Rasismul antic, introducere și încheiere

Publicat în Dilema Veche nr. 867 din 19 - 25 noiembrie 2020
Rasismul antic, introducere și încheiere jpeg

Săptămîna trecută am reprodus aici o poză cu un vas antic reprezentînd un profil de bărbat din Africa și unul de femeie din Grecia – vas neobișnuit, dar nu unic. La sfîrșitul epocii arhaice, Atica produce deja vase în formă de capete umane, un salt cuantic față de micile vase de parfum în formă de arici și alte viețuitoare, și doar foarte rar în formă de cap de femeie, produse pînă atunci în Corint și Rodos. Majoritatea acestor vase-cap atice sînt ulcioare, aproape 300. E folositor să facem un tabel cu ce reprezintă ele: practic, numai capete de femeie, alături de cîțiva Herakles, cîțiva Dionysos și trei capete de bărbat negru. Așa vom vedea mai ales ce nu reprezintă: nici un bărbat grec. Chiar mai importantă e categoria vaselor de băut cu această ambiție sculpturală, majoritatea de tipul kantharos. Dacă voiai să bei, în vechea Eladă, un vin dintr-o cupă mai sofisticată, asta alegeai. (E prima oară în viață, cred, cînd folosesc fandositul „Eladă”). Se păstrează aproape 100 asemenea cupe, între care găsim deodată foarte multe de tip ianiform – cele cu două capete adosate, nu doar cu unul. Ca și în cazul ulcioarelor, imaginea bărbatului alb este exclusă. Iată combinațiile cunoscute (folosesc în continuare catalogul lui Beazley, vechi, dar la care totuși nu s-a adăugat mare lucru): femeie/satir – 23 de vase, femeie/femeie – 21, femeie/Herakles – 13, femeie/african – 11 și, foarte rar, Herakles cu satir (două vase) sau cu negru (alte două), Dionysos cu satir (unul) sau cu o femeie (încă unul). Atunci cînd aceste vase au și decorație pictată suplimentară, ea ține de symposion, acel banchet conceput ca o adevărată instituție socială a cetății grecești. Aceeași decorație o au și alte vase sculpturale folosite la banchet, cele curbate ca un corn, de tip rhyton, care reprezintă capete de animale din bestiarul dionisiac (măgăruși, berbeci).

Toate astea nu surprind. Dionysos are, cu imunitate și în perpetuitate, controlul asupra vinului, iar Herakles e cunoscut și pentru eroismul lui bahic. În artă, amîndoi țin adesea în mînă, periculos înclinat, tocmai un kantharos. Femeile toarnă vinul la symposion, deci și capetele lor modelate au o îndreptățire, dincolo de cea funcțională. Dar de ce bărbații sînt negri, iar cei albi lipsesc? Fr. Lissarrague, azi unul dintre cei mai buni cunoscători ai vaselor grecești, sugerează că aici trebuie adusă în discuție celebra vorbă atribuită lui Socrate (dar și lui Thales), recunoscător zeilor că se născuse om, nu animal, bărbat, nu femeie, grec, nu barbar. Asta ar însemna că, la banchet, vrednicul băutor grec trebuie să se confrunte, ceramic, cu tot ceea ce nu este și nici nu ar vrea să fie. Pe de-o parte, ți se atrage atenția, complice, asupra baftei de a te fi născut de partea privilegiată. Pe de alta, ești supus unui exercițiu vicarial al alterității și anxietăților ei. Între toți bărbații, africanul e cel mai potrivit pentru butaforia banchetului atenian pentru că, văzut de greci, el e simultan barbar și, adesea, sclav, dar are și o fizionomie frapantă, în vreme ce alți barbari sînt de obicei identificați ca atare prin hainele sau armele lor, și mai puțin prin chipul lor. Bărbați greci apar, bineînțeles, mereu în decorația pictată a veselei, nu însă și în vasele modelate tridimensional, care rămîn vizitatori din exterior.

Ca să n-o dau cotită: nu există nici o îndoială că grecii de la banchet aveau un sentiment de superioritate față de africani, femei și animale. Nu trebuie să vedem asta ca pe o opțiune individuală resentimentară – în oarecare măsură, era doar din cauză că trăiau în această atmosferă a mîndriei, iar civilizația greacă nu atinsese rafinamentul de a-și pune cenușă în cap pentru realizările ei. Oricum, acest sentiment de superioritate nu presupunea cîtuși de puțin dorința de a-l anihila pe celălalt, nici măcar retoric, darmite fizic. E mai degrabă vorba acolo de laurii autoiluzionării pe care se culcă, confortabil, cetățeanul din toate timpurile, atunci cînd ține morțiș să constate că lumea lui e, pînă la urmă, tare bine alcătuită – și, în speță, mult mai bine, incomparabil mai bine ca a „vecinului”, a cărui limbă e lipsită de dulceață și a cărui mîncare e nesărată. Comparația aceasta cu celălalt se poate face cu arțag visceral sau, cum impresia mea e că o făceau grecii, sub zodia bucuriei. Artistul, în orice caz, nu dădea doi bani pe relații de superioritate ontologică. El doar construia două portrete contrastante, așa încît fiecare dintre ele să facă celălalt chip mai frumos. Ceilalți nu sînt aduși în scenă pentru a fi umiliți – din contra, sînt adesea în hainele lor cele mai bune.

