Pur şi simplu Ion Iliescu

Publicat în Dilema Veche nr. 186 din 30 Aug 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Cînd aud de Ion Iliescu am o uşoară senzaţie de neadecvare, de ieşire din timp. Mi se pare că s-a rătăcit, că ar trebui să fie ajutat să se întoarcă în epoca sa. Nu are nici o legătură cu vîrsta. Nu simpatizez cu logica unor alde Cozmin Guşă, care au ridicat la rang de principiu zicala: scoală-te tu ca să mă aşez eu. De fapt, Ion Iliescu nici nu a îmbătrînit, în sensul că nu s-a lipit de el acea serenitate cu care bătrînii experimentaţi îi tratează de sus pe lupii tineri şi hămesiţi. Ion Iliescu de acum este acelaşi Ion Iliescu din 1990, care trecea de tinerel pe lîngă bătrînii Raţiu şi Coposu, cărora feseniştii le spuneau că îi caută moartea pe acasă. Ion Iliescu este dovada vie a faptului că oamenii sînt de fapt incapabili să se schimbe. Dacă îl auzi în 2007 vorbind despre UE ca despre clubul fostelor state colonizatoare te întrebi unde a fost acest om în ultimii 17 ani. Şi apoi îţi aminteşti cu groază că mare parte din aceşti ani a fost în scaunul de la Cotroceni. Unde l-a prins şi finalizarea negocierilor de aderare la clubul foştilor colonizatori. Săptămîna care a trecut, Ion Iliescu a trimis opiniei publice o lungă scrisoare deschisă (şapte pagini). Opinia publică trebuie să ia act de indignarea lui Ion Iliescu faţă de anchetarea evenimentelor din iunie 1990. Sînt şapte pagini de Ion Iliescu în stare pură. Nu ratează nici un clişeu. Cine este de vină pentru ce s-a întîmplat atunci? Cei care au refuzat rezultatele revoluţiei şi au pus la cale anarhia din 13 iunie. Care anarhie, de altfel, nu este ceva singular, ci doar o parte dintr-un şir de acţiuni ale unor forţe care au interese ascunse, care au introdus violenţa în viaţa politică şi care "nici acum nu îşi asumă consecinţele actelor lor". Aceste forţe vor acum să rescrie istoria, cu complicitatea unor procurori de la Parchetul Militar şi la ordinul lui Traian Băsescu, care doreşte astfel să se răzbune pe cei care au votat suspendarea sa. Bineînţeles, aceste misterioase forţe şi-au propus să îl termine pe Ion Iliescu, care de fapt nu este o persoană, ci un simbol. Astfel, Parchetul nu acuză o persoană, ci face ca "orice act firesc al statului de a impune respectarea legii să fie contestat şi considerat ilegitim şi neavenit". Pentru că asta s-a întîmplat atunci: legea a fost impusă împotriva Pieţei Universităţii, acolo unde a fost pregătită "psihologic, dar şi ideologic, revărsarea de ură şi de violenţă din 13 iunie 1990". Procurorii încearcă să acrediteze ideea că Piaţa Universităţii ar fi fost "reprimată sălbatic". Evident, este o minciună ordinară şi descalificantă. La fel de evident, greviştii foamei din Piaţă erau "aşa-zişi grevişti ai foamei", nu erau adevăraţi. Lor li se opuneau "cetăţenii" care aveau cereri, evident, "tot mai insistente" ca piaţa să fie deschisă circulaţiei. E limpede deci că statul a acţionat atunci legitim, chiar dacă cu ceva stîngăcii. Dar violenţele au fost puse la cale de băieţii răi şi au fost, cum altfel, "planificate şi organizate cu un scop precis". Care putea fi acest scop precis? Nu, nu acela de a lua bătaie de la mineri. Forţele doreau, de fapt, să creeze "o stare de anarhie şi dezordine, pentru a compromite puterea şi a împiedica structurarea şi organizarea noilor instituţii ale statului de drept alese la 20 mai". Evident, cum nimic nu e întîmplător pe lume, "este acelaşi scenariu folosit şi în decembrie 1989, cînd diversiunea Ťteroriştilor» a urmărit să împiedice constituirea şi funcţionarea noilor structuri ale puterii provizorii, respectiv a CFSN". Adică, mă-nţelegeţi, ne face Ion Iliescu cu ochiul, eu nu zic, sugerez doar că "drogaţii luă Raţiu" sînt aceleaşi persoane cu teroriştii din decembrie. Amănuntele enervante au şi ele explicaţii. Cei patru morţi au murit ca proştii din cauza unor gloanţe rătăcite. Bineînţeles, minerii au venit spontan şi de capul lor, indignaţi de