Provocările Americii în Orientul Mijlociu

Publicat în Dilema Veche nr. 565 din 11-17 decembrie 2014
America se întoarce în Irak jpeg

Potenţialele beneficii ale reorientării politicii externe americane către regiunea Asia – Pacific s-au văzut din plin în noiembrie. Preşedintele Barack Obama a continuat o vizită de succes la forumul APEC în China, cu o escală fructuoasă în Myanmar, pentru a încuraja tranziţia politică a ţării, înainte de a-şi încheia turul cu extrem de productivul summit G-20 de la Brisbane.

Dar în Orientul Mijlociu, unde miza pare să crească pe săptămînă ce trece, Statele Unite au întîmpinat obstacole. Într-adevăr, se pare că e greu de ajuns la un consens cu privire la ce anume trebuie făcut mai departe.

Gîndiţi-vă bunăoară la tratativele nucleare cu Iranul, care tocmai au fost prelungite din nou, de data aceasta pînă în iunie 2015. Amînarea termenului pentru a ajunge la un acord definitiv e un rezultat bun; eforturile negociatorilor de pînă în acest moment nu trebuie să fi fost în zadar. Mai mult, datorită acordului provizoriu semnat cu aproape un an în urmă, cîteva restricţii cu privire la programul nuclear iranian sînt încă în vigoare (Iran obţinînd, în schimb, ridicarea anumitor sancţiuni).

Toate părţile au recunoscut progresul în ceea ce priveşte eliminarea capacităţii Iranului de a obţine un breakout nuclear (cantitate de uraniu îmbogăţit, suficientă alimentării unui focos nuclear – n. trad.), care i-ar permite să înceapă producerea de arme nucleare în decursul unui an. Obiectivul prevenirii unui astfel de breakout, care depinde în mare măsură de calcule matematice, tehnice şi politice, pare realizabil.

Dar, la Washington, entuziasmul pentru a continua discuţiile cu Iranul e scăzut. Şi nu e pentru prima oară în diplomaţia internaţională cînd ceva considerat dezirabil şi realizabil de către cei implicaţi într-un proces de negociere să nu sune la fel de atractiv, şi pentru cei aflaţi la putere. În cazul tratativelor cu Iranul, există trei motive principale.

În primul rînd, chiar dacă este un obiectiv lăudabil, prevenirea unui breakout nuclear iranian nu este privită de politicieni şi de experţi ca o victorie categorică. Dimpotrivă, probabil că Iranul posedă deja know-how-ul necesar pentru a fabrica o bombă nucleară. Excluzînd soluţia care ar presupune să-i aduni pe oamenii de ştiinţă ai ţării şi să-i exilezi pe o insulă pustie, este foarte dificil să negociezi împrejurările în care o ţară cu poziţia Iranului să nu poată (ca opus al lui să nu vrea) să producă o bombă.

Al doilea motiv este că regimurile sancţionate exercită o atracţie de cult, sub forma tendinţei de a exagera succesul şi potenţialul lor. Multe studii academice au arătat că gradul de succes al sancţiunilor e unul redus. Se ştie acum – chiar şi sancţiunile împotriva regimului apartheid din Africa de Sud au întîrziat, se pare, tranziţia către sistemul majoritar. Cesiunile prin intermediul companiilor multinaţionale au dus adesea la lichidarea pripită a activelor industriale către aliaţii regimului; astfel că, mai mult decît să catalizeze schimbarea socială, sancţiunile au îmbogăţit şi au adus la putere elemente reacţionare.

Mulţi oficiali SUA cred astăzi că alegerea unui nou guvern iranian care îşi propune eliberarea de sub jugul sancţiunilor occidentale este dovada că sancţiunile funcţionează (nu mai contează că lipsa unei asemenea dovezi ar fi suscitat impunerea de noi sancţiuni).

