Problema noastră cu democraţia

Publicat în Dilema Veche nr. 440 din 19-25 iulie 2012
Bruxelles ul sună trezirea pentru feudalii de la Bucureşti jpeg

Şi totuşi, a fost România, pînă mai ieri, un rai al democraţiei, ameninţat acum de invazia unor hoarde barbare? Să ne mai gîndim.

Mitul democraţiei româneşti călcate în picioare de tancurile sovietice este viu în conştiinţa publică. O Românie democratică, victimă a unui imperiu hrăpăreţ. Asta sună foarte bine şi asigură multor conştiinţe un somn liniştit.

Mai rar aducem în discuţie un alt episod, nu la fel de sîngeros precum cel de la sfîrşitul războiului, dar cu consecinţe catastrofale asupra democraţiei – prăbuşirea sistemului de partide în a doua parte a anilor ’30, ca urmare a proiectului de putere personală a regelui Carol al II-lea. Adevărul este că nu am avut nici în idealizata perioadă interbelică o democraţie atît de bine consolidată precum ne-ar plăcea să credem.

Şi mai există un moment al istoriei noastre asupra căruia merită să reflectăm. La sfîrşitul anilor ’50, trupele sovietice de ocupaţie părăseau România, iar partidul căpăta un oarecare grad de autonomie în raport cu Moscova. Ce s-a întîmplat? Cum a folosit partidul gradul de libertate de mişcare permis de la Moscova? Ei bine, după o scurtă perioadă de dezgheţ, de la sfîrşitul domniei lui Dej şi începutul celei a tînărului Ceauşescu, România a luat-o singură pe calea naţional-comunismului. Lăsat oarecum în pace, partidul comunist nu a dat nici un Tito, nici un Dubcek, nici măcar un Kadar. A dat ceauşismul, un amestec ciudat de stalinism şi nazism. Nu cumva problema noastră cu democraţia este mai profundă decît ne place să credem?

Dar să revenim la zilele noastre, în era uniformizării standardelor şi a clasamentelor globale. Şi să recunoaştem faptul că democraţia din România nu se simţea oricum foarte bine nici pînă la recentul asalt din Parlament. De patru ani, România scade constant în clasamentul global al democraţiei, aparţinînd Economist Intelligence Unit. Ne aflam pe locul 50 în 2008, am căzut pe 56 în 2010 şi pe 59 în clasamentul publicat la sfîrşitul anului 2011. România face parte din grupul democraţiilor cu defecte, şi şansele de a ieşi prea curînd din această grupă sînt infime.

Unde obţine România notele cele mai proaste, care o trag în jos? La capitolul cultură politică, de exemplu – există tabere ireconciliabile a căror confruntare poate avea efecte negative asupra climatului democratic, apreciau autorii raportului. Bună predicţie! Un alt factor luat în discuţie este scăderea libertăţii presei. Intenţia autorităţilor de a considera campaniile de presă drept ameninţări la siguranţa naţională a contat, desigur, în aprecieri. Entuziasmul cu care umple azi ecranul o grupă gălăgioasă de jurnalişti-activişti arată că autorii raportului nu s-au înşelat.

România stagnează, enervant, şi în Indexul statelor eşuate, aparţinînd revistei Foreign Policy. Nimic nu pare să ne poată scoate din categoria „la limită“, în care ne zbatem de cinci ani. În Indexul corupţiei percepute, realizat de Transparency international, România obţine note mai slabe, de la an la an: de la 3,8 în 2009 la 3,7 în 2010 şi 3,6 în 2011. Românii nu simt îmbunătăţirea situaţiei, în pofida progreselor constatate de Comisia Europeană în domeniul reformei justiţiei, şi nici nu au impresia că a existat vreo îmbunătăţire privind calitatea guvernării.

Merită să ne gîndim la aceste lucruri în acest moment, cînd un veritabil Blitzkrieg declanşat de noua putere ameninţă să ducă lucrurile într-o zonă chiar şi mai întunecată. Şi poate că singura veste bună este acum implicarea instituţiilor europene. Reacţiile dure din capitalele europene, dar mai ales de la Bruxelles sînt tot atîtea atenţionări adresate celor de la putere că o continuare a abuzului de poziţie dominantă nu va fi tolerată. Şi este bine că se întîmpă aşa.

