Primarul, Guvernul şi Directiva

Publicat în Dilema Veche nr. 325 din 6 - 12 mai 2010
Primarul, Guvernul şi Directiva jpeg

„Bun vinul ăsta. Zic să mai luăm o sticlă, e bine?“ Omul îmi zîmbea, uşor încurcat. L-am înţeles. Nu vroia să fie înţeles greşit, nu era vreun beţiv. Venise în delegaţie în Bucureşti. Îmi ştia telefonul şi m-a sunat să mai stăm la o şuetă, la o vorbă. Îl ştiam de ceva vreme, era primar de vreo 12 ani, într-un oraş de vreo 50 de mii de locuitori. „Ţii minte cînd am primit de la Bucureşti ordin să strîngem frigidere şi televizoare vechi?“ Dau din cap, uşor neatent. „Ne-au zis că e musai să strîngem nu ştiu cîte kile de d’astea, plus calculatoare, monitoare, fiare de călcat, aspiratoare. Din prima, m-a luat durerea de cap. Pe la noi prin zonă, se ia bobinajul de la motorul defect şi se foloseşte să legi viţa.

Frigiderele şi televizoarele se fac coteţe. În fine, aici a fost prima problemă. Adică, ordinul zicea «aparate electrice şi electrocasnice care nu mai sînt folosite». Oamenii îmi ziceau că încă le folosesc, chiar dacă nu în scopul original. Am zis să dau, măcar, exemplu personal. În ziua cînd s-a dat Marea Curăţenie, am reuşit să găsesc un televizor Sport prin magazie pe la soacră-mea. Am chemat şi televiziunea locală, să mă vadă urbea cum predau aparatul la centrul de colectare, să facă şi ei la fel. M-am ajutat şi cu o firmă locală care tocmai îşi casase nişte vechituri de calculatoare 486, vreo 30 de bucăţi. Ce mai, în cîteva ore aproape umplusem Centrul de colectare. Să nu uit. Ţi-am zis cum a fost cu centrul de colectare?“

Îmi mai povestise, dar m-am făcut că nu ştiu. „La directiva europeană pe care au luat-o ai noştri mot-à-mot, scrie clar: Centrul trebuie pus la dispoziţie de către autorităţile locale şi să fie uşor accesibil. Adică, să fie cît mai în centru. Pe vremea aia nu era criză, aşa că îţi dai seama, un teren de genul ăsta trebuia să fie valoros pentru imobiliari. Nu mai zic pentru cartier. În loc să le fac un parc sau să îl dau într-o asociere pentru un mall, le-am făcut depozit de fier vechi. Cîtă bombăneală mi-am tras…“ Zîmbesc. Prin Bucureşti, unii primari de sector au făcut tot felul de acrobaţii să scape de beleaua cu afurisitele de centre de colectare. Unii au dat terenuri în litigiu, alţii s-au făcut că uită.


„În plus, oamenii nu au înţeles de ce să ducă ditai frigiderul pînă la Centru. Cică vor căpăta un soi de bileţel verde. I-am întrebat la minister, bine, bine, dar ăştia cu bileţel or să capete măcar scutire de taxa verde dacă îşi cumpără un frigider nou? Nu mi-a venit nici un răspuns. Pîn’la urmă, bileţelul ăla e doar un soi de diplomă de onoare, de bun cetăţean, grijuliu cu încălzirea globală.“ Mă pufneşte rîsul. Conversaţia avea loc în plină fîsîială a gogoşii globaliste referitoare la apocalipsa ursuleţilor polari şi a pîrtiilor de schi din Elveţia. Tocmai se inventase Climate Change în loc de Global Warming.

Amicul continuă: „După cîteva luni, îmi făcusem norma de colectare. Atunci a apărut dandanaua. Nu mai aveam loc în depozit. Nimeni nu venea să ia zecile de tone de frigidere, maşini de spălat şi calculatoare. Dispoziţia era clară: aparatele astea nu se aruncă aiurea-n tramvai, ele trebuie reciclate cu cap, piesă cu piesă. Necazul e că, în România, nimeni nu avea fabrică de reciclat aşa ceva.“ Umplu paharele din a doua sticlă de vin. Greu mă stăpînesc să nu rîd. Povestea are şi ceva trist, în comicăria ei. Ştiu cît e de greu să demontezi şi să reciclezi un computer. E nevoie de multă manoperă, de selectat zeci de materiale diferite, nu e o joacă. Situaţia este la fel de albastră şi pentru frigidere sau chiar pentru banalele aspiratoare. Nimeni nu se înghesuie să facă o afacere în domeniul ăsta pentru că nu rentează decît în condiţiile unei subvenţii sănătoase de la stat. Piaţa liberă nu îngăduie profit la atare activitate. Aşa că, în zilele noastre, în multe, multe oraşe ale patriei, există depozite cu zeci de mii de tone de aparate electrocasnice care aşteaptă Reciclatorul.

Îl consolez pe amicul meu. Nu e singurul primar care s-a păcălit cu faimoasa directivă europeană. Trist este că, dacă România nu reuşeşte să strîngă o anumită cantitate de deşeuri electrocasnice (pe care nu are cine să le recicleze), va începe să plătească amenzi. Totul, conform Tratatului de Aderare.
 