De fapt, dinamica sancţiunilor este mai nuanţată. După cum au arătat războaiele din Balcani din ani ’90, sancţiunile produc adesea o trecere de la comerţul legal la cel ilegal. Fapt care a sporit în Balcani puterea elementelor mafiote, care s-au contopit uneori cu partidele şi cu instituţiile politice. În Iran, lucrurile au evoluat într-un mod similar: sancţiunile Vestului i-au permis Gărzii Revoluţionare şi activităţilor ei economice dubioase să-şi asume rolul crimei organizate.

Iranienii care îşi doresc cel mai mult încetarea sancţiunilor suferă cel mai mult din cauza acestora, şi nu cei îmbogăţiţi de pe urma lor. Iar cei care suferă în urma sancţiunilor nu suferă doar din cauza dificultăţilor economice; izolarea impusă de sancţiuni favorizează elementele cele mai puţin luminate ale ţării. Gărzii Revoluţionare nu-i pasă dacă se află în graţiile comunităţii internaţionale.

Al treilea motiv al crizei politicilor SUA în Orientul Mijlociu se datorează complexităţii politicilor tot mai sectare din regiune. S-au spus multe în ultima vreme despre suprapunerea intereselor iraniene şi ale SUA, într-un Orient Mijlociu lărgit. În cele din urmă, iranienii sînt cei care şi-au dorit un Irak post-Saddam stabil şi prosper – şi care au sprijinit regimul nontaliban de acolo. Şi tot iranienii au înlesnit dialogul pentru o partajare paşnică a puterii în Siria.

Dar tot Iranul a alimentat şi sectarismul în regiune. Sprijinind forţele şiite dincolo de graniţele sale – în mod special hezbollah-ul din Liban şi regimul minoritar alawit al preşedintelui sirian Bashar al-Assad, precum şi unele dintre cele mai crude miliţii şiite din Irak –, Iranul a ridicat lumea arabă împotriva lor şi i-a adus la putere pe extremiştii sunniţi arabi. Fără îndoială, iranienii au mîinile pătate de sînge sunnit şi american deopotrivă. Şi, la fel de nesăbuit, Iranul s-a întrecut cu statele arabe sunnite, în materie de atacuri antiisraeliene.

SUA a recunoscut importanţa capitală a acestor probleme şi a încercat să le gestioneze prin noi runde de negocieri. Dar o strategie de „compartimentare“ necesită concentrare şi forţă morală din partea politicienilor. Sarcina lor nu va fi uşoară. Poate că turul de succes al lui Obama prin Asia de Est va fi o sursă de inspiraţie.

Christopher R. Hill, fost secretar de stat adjunct al SUA pentru Asia de Est, este decan al Korbel School of International Studies, Universitatea din Denver, şi autorul volumului Outpost. 

© Project Syndicate, 2014 - www.project-syndicate.org

traducere de Matei PLEŞU 

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
BBC: Unanimitate în guvernul israelian privind răspunsul la atacul iranian
Hanoch Milwidsky, vicepreședinte al parlamentului israelian și membru al Knessetului din partea Partidului Likud al premierului Netanyahu, a declarat pentru BBC că există unanimitate în guvernul israelian cu privire la faptul că ar trebui să existe un răspuns la atacul iranian.
image
Topul țărilor europene cu cei mai educați locuitori. Pe ce loc e România
Ponderea persoanelor cu studii superioare este mai mare în țările nordice și baltice, iar femeile sunt, în general, cele mai educate. România are cel mai mic procent din UE în ceea ce privește numărul de persoane cu studii superioare.
image
Televiziunea iraniană, fake news grosolan despre atacul asupra Israelului. Ce video a arătat populației ca fiind „lovitura de succes” VIDEO
Televiziunea de stat iraniană a difuzat duminică, în mod repetat, o înregistrare video cu un incendiu în Chile, susținând că este vorba de imagini cu rachete care au lovit cu succes ținte din Israel.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.