Preşedintele jucător a fost trimis la vestiare

Publicat în Dilema Veche nr. 167 din 23 Apr 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Dacă îl comparăm pe Traian Băsescu cel de acum cu Traian Băsescu cel din 2005, observăm că marja sa de manevră s-a îngustat considerabil. Altfel spus, Traian Băsescu este acum mult mai puţin puternic decît atunci cînd a preluat mandatul. Definim puterea în termenii clasici ai sociologiei: A are putere asupra lui B, dacă B se conformează ordinelor date de A. La începutul mandatului, Băsescu avea o putere considerabilă, atît asupra Guvernului, cît şi asupra Parlamentului. Voinţa lui Traian Băsescu a făcut ca Alianţa D.A. să formeze Guvernul şi Călin Popescu Tăriceanu să ajungă prim-ministru (mişcare perfect constituţională, cîtă vreme actul fundamental vorbeşte despre un partid majoritar, pe care nu l-am avut după alegeri). Să ne amintim de momentul în care Traian Băsescu a insistat pentru schimbarea preşedinţilor Camerelor. Alianţa D.A. a funcţionat atunci ca forţă parlamentară unită, iar succesul a fost parţial (doar în cazul Camerei Deputaţilor). Tot în 2005, Traian Băsescu participa la şedinţele de Guvern şi miniştrii, în frunte cu premierul, păreau cel puţin de formă că iau notiţe după cele spuse de preşedinte. În acest moment, preşedintele îşi vede restrînsă puterea în mod dramatic. Aceasta s-a întîmplat printr-o combinaţie de forţă politică şi mijloace constituţionale. În plan politic, relaţiile dintre preşedinte şi PNL au fost rupte. Nu discut aici a cui a fost vina, cine a greşit şi alte chestiuni de acest gen. Constat doar că, prin ruptura dintre Palatul Cotroceni şi PNL, preşedintele a pierdut puterea atît asupra Guvernului, cît şi asupra Parlamentului. Avem un guvern antiprezidenţial şi o majoritate parlamentară antiprezidenţială. Să luăm exemplul ministrului Ludovic Orban. Prin 2005, Orban părea un aiurit de prin PNL, care se ia la harţă cu pediştii şi cu Băsescu. Multe voci îi cereau partidului liberal să-l pedepsească pentru îndrăzneală şi chiar s-a vorbit despre aşa ceva prin PNL, pe vremea cînd Tăriceanu şi Băsescu încă îşi mai vorbeau. Acum, liberalii favorabili lui Băsescu au fost excluşi şi şi-au format alt partid, iar Orban a devenit ministru, este vocea atot-televizată a PNL şi a mers să depună jurămîntul la Cotroceni dăruindu-i lui Băsescu, în mod sfidător, volumul Revolta de pe Bounty. Că Orban nu ştie subiectul cărţii (unde revoltaţii sfîrşesc destul de urît), cum a scris cu umor Cătălin Avramescu în Cotidianul, nu este important pentru context. Semnificativ este că omul care şi-a construit cariera în PNL fiind inamicul preşedintelui Băsescu i-a rîs în nas cînd acesta era forţat să-i semneze decretul de numire ca ministru. Este un exemplu anecdotic al modului în care puterea preşedintelui s-a redus. Cum spuneam, a fost vorba despre o combinaţie de mijloace politice şi constituţionale. Avem o Constituţie vagă, care împarte neclar puterea executivă între preşedinte şi premier. Această desenare a puterii a dus la un aproape perpetuu conflict între preşedinţii şi premierii României. Atunci cînd nu au încercat lovituri de forţă (Iliescu l-a debarcat pe Roman cu minerii, Constantinescu l-a lăsat pe Radu Vasile fără guvern, de ajunsese acesta să se încuie în birou), preşedinţii României au fost nevoiţi să facă un complicat joc de glezne pentru a-şi menţine puterea reală. Este ceea ce a făcut Ion Iliescu în perioada 2000-2004. Deşi relaţiile sale cu Adrian Năstase au fost tensionate, Iliescu nu a rupt cordonul ombilical. Chiar dacă puterea executivă reală a fost în mîinile lui Năstase, Iliescu păstra puterea de influenţă asupra Guvernului. Dacă Iliescu nu a vrut să audă de cota unică, aceasta nu s-a adoptat sub Guvernul PSD, deşi atît premierul, cît şi ministrul Finanţelor s-au învîrtit în jurul ideii şi chiar au venit cu un proiect în Guvern, la acel moment (cu o cotă de 21%). Aşa cum arată Constituţia noastră, preşedintele nu are putere executivă reală, ci doar putere de influenţă. Or, această putere de influenţă este condiţionată de relaţiile politice dintre preşedinte şi Guvern. Am asistat în ultimele luni la un complicat proces de interpretare a Constituţiei, pentru adaptarea acesteia la ce se întîmplă pe scena politică. Practic, Curtea Constituţională a umplut anumite goluri lăsate de Constituţie în definirea puterii executive şi a rolului exact al preşedintelui. Şi pe acest teren preşedintele Băsescu doar a pierdut. Curtea Constituţională a decis în mai multe rînduri că preşedintele are dreptul să facă declaraţii politice. Nici nu putea decide altfel, din moment ce Constituţia îi acordă expres imunitate pentru declaraţiile politice. Din acest motiv, Curtea nici nu putea accepta motivele suspendării invocate de PSD şi de Comisia Voiculescu, care au condamnat declaraţiile politice ale preşedintelui. Dincolo de asta, Curtea a limitat puterea preşedintelui prin aceea că i-a acordat doar un rol formal în restructurarea Guvernului. Practic, preşedinţii României nu mai au acum nici un cuvînt de spus în modul în care arată guvernele. Curtea Constituţională i-a acordat preşedintelui dreptul de a face gălăgie la Cotroceni, dar nimic mai mult de atît. Una peste alta, preşedintele Băsescu din 2007 este mult mai slab decît preşedintele Băsescu din 2005. Mai are o ultimă resursă: întoarcerea la popor. O resursă vagă, şi ea destul de constrînsă de aceeaşi Constituţie şi de legea referendumului. Preşedintele poate să se vrea în continuare jucător, dar coechipierii, adversarii şi arbitrii l-au trimis la vestiare. Nici nu e de mirare că doreşte să-şi depună demisia.

