Prezidenţiale franceze: Valérie Pécresse, „dame du faire”

Publicat în Dilema Veche nr. 928 din 20 – 26 ianuarie 2022
Prezidenţiale franceze: Valérie Pécresse, „dame du faire” jpeg

O condiţie necesară (dar nu suficientă) pentru a cîştiga alegerile prezidenţiale în Franţa este aceea de a încarna ideea de ruptură cu precedentul locatar al Palatului Élysée. În 1981, socialistul François Mitterrand încarna o ruptură totală faţă de liberalul Valéry Giscard d’Estaing. În 2007, agitatul Nicolas Sarkozy încarna ruptura faţă de „leneşul” Jacques Chirac, iar în 2012, François Hollande (şi el socialist) propunea o preşedinţie normală după ce Sarkozy îi obosise pe francezi cu activismul său excesiv. În 2017, Emmanuel Macron a încarnat o ruptură generaţională cîştigînd alegerile la numai 39 de ani. Va reuşi, oare, anul acesta, o femeie să încarneze o ruptură în raport cu un anumit machism politic francez? Candidata dreptei, Valérie Pécresse, ar putea deveni prima femeie preşedinte în Franţa dacă francezii înşişi vor decide că este momentul să rupă cu o propriile lor reflexe misogine.

Nu este greu de observat că Republica franceză nu a avut niciodată în funcţia supremă o femeie. Franţa nu a „permis” încă nici unei femei să joace roluri precum cel asumat de Margaret Thatcher în Marea Britanie sau de Angela Merkel în Germania. Situaţie destul de paradoxală pentru că, în materie de emancipare, femeile franceze au dat tonul atît în Europa, cît şi în lume. Dar etajul suprem al deciziei le-a rămas închis, deşi personalităţi politice feminine puternice au existat. O singură dată, între mai 1991 şi aprilie 1992, o femeie a fost prim-ministru, este vorba de Édith Cresson. La nivel ministerial s-au afirmat însă multe femei, iar unele au lansat şi condus politici de mare „ruptură”. A fost cazul cu socialista Martine Aubry, iniţiatoarea reformei prin care săptămîna de lucru a fost redusă în Franţa de la 39 la 35 de ore. De numele doamnei Christiane Taubira se leagă două legi importante: prima oficializează căsătoria între persoane de acelaşi sex, iar a doua califică drept crimă împotriva umanităţii comerţul cu sclavi aşa cum a fost practicat timp de cîteva secole de puterile occidentale, inclusiv de Franţa.

Două femei au reuşit, în două momente diferite, să ajungă în faza duelului final pentru cucerirea Palatului Élysée. Socialista Ségolène Royal s-a aflat, în 2007, faţă în faţă cu Nicolas Sarkozy, iar lidera extremei drepte, Marine Le Pen, s-a aflat faţă în faţă cu Emmanuel Macron în 2017. În alcovul secret al Puterii de la Palatul Élysée femeile însă nu au intrat pînă acum decît ca soţii, concubine sau amante. O anumită presiune feministă mă face să cred însă că francezii se întreabă serios în prezent dacă nu este cazul să i se acorde o şansă istorică unei femei.

Valérie Pécresse ar putea beneficia de această revoluţie în gîndire (dacă ea se va produce cu adevărat) întrucît dispune de mai multe atuuri. Ea este o femeie cu o importantă experienţă politică (a fost de mai multe ori ministru) şi ocupă din 2015 un post cu mari puteri decizionale, cel de preşedinte al Consiliului Regional al departamentului Île de France, deci al regiunii pariziene. Dar, mai ales, ea dispune deja de o legitimitate democratică în calitate de candidat întrucît în decembrie anul trecut a cîştigat cu un scor excepţional (61% din voturi) primarele din tabăra dreptei.