Cine ține să vorbească despre rasismul atenienilor trebuie să constate de asemenea că alți africani – egiptenii – sînt mai critici la adresa nubienilor decît sînt grecii. Dacă chiar e nevoie de ceva suculent pentru tabloide, atunci mai degrabă ar trebui studiate prejudecățile grecești față de persoanele cu dizabilități. Aici majoritatea grecilor erau, într-adevăr, fără milă, deși sigur că și această discuție are nevoie să fie contextualizată. Cu rasismul, însă, chiar nu e nici o pîine de mîncat. Da, statuaria mai mare nu reprezintă africani decît în epoca elenistică, iar în operele literare grecești nu cred că africanii au vreun rol major înainte de cutare roman al lui Heliodor, în antichitatea tîrzie. În ansamblu, însă, chiar cînd cei cu altă culoare a pielii sînt exotizați negativ, lucrul se întîmplă ocazional și benign. O explicație rasistă pentru vasele cu busturi de africani nu stă în picioare. Nici pentru cîntărețul african din foto, unul dintre bronzurile sculptorilor de după Alexandru cel Mare. Manierisme – de acord. Și frumusețea sau grația pot fi comoditizate, reificate, și uneori și stereotipurile pozitive sînt toxice, în măsura în care, din cauza lor, ajungi să nu mai vezi ființa vie din fața ta. Dar vasele pentru symposion par să dovedească o convingere incompatibilă cu rasismul – că frumusețea se poate afla de ambele părți ale hotarului identitar.

Cătălin Pavel este arheolog și scriitor. Cea mai recentă carte publicată este Arheologia iubirii. De la Neanderthal la Taj Mahal, Humanitas, 2019.  

Sursa foto: https://publicism.info/culture/greek/8.html

O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.
image png
Inteligența Artificială și ambiția personală
Riscul de a cădea în groapă e mai mare atunci cînd privirea e întotdeauna spre orizont.
image png
Neo-religii
Trăim deci în epoca neo-religiilor. (Asta cît ne vor mai lăsa ele să trăim...)
image png
Note, stări, zile
...Și, dacă ai noroc, ideea revine la tine tocmai cînd gîndești aceste lucruri.
image png
Inamicul public numărul 1
Să ne ferească Dumnezeu să ajungem să decidă opinia publică totul!
image png
Algoritmul istoric al jacardului
N-ai zice că-i vreo legătură. Istoria, însă, o țese subtil.
image png
image png
Toți sîntem puțin luați
Elevii merită un mediu educațional sigur și stimulativ.
image png
Marca urs
Ecourile publicității se sting totuși, în timp, lăsînd în urmă fragmente pitorești, dar efemere.
p 7 Drapelul Partidului Republican din SUA WC jpg
Regula neoliberală a minorității
Nouă însă probabil că ne pasă.
image png
Echipa de fotbal proaspăt calificată la Euro 2024 ar putea deveni chiar bună?
Dacă mai întîrzie puţin se trezesc bătrîni. Ce îi ajută? Nu au viciile generaţiilor trecute.
image png
Jucării și steaguri
Mă tem că aici diferența față de americani nu e doar de formă, ci și de fond.
image png
Despre apartenență: între liniște și îngrijorare
Patriotismul constituțional ar deveni astfel legătura de apartenență care solidarizează comunitatea, pe temeiul libertății.

Adevarul.ro

image
Criticile unui american îndrăgostit de România. „Acele creaturi cretacice cred că mai trăim sub Ceaușescu“ VIDEO
Un american a povestit pe YouTube lucrurile care le detestă la țara sa adoptivă, România. Totuși, el susține că se simte bine aici și că este îndrăgostit de România, dar nu poate închide ochii la unele probleme.
image
Dr.Vlad Ciurea, despre un obicei banal care poate ucide: „Este adevărat, mai ales dacă persoana este și hipertensivă”
Deși la prima vedere poate părea inofensivă, o ceartă între două persoane se poate încheia tragic. Emoțiile puternice și furia creează condițiile propice unei afecțiuni, care, în unele cazuri, poate fi fatală.
image
Motivele pentru care România are apartamente nelocuite. „Nu ține de vreo criză imobiliară“
Tot mai multe locuințe sunt nelocuite în marile orașe ale României, deși criza imobiliară despre care vorbesc mulți nu a sosit, cel puțin deocamdată. La mijloc ar fi vorba despre alte fenomene.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic