Primul cincinal în Uniune

Publicat în Dilema Veche nr. 412 din 5-11 ianuarie 2011
Primul cincinal în Uniune jpeg

De curînd, Liliana Nicolae, colega mea de la radioul public (de citit şi în Dilema veche), m-a provocat: ia să fac eu bine şi să-i zic cum e România „la cinci ani după“, adică la exact un cincinal după aderarea la Uniunea Europeană. Sincer, dacă nu era ea, uitam complet ce şi cum cu aniversarea respectivă. De discutat nu prea s-a discutat prin media noastră despre avantajele şi belele aduse de aderare, la aşa număr de ani. Cu atît mai interesant mi-a părut demersul ei jurnalistic.

Mi-a făcut de la început o mărturisire. Majoritatea celor pe care i-a intervievat au arătat o blazare demnă de o cauză mai bună, iar părerea majoritară suna a „mda, e bine că am intrat, numai că ţara nu este mai curată sau mai civilizată, noi nu o ducem mai bine, nu s-a întîmplat nimic bun, iar Uniunea e în criză“. „Bleah“, mi-am zis şi am purces la a-mi exprima recent (re)descoperitul euroentuziasm. Am stabilit să luăm drept reper anul 2001. De ce? Iac-aşa, că era acum un deceniu. Păi, în materie de gropi pe străzi şi gunoi urban (două motive de intens disconfort cotidian), în opinia mea, situaţiunea e mult mai bună. În Bucureşti, cel puţin. Cică nu are legătură directă cu aderarea. Aşa o fi, numai că Europa (în mintea majorităţii românilor) este ceva cu străzi curate şi fără gropi. Aşadar, mai puţine hîrtoape şi resturi pe trotuare înseamnă mai multă „europă“. Să nu uit de coşmarul cotidian-urban numit trafic infernal. Deşi mă enervează rău de tot, nu pot fi prea supărat. Să recunoaştem: traficul aglomerat este un semn al prosperităţii.

Numai că, din aproape în aproape, ajungem la unul dintre motivele blocajelor de circulaţie: nerespectarea regulilor. Poliţiştii sînt rari, amenzile sînt improbabile. Autoritatea ordinii publice este mai mult sugerată şi defel impusă. „O naţiune civilizată este o naţiune amendată“, îmi spunea, prin 2001, Silviu Prigoană. Pe vremea aia nu i-am dat dreptate, acum tind să fiu de acord. Cred că este vorba, mai degrabă, despre timiditatea excesivă a poliţiştilor, ca indicator simbolic al tuturor timidităţilor cumulate ale unui stat încă slab, fără proceduri riguroase, lăsat încă mult prea mult la toanele vreunui funcţionar sau ale altuia, cu o administraţie puternic „personalizată“. Cam ca tricourile acelea pe care ţi le faci la mall, cu poza adusă pe memory stick, aşa arată şi angajaţii statului român. Aici mai e mult de lucru, aici nu găsesc încă suficient de multă „europenizare“. E drept că şi handicapul faţă de „ceilalţi“ pare a fi cel mai consistent. 

În rest, zic că acolo unde e „multă europă“, avem şi progresele cele mai vizibile. Pe rînd. Agricultura, singura politică 100% comună, pare a fi sectorul cu cea mai vizibilă creştere în România. E drept că evaziunea fiscală din domeniu (apanajul statului slab) pare că i-a ajutat din plin pe latifundiarii dominanţi, dar asta e, sper să le treacă. Alt capitol, dezvoltarea regională, pare a fi vedetă doar cînd se vorbeşte apocaliptic despre „capacitatea insuficientă de absorbţie“. În general, discuţia are loc din spatele unor laptopuri, în vreun studio de televiziune, fără ca moderatorii să aibă curiozitatea profesională de a trece de kilometrul 36, pentru a vedea cum mai arată ţara. În opinia mea, din ce în ce mai mulţi primari şi preşedinţi de Consilii Judeţene au învăţat deja că pot căpăta votul electoratului dacă folosesc fondurile europene pentru un spital, un drum judeţean, o şcoală. Nu le-a trecut încă năravul de a da lucrări amicilor politici, dar am certitudinea că asta e o fază trecătoare. Nu înşir aici argumentele, mi-ar trebui mai multe articole.

La „nasoale“ am de enumerat, culmea coincidenţei, exact zonele în care Uniunea nu are politici comune, ele fiind lăsate, carevasăzică, exclusiv la mîna statelor membre: sănătatea, justiţia, educaţia. 

Pare-se că României i-ar prinde bine recenta evoluţie, cu „mai multă europă“. Ceva control comunitar în politicile fiscale ar însemna doar începutul, în opinia multora. Gîndul mă-nfioară, dar unii zic că este o soluţie bună pentru administraţii slabe, ca a noastră. Am fost suficient de euroentuziast?

Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană la TVR.

index jpeg 5 webp
Gustul banului
Gustul banilor poate să se refere și la un „amărît” care, cine știe cum, găsește un post sigur și bine plătit la stat, un post pe care pregătirea și experiența sa nu i-ar fi permis, în mod normal, să îl ocupe.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Nucleara
Este urmăritul penal capabil să treacă dincolo de faza încordării mușchilor și să folosească arme nucleare?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Alexandru Dragomir despre politica (noastră)
Din păcate, puțini știu cine a fost Alexandru Dragomir.
Frica lui Putin jpeg
Filosofie, feminitate, autenticitate
Aşa se explică, pesemne, de ce în filosofie s-a menținut „privilegiul” masculin, chiar şi în vremurile mai noi, de după emanciparea femeii.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Activistul european și moartea unei pasiuni
Articolul meu vrea să atragă atenția: cu excesele activismului și propagandei, UE poate pierde treimea de mijloc.
index jpeg 5 webp
Spaghete în copaci
Propun să rămînem la rețeta lui Fellini. Plus paharul cu vin.
Iconofobie jpeg
Diplomație
Se reia, observ, o dezbatere politologică mai veche.
„Cu bule“ jpeg
Format letric
Nu era atît de cunocut încît să exprime fără ambiguități noua idee, dar sensul i-a fost aproximat din context, din relația cu termenul complementar.
HCorches prel jpg
Vremuri ale fricii
Dar dincolo de negare, dacă nu apare și acceptarea, efectele pe termen lung sînt devastatoare.
p 7 Chatbot WC jpg
Idioția artificială
Ar trebui oare programată inteligența artificială (IA) să răspundă la același nivel cu întrebările care i se pun?
IMG 8779 jpeg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Alt bîlci?
Cum ar fi să construiești un Disneyland și un Tesco la Londra, în Hyde Park?
O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.

Adevarul.ro

image
Regrete printre românii care au trecut la Hidroelectrica. Au fost atrași cu un preț mic, dar situația se schimbă
Cele mai multe contracte expiră în curând, iar oamenii se plâng că nici măcar nu au fost notificați de furnizor.
image
Cronica unei crime cu ucigaș cunoscut. Ancheta a durat 10 ani, deși polițiștii știau cine este făptașul
Autorul unei crime comise în urmă cu 15 ani s-a bucurat de libertate în tot acest timp, cu toate că anchetatorii aveau martori și probe care îl incriminau direct.
image
Alimentul care ar răspândi cancerul în tot corpul: „Are ceva în el care îl face un catalizator puternic“
Autorii studiului sunt de părere că acest lucru ar putea fi combătut prin medicamente sau diete speciale. Însă, pentru asta studiile clinice ar trebui să treacă la subiecți umani.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.