Preşedintele Trump

Publicat în Dilema Veche nr. 628 din 3-9 martie 2016
Cum explici România unui refugiat jpeg

Închipuiți-vă următoarea scenă: sîntem în 20 ianuarie 2017, la Washing­ton se fac ultimele pregătiri pentru instalarea noului președinte american. Lungile discuții de după seara alegerilor din noiembrie par să fi lăsat locul unei stupefacții obosite. Unei așteptări prudente. Azi, președintele Trump depune jurămîntul. E ziua în care mulți liberali fără o relație cu Dumnezeu spun rugăciuni. Alături de ei, întreaga structură formală a Partidului Republican încearcă să se obișnuiască cu o victorie pe care nu a dorit-o. Candidații republicani au cedat unul cîte unul în fața lui Donald Trump. „The Donald“.  Cel care azi va deveni al patruzeci și cincilea președinte al Statelor Unite ale Americii.

Jeb Bush a fost doar prima mare dezamăgire, iar placiditatea lui pragmatică a fost insuficientă pentru preluarea stindardului dinastiei și al partidului. A ieșit apoi din cursă Marco Rubio, acuzat de ipocrizie, inconsistență și lipsă de orice urmă de trăsături proprii. Ridiculizat, umilit și cu cariera probabil încheiată. Acela a fost momentul în care mainstream-ul republican s-a îndreptat spre Ted Cruz. Încăpățînat, sigur pe el și hotărît, Cruz nu putea fi ridiculizat, dar nici măcar el nu a rezistat asaltului și s-a retras. Spre deosebire de ceilalți foști candidați, Cruz speră să mai candideze și data viitoare. Speranțele tot mai firave ale conservatorilor au mers apoi către independentul Michael Bloomberg. Însă Bloomberg, om de afaceri ca și Trump, a înțeles încotro merg lucrurile, iar intenția de a candida la președinție nu a fost concretizată în 2016. Bloomberg e unul dintre invitații la ceremoniile de instalare, iar locul său e foarte vizibil pentru camere și spectatori. În iulie toate armele au fost depuse și, la Convenția Partidului Republican desfășurată la Cleveland, republicanii au trecut cu greu peste reticențe și au trebuit să accepte votul din alegerile primare. Donald Trump era candidatul lor.

„The Donald“ a intrat în linie dreaptă sub un potop de acuzații de rasism, misoginism și chiar fascism. A continuat neabătut să își practice discursul său abraziv, pe alocuri incoerent și cu nuanțe frivole. A folosit creativ orice urmă de informație care i-ar fi pus în dificultate adversarii. Chiar și dacă respectiva informație nu era întru totul adevărată. S-a lansat în atacuri la persoană pe care le-a regretat doar rar și necredibil. A continuat să nu facă curte presei, ba chiar să o provoace. Pe parcurs a convins publicul să joace într-o farsă serioasă ale cărei efecte puteau fi urmărite live pe figurile oricăruia dintre exasperații săi adversari. Complicitatea dintre Trump și electorat s-a transformat într-un parteneriat solid, marcat de zîmbete sardonice și satisfacții nedisimulate.

Nu i-a fost ușor lui Donald Trump să treacă de mașinăria politică din spatele lui Hillary Clinton, dar a reușit. Doamna Clinton avea încă de apărat o reputație și nu a reușit pînă la urmă. Benghazi, scandalul e-mail-urilor din vremea în care dna Clinton era ministru de Externe, scandalurile mai vechi din vremea ascensiunii lui Bill Clinton, toate astea au măcinat încet-încet campania democrată.

Responsabil cu stabilirea structurii și conținutului narațiunii anului 2016 a fost dl Trump. El a spus povestea care a absorbit celelalte povești. Iar azi, azi va depune jurămîntul.

Ce fel de președinte va fi Donald Trump? E întrebarea care plutește apăsător nu numai în capitala americană, ci în toate capitalele. Cele apropiate și depărtate, cele prietene și mai puțin prietene. Va interzice oare președintele intrarea musulmanilor în țară? Va construi zidul acela la granița cu Mexicul? Va folosi „covor de bombe“, așa cum a promis de zeci de ori, pentru a rezolva încîlcitele probleme din Orientul Mijlociu? Va anula tratatul NAFTA? Cum va convinge companiile americane să renunțe la exportarea slujbelor în paradisuri de outsourcing? Va permite tortura ca metodă de combatere a terorismului? Și unde e Congresul în toată această afacere? Dar restul instituțiilor?