În revista L’Express, un editorialist scrie despre Valérie Pécresse că se prezintă în faţa francezilor nu atît cu imaginea unei „doamne de fier” (dame de fer – cum au fost Margaret Thatcher şi Angela Merkel), ci cu dorinţa de a fi une dame du faire (deci de acţiune – faire înseamnă a face în franceză). În interviurile sale ea se declară nu atît liberală, cît gaullistă (şi prin aceasta le spune francezilor că vrea să-i protejeze şi nu să deschidă vraişte porţile Franţei pentru o concurenţă fără limite). Despre formaţiunea lui Emmanuel Macron, En Marche, spune că este mai degrabă un club de suporteri fără ideologie definită decît un partid politic. Valérie Pécresse consideră că nu poate fi depăşit în Franţa clivajul stînga-dreapta şi îl caracterizează astfel: „Francezii care iubesc mai mult egalitatea sînt de stînga, iar francezii care iubesc mai mult libertatea sînt de dreapta”.

În programul doamnei Pécresse figurează, în orice caz, propuneri de natură să-i atragă masiv simpatia francezilor. Ea pledează pentru un stat capabil să-şi asume un rol de strateg, să protejeze, să educe şi să vindece. În cazul în care va fi aleasă preşedinte, Valérie Pécresse îşi propune o revizuire a Constituţiei pentru a putea apoi iniţia legi noi în două privinţe: imigraţia şi securitatea.

La acest ultim capitol, Valérie Pécresse îşi asumă angajamente de o mare fermitate, susceptibile să-i atragă un „vot util”, altfel spus să-i facă pe alegătorii lui Marine Le Pen să voteze de la bun început cu candidata partidului Republicanii. Un manifest de patru pagini cu principalele măsuri preconizate de Valérie Pécresse în materie de securitate este distribuit în prezent în sute de mii de exemplare pretutindeni în Franţa. Manifestul este intitulat „Să punem ordine pe străzi” şi enumeră pe prima pagină cîteva probleme grave cu care se confruntă Franţa: în fiecare zi, 750 de francezi sînt agresaţi fizic, la fiecare oră un poliţist sau un jandarm sînt răniţi în misiune, numărul judecătorilor şi al procurorilor este, în Franţa, de două ori mai mic decît în Germania, în cursul celor cinci ani de mandat exercitat de Emmanuel Macron doar 5% din infracţiunile constatate au dus şi la o condamnare.

Prin acest manifest, Valérie Pécresse pune, s-ar părea, securitatea în centrul programului ei şi promite că va înscrie în Constituţie un nou drept, cel al „securităţii pentru toţi”. O vagă săgeată otrăvită se simte în această formulă (sécurité pour tous) şi ea este trimisă în direcţia guvernării socialiste din vremea lui François Hollande cînd a fost adoptată legea căsătoriei pentru toţi (mariage pour tous).

Impunitate zero pentru delincvenţi, 3.000 de noi judecători, 2.000 de noi procurori, 3.000 de noi grefieri, 20.000 de noi locuri în închisori, un buget de cinci miliarde pentru forţele de ordine şi de nouă miliarde pentru Justiţie, expulzarea străinilor vinovaţi de acte de delincvenţă după ispăşirea pedepsei… Lista măsurilor destinate să-i protejeze pe francezi este foarte lungă în programul doamnei Pécresse şi la lectura ei parcă te ia un fior rece şi te întrebi: oare chiar atît de gravă este situaţia securitară în Franţa?

Matei Vișniec este scriitor, dramaturg și jurnalist.

Foto: Valérie Pécresse (wikimedia commons)