O mare invenție – contractul social jpeg
Se poate trăi și sub dictatură?
Fără această probă, argumentele celor care apără Justiția și judecătorii își pierd credibilitatea.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Resemnare
Turcia e doar încă un teren de luptă dintr-un război care se poartă intens de-a lungul și de-a latul lumii.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Un „dezavantaj” avantajos
Pe scurt: nu sîntem de acord ca, dacă 25 de parteneri ne vor în Schengen și doi nu, dreptatea să fie de partea celor doi.
Frica lui Putin jpeg
Non scholae...
Cîți nu scriu cu duiumul postări agramate și totuși se fac înțeleși, dovadă că primesc like-uri și au și urmăritori din belșug.
index jpeg 5 webp
James Bond și fabrica de ciocolată a lui Charlie
Oricum, ce altceva este un spion la scara istoriei, dacă nu un copil mare care știe cum să (se) joace, nu-i așa?
A F portait Tulane 23 1 jpeg
Pierdut respect. Găsitorului, recompensă!
Ce a produs această schimbare din ce în ce mai accelerată în ultimii zece, douăzeci de ani?
„Cu bule“ jpeg
Curriculum vitae
În perioada comunistă, formula latinească s-a folosit mai puțin.
HCorches prel jpg
Undercover agent
Redați-le profesorilor demnitatea.
p 7 WC jpg
Alunecînd treptat spre distopie
Legea IA europeană, care urmează să fie finalizată în cursul acestui an, interzice explicit utilizarea datelor generate de utilizatori în scopul „clasificării sociale”.
Comunismul se aplică din nou jpeg
După 30 de ani
Mai sînt destui care cred că americanii nu au fost pe Lună, că totul ar fi fost o mare păcăleală, o făcătură de Hollywood.
index jpeg webp
Sindromul „greaua moștenire”
În cele mai multe cazuri, însă, politicienii se străduiesc să arate că ei sînt inițiatorii proiectelor
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Cadavre și steaguri
De fapt, avem de-a face cu o tactică de evaziune.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Despre vorbitul în public
O cauză frecventă a derapajului oratoric este confuzia, mai mult sau mai puţin conştientă, a genurilor.
Frica lui Putin jpeg
Oglinda
El privi în oglindă și, firește, se văzu pe sine însuși.
index jpeg 5 webp
Republica Turcia de o sută de ani
În rîndul turcilor s-a conturat o nouă filozofie, chiar ideologie: kemalismul. Mustafa Kemal Atatürk a schimbat mentalități.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
„Cu bule“ jpeg
Fotbal și futbol
Să fi fost mai curînd (cum s-a mai presupus) o manifestare de pudibonderie comparabilă cu cele produse de alte obsesii românești mai vechi și mai noi, precum teama de cacofonii?
HCorches prel jpg
Este multă tristețe în sufletul lor
Și totuși, cînd intră la ore, încearcă să aibă zîmbet pe buze. Și totuși, cînd ies de la ore, adesea au zîmbet pe buze.
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
O lume a reluărilor nedorite
Inteligența Artificială e, în cele din urmă, un instrument, care poate fi folosit în scopuri bune
Comunismul se aplică din nou jpeg
Crimă și pedeapsă
După eliberare, Bogdan Stașinski a fost preluat probabil de serviciile secrete occidentale și nu se mai știe nimic clar despre el.
O mare invenție – contractul social jpeg
Ce fel de magistrați?
Rostul profund al întregului sistem judiciar constă în realizarea și menținerea armoniei sociale.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Discuția despre extremism
Nu, interzicerea unui partid nu e soluția. Pentru incidente specifice există Codul Penal. Pentru tot restul e vorba de bun-simț.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știu și ce pot economiștii (O întrebare pe care mi-am pus-o prin 2008 și la care încă aștept răspuns...)
Ne lăsăm sau nu ne lăsăm pe mîna „experţilor”? N-avem de ales. Ne lăsăm. Dar pe mîna căruia dintre ei?

Adevarul.ro

image
Descoperire epocală lângă Sarmizegetusa Regia realizată cu LIDAR. Nimeni nu bănuia ce ascund munții VIDEO
Un loc plin de vestigii dacice, din Hunedoara, ascuns și neglijat complet în ultimele decenii de autorități, a fost cercetat recent de oamenii de știință, cu ajutorul tehnologiei LIDAR, iar rezultatele studiului sunt uimitoare
image
Turist amendat pentru că a urcat în Munții Piatra Craiului fără să aibă buletinul la el. De ce i-a dat dreptate judecătorul
Un turist amendat de Jandarmerie pentru că „aflându-se în Piatra Craiului, pe un traseu nemarcat, a refuzat să furnizeze date pentru stabilirea identităţii sale” a dat în judecată Jandarmeria Română.
image
Camioanele care au dus faima României în toată lumea. Povestea vehiculelor solide și fiabile, cu „atitudine“ spartană
Camioanele românești, realizate la uzinele din Brașov, au fost adaptate mereu vremurilor, cu o tehnologie de vârf și prețuri avantajoase, cucerind astfel piețele internaționale, chiar și pe cele de peste Ocean.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.