Înapoi în 2016. Mai avem de așteptat pînă vom ști dacă Trump va fi sau nu președinte. Adevărul e că, dincolo de predicții, calcule statistice sau profeții și intuiții, nimeni nu știe cu adevărat numele viitorului locatar al Casei Albe. Asta lasă loc speculațiilor de orice natură. Inclusiv celor privind transformarea Americii într-o distopie condusă de un dictator portocaliu țîfnos și imprevizibil.

Fostul director al CIA, Michael Hayden, toc­mai a declarat că e posibil ca armata a­me­­ri­ca­nă să ignore ordinele pre­șe­din­te­lui Trump dacă acestea vor depăși limitele legale. Avertismentul respectiv e valabil pen­tru orice președinte, însă, în cazul candi­datului republican, primește cumva greutate.

Și totuși, îmi permit să remarc faptul că această teamă de Trump atinge în unele medii cote oarecum ridicole. Dincolo de practici de business dubioase pe alocuri, un talent natural pentru marketing și o înclinație către ignorarea corectitudinii politice, Trump nu a avut niciodată ocazia să își aplice ideile politice. Pentru că, de cele mai multe ori, politica a fost pentru el ceva colateral. Acum, pe fondul unei nemulțumiri majore a publicului, Trump își continuă marșul către Casa Albă fără să dea semne majore de oboseală.

Însă simplul fapt că o face în interiorul Partidului Republican e un semn de sănătate a sistemului politic american. Sigur că oricînd poate decide să meargă de unul singur. Dar nu o făcut-o încă, ceea ce arată, atît din partea dlui Trump, cît și din partea republicanilor, un anume fairplay dublat de calcul pragmatic. Deși nu se plac, cele două părți încearcă să colaboreze. Partidul face eforturi să internalizeze populismul nonideologic al candidatului, iar, de partea sa, candidatul insistă să reprezinte una dintre cele două mari construcții politice ale „sistemului“. 

Disponibilitatea celor două părți de a colabora este primul și cel mai bun semn că pericolul Trump e, de fapt, mai mic decît se crede. În același timp, e și un semn că „The Donald“ înțelege că nu poate guverna de unul singur. Or, un președinte care lucrează cu un Parlament rezultat din alegeri libere nu prea poate fi dictator.

Democrația americană poate produce președinți slabi, incompetenți sau rău-intenționați. Dar are la dispoziție suficienți anticorpi pentru a nu le permite acestora să o avarieze permanent.

