Prea singur președintele

Publicat în Dilema Veche nr. 802 din 4-10 iulie 2019
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg

Toate sondajele spun același lucru: Klaus Iohannis va intra fără nici un fel de emoție în turul doi al prezidențialelor din această toamnă. Ba chiar, dacă anul de grație al președintelui continuă în aceeași notă, există și o șansă oarecare să nu mai fie nevoie de un al doilea tur.

L-am văzut în ultimele cîteva luni pe Klaus Iohannis pe post de gazdă a summit-ului de la Sibiu, pe post de beneficiar indirect al alegerilor europarlamentare, cîștigător al referendumului, amfitrion la vizita Papei Francisc și comunicator frecvent și ferm în raport cu Guvernul. Mai ales din această ultimă poziție a reușit cumva să recupereze ani de placiditate, întrerupți doar de intervenția, intrată deja în legendă, într-o ședință a Guvernului din ianuarie 2017. Vă amintiți, aceea cu „elefanții din încăpere“.

Șeful statului și-a anunțat candidatura pentru un al doilea mandat în toamna anului trecut și, în mod bizar, în iulie 2019 e încă singur în cursă. Fără a încerca să îi minimalizez meritele, situația asta nu spune atît de multe despre performanța sa, cît mai degrabă despre o slăbiciune structurală a partidelor românești, incapabile să facă proiecții pe termen scurt și mediu. Despre planificare cu ani înainte, nici vorbă.

În fapt, departe de a-i face o favoare lui Klaus Iohannis, dezorientarea din rîndul posibililor săi adversari nu face decît să răsplătească un anume tip de exercitare a mandatului prezidențial pe care doar factori externi Palatului Cotroceni au reușit să îl revitalizeze. Un PSD mai puțin stupid și arogant ar fi transformat acest prim mandat Iohannis într-o amintire fadă încă înainte de finalul din toamnă. Chiar și simpatizanții președintelui admit uneori că formalismul legalist practicat multă vreme de dl Iohannis a arătat adesea a lipsă de interes sau de-a dreptul a nepăsare.

Sînt două direcții din care un contracandidat serios pentru Klaus Iohannis poate apărea. Prima, cea evidentă, e din zona PSD și a sateliților săi. Grație strategului din pușcărie care a condus partidul pînă la finalul lunii mai, PSD e, pentru prima oară în lunga și complicata sa istorie, în situația de a se întreba serios ce are de făcut ca să treacă de primul tur.

Riscul ca mult profețita cădere în irelevanță după 30 de ani de dominație să se producă începînd cu toamna aceasta e mare și pesediștii știu prea bine lucrul ăsta. Însă aproape toți cei care și-au anunțat intenția de a candida pentru nominalizare în interiorul partidului au serioase probleme în a fi recunoscuți de vecini. Nu insist asupra numelor, cert e că și varianta unui candidat extern (de tipul Tăriceanu) e doar un pansament, nu o soluție. Dacă se va ajunge totuși acolo, probabil mult mai utilă ar fi o candidatură de tip Mircea Diaconu – „băiat bun, fără pretenții“ – decît a vreunui actual ministru dintr‑un guvern în derivă.

PSD e obligat să aibă o performanță decentă la prezidențiale dacă nu vrea să fie izolat și transformat într-un soi de PRM 2.0, așa cum par să ceară unii dintre membrii săi – și mă gîndesc aici la cei pe care i-am văzut aplaudînd cu însuflețire înduioșătoare discursul-șaorma ținut la congresul din week-end-ul trecut de Liviu Pleșoianu. În treacăt fie spus, acela a fost singurul discurs aplaudat onest dintre toate cele rostite în ziua respectivă. Onestă a mai fost doar alungarea lui Marian Oprișan de pe scenă, în rest doar fraze de lemn și personalități de plastic.

O a doua direcție din care poate și trebuie să apară un contracandidat serios pentru Klaus Iohannis e din zona USR-PLUS. Merită reamintit faptul că, deși negociază deja de mai bine de o lună continuarea alianței care a obținut un scor foarte bun la europarlamentare, cele două nu s-au înțeles încă. Plecînd de la premisa că o vor face pînă la urmă, am să enumăr cîteva argumente pentru o prezență a unui candidat USR-PLUS pe buletinul de vot din toamnă.

