Putem scăpa de noul Ev Mediu?

Publicat în Dilema Veche nr. 603 din 3-9 septembrie 2015
Ecourile tragediei jpeg

Cancelarul german Angela Merkel avea dreptate. Criza migranţilor este, de departe, mai gravă decît cea a Greciei. În definitiv, în cazul grec, scenariul cel mai rău ar fi ca, din motive tehnice, ţara să iasă pentru o perioadă din zona euro şi, foarte puţin probabil, din Uniunea Europeană. Cît ar putea să dureze acest „exil“ este greu de spus. Dar un lucru e cert: Grecia nu va ieşi din spaţiul de civilizaţie şi de cultură europeană. Nu va fi aruncată peste bord din această lume nici măcar în cazul cel mai grav cu putinţă. Grecia este Europa. 

Criza migranţilor este altceva. Este o veritabilă ciocnire civilizaţională şi principiile fondatoare ale proiectului european sînt aruncate în aer, unul cîte unul. Solidaritatea între membri nu funcţionează. Fiecare caută să obţină avantaje pe seama altuia. În traducere: fiecare lider caută să obţină avantaje electorale la el acasă prin aruncarea problemei peste gardul (de sîrmă ghimpată sau nu) al vecinului. 

Între timp, comunităţile afectate cel mai mult de valul migraţionist aşteaptă răspunsuri ferme din partea autorităţilor naţionale şi europene. Răspunsuri care întîrzie. În lipsa lor, extremismul găseşte un teren fertil. Iar mesajul lui e clar: spaţiul comun de mişcare pentru oameni şi pentru bunuri este o vulnerabilitate şi nu un bun cîştigat. Cam aşa şi cu drepturile omului. Fără un răspuns pe măsură, situaţia riscă să degenereze spre un nou Ev Mediu, cu autorităţi centrale slăbite, cu ridicarea de noi ziduri în jurul unor teritorii ce tind să-şi păstreze privilegii şi libertăţi, cu violenţă şi intoleranţă. 

Problema este că nu există o veritabilă reacţie europeană la noua provocare. Şi nu este vorba despre propunerile Comisiei Europene sau despre fondurile de urgenţă virate de Bruxelles către statele membre. Este vorba despre un răspuns strategic. 

Oricît ar părea de ciudat, în ultimii ani, statele şi instituţiile europene au răspuns crizelor prin mai multă integrare. Europa este dotată astăzi cu mecanisme comune de control şi de intervenţie în domeniul financiar, bancar şi bugetar de neimaginat înainte de declanşarea crizei – atunci cînd aceste domenii făceau parte din spaţiul sacru al suveranităţii naţionale. Şi nimic nu părea să le scoată de acolo. Azi nu mai este aşa. A fost suficient seismul financiar. 

De data aceasta, răspunsul la criză are o mai puternică încărcătură politică şi culturală, la care se adaugă componenta de securitate, militară şi de

. De aceea este şi mai dificil. 

Mai întîi de toate, gestionarea frontierelor externe nu mai poate fi lăsată în seama statelor, aflate sub presiune. Dacă este vorba despre spaţiul comun, atunci şi răspunderea protejării acestuia este tot comună – atît din punct de vedere financiar, cît şi al resurselor umane. Deci ne trebuie o forţă europeană de pază şi control la frontierele externe.

Evident, statele ar trebui să renunţe la atributul naţional legat de acordarea azilului – regulile trebuie să fie europene. Primirea refugiaţilor (să nu vă închipuiţi că valul va trece curînd, mai degrabă e doar începutul!) ar trebui să aibă loc în centre plasate pe cuprinsul Uniunii Europene, acolo unde interesele strategice o cer. Iar gestiunea trebuie să fie europeană. Puţin contează că se află pe teritoriul unui stat sau al altuia. Disputele dintre state – cine să primească mai puţini şi cine mai mulţi – sînt penibile. Situaţia ne priveşte pe toţi în egală măsură. 

Apoi, e momentul să discutăm despre adevărate politici europene de securitate şi de vecinătate, în locul caricaturilor din prezent. Acum mai bine de un deceniu, cînd a fost lansată politica de vecinătate, Uniunea Europeană îşi propunea crearea la frontierele sale a unei „zone de prosperitate şi a unui cerc de prieteni“. Am citat din Comunicarea din 11 mai 2003 a Comisiei Europene „Europa extinsă – Vecinătate: un nou cadru pentru relaţiile cu vecinii noştri estici şi sudici“. Este clar că obiectivul, corect în sine, a fost ratat. 

Mai mult ca niciodată, Uniunea Europeană se confruntă cu ameninţări şi dinspre Mediterana, şi dinspre Orientul Mijlociu sau vecinătatea estică. Despre prosperitate nici că poate fi vorba. Viziunea Europei despre ea însăşi, aceea de „imperiu al binelui“, care se extinde în mod paşnic şi natural, găsind la periferii vecini prietenoşi, ba chiar gata să-i accepte valorile şi să intre înăuntru cu entuziasm, s-a dovedit nerealistă. 

Desigur, a funcţionat cu destul succes în cazul Europei Centrale şi de Est şi ar putea funcţiona, într-un anumit fel, în cazul Balcanilor de Vest şi, eventual, în cazul particular al Republicii Moldova şi al Ucrainei pro-occidentale. Dar atît. 

Mai departe, Uniunea Europeană trebuie să combine acţiunea militară (cu sau fără NATO) cu măsurile de stabilizare politică şi economică, dacă doreşte să aibă parteneri măcar previzibili, începînd cu Libia şi Siria, principalele puncte nevralgice în acest moment. Urmează apoi clarificarea relaţiilor cu cei doi vecini strategici, Rusia şi Turcia. Fiecare cu specificul lui. 

Procesul va fi lung, iar criza migraţiei se află de-abia la început. Europa – care, privită dinspre imensitatea Asiei, pare de-abia un biet pinten de pămînt avîntat către Atlantic – are de dat un răspuns curajos, în încercarea de a modela din nou lumea după chipul ei. Vestea bună este că nu ar fi pentru prima oară în istorie. Întrebarea este dacă avem liderii capabili de asta.  

Ovidiu Nahoi este realizator la TVR2. 

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

Marina Ovsianikova
Jurnalista Marina Ovsiannikova a evadat din arestul la domiciliu. A fost dată în urmărire de ruși
Jurnalista rusă Marina Ovsiannikova a fost dată în urmărire după ce a evadat din arestul la domiciliu împreună cu fata sa de 11 ani. Aceasta a devenit cunoscută pentru critica adusă în direct la TV față de războiul din Ucraina.
Mangia jpg
Devis Mangia, făcut „bulangiu“ de Pițurcă: Relatare șocantă, la o emisiune TV
Antrenorul italian e acum în mijlocul unui scandal de proporții, după ce a tot jucat cu focul, în ultimii ani.
Mutu
Chindia Târgoviște - Rapid București 2-1. Giuleștenii bifează al doilea eșec în ultimele 3 etape
Debut cu succes pentru Toni Petrea pe banca Chindiei Târgoviște. Rapid a pierdut 3 puncte importante în lupta la titlu și s-a distanțat față de liderul Superligii, Farul Constanța.

HIstoria.ro

image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.
image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia