tudor Chiuariu se găseşte la