Bătălia cu giganții jpeg
Onoarea și dezonoarea Legiunii de Onoare
Ce onoare mai e medalia Legiunii de Onoare dacă e oferită unor dictatori?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Fără solemnități (memorialistică)
Episoadele „omenești” de care am avut parte în neașteptatele mele experiențe ministeriale au, totuși, hazul lor, pe care mi-l amintesc cu o consistentă nostalgie și pe care le povestesc cu plăcere cînd se ivește ocazia.
Frica lui Putin jpeg
Homo mendax
Diversitatea și amploarea capacităților noastre de a minți, de a ne minți, de a-i minți pe ceilalți, de a spune falsul, intenționat sau nu, sînt uluitoare.
Richard M  Nixon and Leonid Brezhnev 1973 jpg
SALT în istorie
În urmă cu exact o jumătate de veac, în mai 1972, cele două superputeri ale Războiului Rece, SUA și URSS, au făcut un pas important și trudit din plin spre dezarmare sau, mai degrabă, spre controlul înarmărilor.
646x404 jpg
Taxe și impozite mai mari? Nu înainte de a lupta, pe bune, cu evaziunea
În legislația fiscală sînt multe exemple de tratamente preferențiale.
Iconofobie jpeg
De ce m-a enervat Churchill
Curajul nu se opune așadar numai lașității. Aceasta din urmă reprezintă forma absolută de eșec al lui, de abdicare a individului de la conduita bărbătească.
„Cu bule“ jpeg
Toxic (adică nașpa)
Dicționarele noastre nu au înregistrat încă sensurile figurate al adjectivului „toxic”, deși acestea s-au răspîndit foarte mult în ultima vreme în mass-media și în comunicarea curentă, fiind bine reprezentate în spațiul online.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Experiențe culinare norvegiene
Povestea asta cu cantina se desfășoară în spații deschise, care comunică direct cu holurile largi, în edificii cu ferestre imense sau cu pereți practic de sticlă, creînd o senzație de deschidere și de libertate,
Un sport la Răsărit jpeg
Grand Chess Tour din nou în România. Merită bucureștenii așa un turneu?
La şah nu poţi să urli, să înjuri, să acuzi arbitrul şi să pretinzi că pe Levon Aronian, de exemplu, nu îl cheamă aşa, că a folosit în mod fraudulos numele, culorile de pe cravată şi blazonul familiei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Podul de piatră
Nepăsarea față de reguli, cutume, tradiții sau istorie pare să fie ea însăși un adevărat specific local pe la noi.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Garguie, himere, căpățîni
Empatia funcționează doar cu viii. Cu morții, arareori e omul zilei empatic, iar cu cei morți demult, chiar deloc!
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pacientul rus
Rusia e tratată diferit, însă tratamentul acesta e similar cu acela aplicat unui locatar de bloc care amenință să dea foc la butelie.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Către ieșirea din ipocrizie
Administrația de la Washington a făcut eforturi majore pentru a evita scurgerile de informații cu privire la dimensiunile reale ale sprijinului pe care îl oferă ucrainenilor.
Bătălia cu giganții jpeg
Îngrijorări de Noaptea Muzeelor
E alternativa smart la ieșirea prin cluburi și discoteci.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Stupori alimentare
Urmăresc de mult, cu atenție, „bibliografia” nutriționiștilor profesioniști și, pe urmele cetățeanului turmentat care întreba mereu cu cine să voteze, întreb și eu, timid, dar tenace: „Eu ce să mănînc? Ce să beau? Cum să aleg dieta optimă?”.
Frica lui Putin jpeg
Unde-s gîlcevile de altădată?
Unde sînt certurile de odinioară precum cele dintre Ponta și Antonescu, care au condus la ruperea USL-ului?
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Miorița woke
Ca orice protestatar respectabil, și miorița originală se simte ignorată, așa că „iarba nu-i mai place, gura nu-i mai tace”.
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat jpeg
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat
Pentru prima oară de la nașterea SUA, o femeie avea să conducă Departamentul de Stat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Libertatea de exprimare între tirani, manipulatori, naivi, mizantropi și echidistanți
Romanul lui Vodolazkin și cartea lui Procopius din Caesarea dezvăluie, fiecare în felul său, modul în care se scrie istoria.
Iconofobie jpeg
Un menu european
Natura profundă, intimă, a ființei filologului fusese iremediabil răscolită, devastată chiar.
„Cu bule“ jpeg
Celebrul „Suplement”
E remarcabilă îmbogățirea substanțială a bibliotecii digitale a Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Acele lucruri inefabile care te fac să te îndrăgostești
Sînt la etapa națională a Olimpiadei de Lectură ca Abilitate de Viață.
Un sport la Răsărit jpeg
Oameni ca Jose Mourinho sau Ronnie O’Sullivan au început să plîngă. Ce se întîmplă?
Cu Ronnie e despre recorduri, nu-l credeţi că nu-i pasă! A egalat numărul maxim de titluri mondiale. Asta face un pic de apă în ochi.
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin jpeg
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin
„Doar victoria Ucrainei și distrugerea totală a mașinii de război a lui Putin pot aduce pacea, atît pentru Ucraina, cît și pentru estul Europei sau pentru Europa întreagă și, de fapt, pentru întreaga lume.”

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.