1031545422 jpg
Reformiști și antireformiști
Prima reforma semnificativă a fost în perioada 1996-2000, atunci cînd companiile de stat înregistrau pierderi și datorii foarte mari, care riscau să blocheze economia.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Nu merge bine”
În fapt, Brexit-ul a fost o lecție și un avertisment.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Cîinii și românii
Ascult şi aud, în întuneric, mesajul, totodată imemorial şi eschatologic, al destinului naţional.
Frica lui Putin jpeg
Dumnezeu ca bun de consum
În tot cazul, omul tradițional știa cărui dumnezeu să se închine și cum s-o facă. N-avea de ales decît în ce fel să urmeze tabla valorilor prescrise.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Prizonieri în rang secund?
După ce ne-am enervat și am jurat boicoturi, ne-am potolit repede. N-am boicotat nimic.
m simina jpg
Gara din New York
Dar Grand Central Terminal a avut noroc.
Iconofobie jpeg
Capitale…
În condiţiile unei dinamici culturale fireşti, şi Iaşiul, implică autorul, ar putea avea un destin similar, eliberîndu-se – o dată pentru totdeauna – de complexul „trădării” de la 1859...
„Cu bule“ jpeg
Cuvinte de mimă
Una e să mimezi cuvîntul pinguin, alta e să înlesnești ghicirea unor cuvinte ca destoinic sau adică, de fapt sau păi.
HCorches prel jpg
A construi nu înseamnă neapărat a desființa mai întîi
Se știe cît de puțin stagiu pedagogic se face la orice facultate, pentru a se obține calificarea de profesare în învățămînt.
p 7 Departamentul de Justitie WC jpg
Patrioți doar cu vorba
Cine sînt patrioții și cine sînt tiranii? Efortul de a răspunde la această întrebare va decide dacă America rămîne unită într-un stat de drept sau capitulează în fața violenței devastatoare.
radu naum PNG
Arbitrii români au orbul găinilor?
O veche zicală a meseriei pretinde că un deţinător de fluier trebuie să aibă auzul selectiv (la boscorodelile jucătorilor).
Comunismul se aplică din nou jpeg
Geografia dintotdeauna
Tim Marshall spune că „geografia nu dictează cursul tuturor evenimentelor” și încearcă să nu cadă în capcana unui determinism geografic (care ar putea fi asemănător, nu-i așa, cu determinismul economic marxist).
O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.

Adevarul.ro

image
Ninsorile cuprind aproape toată România: masa de aer polar vine cu temperaturi de coșmar. Unde viscolește puternic
Ninsorile cuprind majoritatea zonelor, sâmbătă, iar în vest şi în sud se vor semnala ploi și lapoviţă. Pe crestele Carpaţilor este în continuare viscol, dar vântul se intensifică şi în jumătatea vestică a ţării.
image
Culmea absurdului. Șofer amendat pentru că a respectat legea. Poliția, învinsă cu propriile imagini
Un șofer din Timiș, amendat pentru că nu a respectat semnificaţia indicatorului ,,Oprire” la trecerea de nivel cu calea ferată, a obținut anularea sancțiunii în instanță demonstrând că a respectat legea „la virgulă”.
image
Medic ATI, despre „tradiția” șpăgilor din spitale: „O preocupare otrăvită, o idolatrie de Ev Mediu”
Cazul medicului oncolog din Suceava, care a fost prins în flagrant când lua mită de la pacienții bolnavi de cancer, este criticat de un medic. Doctorița Ecaterina Petrescu Botoncea este de părere că această practică ar trebui interzisă.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.