Numirea unui Avocat al Poporului prin consensul partidelor – o cerinţă venită de la Bruxelles, pe care unii o pot considera extravagantă – are meritul de a fi un prim exerciţiu de coabitare între forţe politice aparent ireconciliabile. Numirea procurorului general şi a procurorului şef al DNA prin metode transparente este iarăşi o veste bună – frumos ar fi fost ca principiul să fi fost respectat şi pînă acum, dar mai bine mai tîrziu decît niciodată.

Pînă la urmă, mult discutatul referendum nu ne dă o ieşire rezonabilă din situaţie. Ne putem trezi cu o putere euforică după un nou succes electoral şi pe care numai fermitatea Uniunii Europene ar putea să o ţină în frîu de la alte abuzuri. Sau putem să revenim la situaţia de dinainte de luna mai, cînd România nu se afla altundeva decît în zona gri a clasamentelor privind democraţia şi transparenţa. Ce se va întîmpla în acest din urmă caz? Europa îşi va muta ochii de la România şi va reveni la preocupările ei importante legate de criza euro, considerînd că problema de la Bucureşti a fost rezolvată? Ar fi o dovadă de naivitate, dacă nu una de ipocrizie.

Indiferent de ce se va întîmpla la referendum, România are nevoie de o reconstrucţie a cadrului ei democratic. Are nevoie de reguli noi, care să prevină abuzul de majoritate, dar şi proiectele de putere personală şi drumul către un regim de tip piramidal.

Lucrurile vor merge greu şi nici măcar o simplă (deşi, în realitate, complicată...) modificare a Constituţiei nu va fi o garanţie. Tendinţa partidelor dominante de a se transforma în partid-stat nu se va potoli cu una-cu două. Tendinţa de subordonare a justiţiei nu se va opri cîtă vreme chiar justiţia va da semne că se lasă subjugată.

Dar cel puţin avem acum în faţa ochilor o lecţie importantă: că societatea nu cîştigă nimic dintr-un război politic întins pe parcursul cîtorva ani şi că la sfîrşitul lui s-ar putea să nu avem învingători, ci numai învinşi.

Poate că în noaptea de 29 spre 30 iulie, învingătorii vor da fericiţi şampanie rece pe gîtlejurile lor înfierbîntate. În realitate însă, indiferent cine vor fi cei bucuroşi şi cei trişti, timpul lor va fi trecut şi România se va afla în faţa unei reconstrucţii a sistemului democratic. În cît timp va reuşi aceasta şi ce va ieşi în cele din urmă este o altă discuţie.  

Ovidiu Nahoi este realizator de emisiuni economice la The Money Channel.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cele 9 alimente pe care persoanele de peste 40 de ani ar trebui să le mănânce pentru a evita Sindromul Metabolic
Sindromul metabolic este un grup de afecțiuni care apar împreună, crescând riscul de boli de inimă, accident vascular cerebral și diabet de tip 2. Iată care sunt cele 9 alimente pe care persoanele de peste 40 de ani ar trebui să le mănânce pentru a evita această boală.
image
Trei marmote filmate cum stau cu burta la soare și se joacă în iarbă VIDEO
Trei marmote au fost filmate în timp ce stau cu burta la soare și se joacă în iarbă, la Ocolul Silvic Vidraru din cadrul Romsilva.
image
Înghețata cu aromă de țuică de prune sau colivă: „La parastase, punem pahare individuale cu înghețată de colivă. Sunt și mulți curioși”
Ați încercat vreodată înghețata de colivă, de țuică de prune, bere neagră, ghimbir sau muștar? Toate acestea sunt creația unui producător de înghețată din București.

HIstoria.ro

image
Cea mai mare operațiune amfibie din epoca modernă, în „Historia” de iunie
6 iunie 1944. Ziua Z. Nicio altă operaţiune militară din istoria celui de
Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel atât de ridicat de securitate operaţională, implicând ample acţiuni de inducere în eroare a inamicului, precum Operaţiunea Overlord (Suveranul).
image
Escrocheria „Andronic” - un precursor al Caritasului în România sfârșitului de secol XIX
Înainte de a fi marele ziarist şi marele proprietar de „Universul”, Stelian Popescu şi-a făcut meseria de jurist. Ca judecător de instrucţie la cabinetul 5, Ilfov, el a dat gata multe cazuri. Printre acestea, se numără celebra escrocherie „Andronic”.
image
A fost sau nu Alexandru Ioan Cuza membru al Masoneriei?
La un deceniu după abdicarea lui Cuza, în 1876, la București a fost înființată Loja Alexandru Ioan I, apoi, în 1882, la Dorohoi a fost înființată Loja Cuza Vodă.