640px Boulevard Unirii jpg
Cu mîndrie despre România, cu luciditate despre români
România va construi și spitalele regionale și municipale (este greu de spus cînd), pentru că dacă acum este moda stadioanelor, cu siguranță va veni și cea a spitalelor.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Dependența de China
În discursul despre care aminteam mai devreme, Rishi Sunak propunea ca relațiile cu China să fie guvernate de acum înainte de un „pragmatism robust”.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Nota testamentară a lui Constantin Noica
S-au găsit, inevitabil, și hermenuți subtili, care să extindă „marasmul” nicasian asupra „discipolilor”.
Frica lui Putin jpeg
Dr.
Bine, dar de ce totuși au nevoie să-și pună la rever acest păcătos de dr.? Vanitate?
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Doar educația...
Și eu cred că responsabilitatea, respectul pentru ceilalți și hărnicia sînt valorile fundamentale pe care trebuie să le insuflăm celor ce vin după noi.
m simina jpg
Primul SMS din istorie
Fix treizeci de ani, așadar, de la primul mesaj scurt trimis (Short Message Sent) din istorie.
Iconofobie jpeg
Un demon atipic
Ambii reprezintă niște „realități” abstracte, imprecise, încărcate de mister și neclaritate semantică.
„Cu bule“ jpeg
Șofer de duminică
Popularitatea expresiei se reflectă în extinderea tiparului la alte ocupații.
HCorches prel jpg
Voi știți formula permanganatului de potasiu?
Așa era ea, o profesoară severă din cale-afară, la orele căreia nu se auzea nici musca.
radu naum PNG
Putem să vorbim despre un campionat prea mondial de fotbal?
Un minunat Panama-Oman va putea fi savurat la viitoarea Cupă Mondială. Sau un Brazilia – St. Kits şi Nevis, acolo să vezi distracţie! Nu s-au gîndit rău venerabilii.
p 7 WC jpg
Evitabila creștere a extremei drepte germane
Dar nu și în Germania, unde partidul de extremă dreapta Alternative für Deutschland (AfD) are, deocamdată, un succes neînsemnat.
Comunismul se aplică din nou jpeg
De ce se opune Austria
Mi-am adus aminte atunci și cum o cunoștință din Oetz mi-a explicat odată că pe văile mai dinspre Elveția mă puteam întîlni cu oameni nesuferiți și încuiați.
O mare invenție – contractul social jpeg
Subiect de drept și drept subiectiv (I)
În limba engleză, termenul subject a rămas fidel sensului etimologic de supus.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Conferințele noastre, viitorul nostru
Cînd generația liceenilor de azi va ajunge la butoanele țării, sînt convins că ne va fi mai bine decît ne este acum!
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Presa acum 85 de ani și azi
Nu mai e vorba de o slujbă publică, destinată să lămurească în vreun fel pe privitor.
Frica lui Putin jpeg
Condiția de înger
abandonînd umanitatea pentru un scurt răstimp, a împrumuta aripile de la îngeri.
AFumurescu prel jpg
Interesul și fesul
Dacă nu mă credeți, întrebați-vă prietenii de pe Facebook, Instagram, Twitter, TikTok și ce alte rețele „sociale” vor mai fi fiind. În lumea virtuală.
m simina jpg
Abraham Lincoln de Ziua Recunoștinței
Abraham Lincoln este primul președinte american care a salvat un curcan de la sacrificare, dar nu cu ocazia Zilei Recunoștinței, ci de Crăciun.
Iconofobie jpeg
Întîmplări întîmplătoare
„Întîmplările” sînt piesele unui puzzle imens ce creionează o imagine aflată dincolo de puterea noastră de cuprindere.
„Cu bule“ jpeg
Vechea gașcă
Originea cuvîntului nu a fost lămurită, deocamdată.
HCorches prel jpg
Nu-i cazul să renunți
Din fericire, chiar și în cadrul acestor formări pe care le mai susținem, constatăm că numărul acestor profesori este în scădere.
p 7 WC jpg
Libertate de expresie pentru cine?
Expresia lui Musk „într-o manieră sănătoasă” permite o gamă largă de interpretări, unele dintre ele foarte restrictive pentru libertatea de expresie.
radu naum PNG
Comunismul se aplică din nou jpeg
Bucureștiul văzut cu alți ochi
Bucureștiul acela, bombardat de americani și apoi și de germani, era încă frumos și bogat.

Adevarul.ro

Razvan din Idicel la masa jpg
Povestea lui Răzvan din Idicel: „Poate că în străinătate eram mai bogat, dar sunt fericit că pot să fac ceva la mine acasă” VIDEO
Afacerea lui Răzvan Rusu a început într-o gospodărie din Idicel Pădure, „satul unde se termină lumea”, cu un ceaun și 50 de kilograme de cirește. Acum produce zeci de mii de borcane cu bunătăți tradiționale tot la ceaun și n-ar face asta în altă parte pentru nimic în lume.
Balenciaga 1 Foto Captura JPG
Controversata campanie Balenciaga: clienții încep să-și distrugă hainele brandului
În imaginile publicate în sprijinul colecției de primăvară 2023 a mărcii, copii mici sunt văzuți pozând cu animale de pluș care sunt îmbrăcate în ținute în stil BDSM. În plus, într-o fotografie un copil este prezentat alături de pahare de vin și de bere.
paul danci jpg
Noile mașini, proiectate să „țină” între 7 și 12 ani. Explicațiile unui inginer român de la Mercedes
Paul Danci, un inginer care lucrează la Mercedes-Benz, a explicat, într-o postare de pe pagina sa de Facebook, motivele pentru care astăzi „nu se mai fac mașini așa cum se făceau mai demult”. Potrivit inginerului român, noile mașini sunt proiectate cu o durată de viață între 7 și 12 ani.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.