actele de vandalism ale forţelor. De pildă, oamenii au văzut la televizor coloanele de fum care se înălţau din Piaţa Universităţii. Iar finalul scrisorii este poetic, oarecum amărît, oarecum prevestitor de rele şi merită citat în întregime: "Dacă atunci încrîncenarea părea să aibă o justificare, acum ea este total nejustificată. Cu toate astea, cei care s-au străduit să facă imposibil dialogul politic şi social în 1990 au revenit acum în prim-planul dezbaterii publice, ca vestitori ai urii şi violenţei ce va să vină". Care ei? Ăia răii. Teroriştii, ţărăniştii, huliganii, golanii, anarhiştii, legionarii etc. Cei care sînt încrîncenaţi. Ce să-i spui acestui imperturbabil Ion Iliescu? Ai putea să te uiţi la el ca la un film, să ridici din umeri ca şi cum te-ai uita la bătrînul Yoda cum spune că partea întunecată a Forţei a pus la cale acte de vandalism, undeva într-o galaxie îndepărtată. Ai putea să-l iei în serios şi să-i spui că minerii nu au venit de capul lor, ci au respectat structura ierarhică strictă a muncii lor în subteran. Şi cînd de sus s-a dat ordin că se merge la Bucureşti, atunci maiştrii îşi pontau disciplinaţi oamenii în Piaţa Universităţii. Ai putea să-i spui că fumul ce se vedea la televizor era produs de autobuzele incendiate de poliţie, cum spune generalul aflat la faţa locului pe celebra înregistrare. Ai putea să-i spui că "forţele" atît de bine organizate arătau cam palid sub bîtele cetăţenilor-mineri. Ai putea să-i reaminteşti că există înregistrat discursul său unde ordonă minerilor să cureţe piaţa. Şi că indiferent dacă el şi-a dorit ce a urmat sau nu, tot instigare se numeşte potrivit Codului Penal. Ai mai putea să-i reaminteşti că procurorii au ajuns abia acum aproape de un liman pentru că în tot timpul scurs de atunci, Ion Iliescu şi partidul lui au fost prea influenţi pentru a putea fi anchetaţi. Că în 2000 cînd a redevenit domnia sa preşedinte, procurorul Voinea a fost scos în şuturi din birou. Ai putea să-i spui toate astea. Dar la ce bun? Ion Iliescu este o maşină de reprodus clişee. Are acea privire fixă a activistului care le ştie pe toate chiar înainte să afle despre ce este vorba. Gîndirea critică doare şi fără gîndire critică nu există posibilitatea de a te autoanaliza. Ion Iliescu nu a greşit niciodată. Forţele au conspirat împotriva sa. Ion Iliescu nu regretă. Ion Iliescu este pur şi simplu Ion Iliescu.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Coșmarul prin care a trecut un culturist: a pierdut zeci de kilograme în 35 de zile. „Corpul meu a început să se mănânce singur”
Culturistul canadian Jared Maynard a slăbit enorm în cinci săptămâni și și-a pierdut capacitatea de a vorbi din cauza unei boli rare și terifiante de care a reușit, într-un final, să scăpe, deși medicii îi dădeau șansele minime de supraviețuire, potrivit The US Sun.
image
„Cel mai rău lucru din istoria umanității!” Internauții se revoltă din cauza măsurilor de mediu luate de producătorii de băuturi răcoritoare
Fie că este vorba de Coca-Cola sau de suc de portocale, dacă ați cumpărat recent o băutură îmbuteliată, probabil ați observat o schimbare subtilă, dar exasperantă, scrie Daily Mail Online, care relatează ce cred internauții, producătorii și experții în reciclare despre această măsură.
image
Cafeaua Marghilomana, relansată la conacul marelui politician Alexandru Marghiloman. Cum se prepara celebra licoare interbelică VIDEO
Cafeaua Marghilomana, băutura aristocraților de odinioară, a fost relansată. Va putea fi savurată odată cu introducerea în circuitul turistic a clădirilor recent reabilitate de pe domeniul din Buzău care i-a aparținut marelui politician Alexandru Marghiloman.

HIstoria.ro

image
Când a devenit Sicilia romano-catolică?
Mai mult de 13 civilizații și-au pus amprenta asupra Siciliei din momentul apariției primilor locuitori pe insulă, acum mai bine de 10.000 de ani, dar normanzii și-au tăiat partea leului.
image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.