Primul și cel mai important ține de relevanță. Absența unui candidat face ca poziția ulterioară a celor două partide să fie mult slăbită, iar în mintea simpatizanților prezumtivei alianțe să apară îndoiala. De ce n-ar vota totuși candidații cu șanse mai mari (ai PNL, de exemplu) la localele ce urmează dacă la prezidențiale preferații lor nu au reușit să găsească un candidat decent?

Prezidențialele sînt totuși scrutinul cu cea mai mare participare dintre toate tipurile de alegeri la care sîntem chemați periodic. Incapacitatea de a selecta un astfel de om ar pune serioase semne de întrebare cu privire la ce se întîmplă în josul piramidei. Dacă la 25% procent în sondaje nu găsești un prezidențiabil, cum ai să găsești zeci de mii de consilieri locali, mii de primari și zeci de președinți de consilii județene?

Există apoi argumentul relației cu PNL care trebuie protejată. L-am auzit des, dar el nu e decît o dovadă de inabilitate. Un eventual sprijin pentru candidatura lui Klaus Iohannis va transforma USR-PLUS într-un soi de PNL light, inutil și ușor de înlocuit. Cu ALDE, de exemplu, partid format din foști peneliști. Sau cu oricine altcineva mai puțin deranjant într-o coaliție de guvernare.

Nu trebuie, de asemenea, uitată originea acestor două partide. Ele au apărut ca o reacție a unei părți a societății exasperate de mainstream-ul politic. A nu prezenta un candidat la prezidențiale e, nu i-aș spune trădare, ci mai degrabă predare în brațele acelui mainstream pe care ar fi trebuit să îl combată sau să îl înlocuiască.

Un ultim argument este profilarea unui lider pentru alegerile care au să vină. Poate nu cîștigă acum, dar o poate face ulterior. În subsidiar, trebuie ținut seama și de diverse lebede negre. La ultimele prezidențiale, Victor Ponta „cîștigase“ încă înainte să se înscrie în cursă. La final, a pierdut cu una dintre cele mai mari diferențe din istoria acestui tip de scrutin. Nu știi niciodată ce se întîmplă între tururi.

Aminteam că o alianță formală USR-PLUS nu există încă. E puțin probabil, dar nu imposibil ca ea să nu se mai formeze niciodată. Chiar și în această situație, un candidat serios al celei de‑a treia căi din politica românească trebuie să existe.

Un al doilea mandat Iohannis nu e nici obligatoriu, nici inevitabil. Dar mai importantă decît soarta politică a actualului președinte e sănătatea democratică a societății. Or, fără competiție, nu e democrație.

Klaus Iohannis a venit la putere încercînd să nu fie Băsescu. Ar fi o pierdere pentru noi toți să continue transformat în Iliescu. 

Teodor Tiţă este jurnalist. Îl puteţi găsi la twitter.com/jaunetom.

index jpeg 6 webp
„Poleiala” de pe Selly
În ultimii doi ani, am ciulit urechile la știrile despre Selly, încercînd să-i urmăresc traiectoria.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
De ce se depărtează românii de UE
Niciodată în istoria ei n-a avut România o perioadă așa lungă de prosperitate și dezvoltare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Feminitate și destin
Destinul converteşte „ordinea“ naturală (şi pe cea divină?) în viaţă, în dinamism imanent, în armonie de inanalizabile.
Frica lui Putin jpeg
Telefonul mobil
Ca să rezumăm printr-o imagine totul: ducem o viață de anexă a telefonului mobil.
index jpeg 5 webp
Una dintre cele mai inteligente femei din secolul al XIX-lea
Nu au trecut prea mulți ani, vreo cinci să fi fost, și Elena Ghica a mai urcat un munte, a mai ajuns pe un vîrf: pe Mont Blanc.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Iconofobie jpeg
Despre „dinamicile” literare
Dinamica trecutului face loc unei noi dinamici analitice, mult mai sofisticate decît odinioară.
„Cu bule“ jpeg
De la pivniță la cîrciumă
Circulă în ultima vreme, în articole jurnalistice și în postări care le preiau conținutul și formulările, o explicație fantezistă pentru originea expresiei beat criță.
HCorches prel jpg
Dragul meu fiu,
Cînd Selly avea vîrsta ta, avea în cont mai mulți bani decît valorează tot ce familia ta a adunat de-a lungul timpului.
IMG 8779 jpeg
Dacă xenofobia nu-i rasism, fotbalul e sport?
Aşa că, o fi fotbalul un sport, doar că voi, care intraţi, lăsaţi orice toleranţă! Dacă ar fi privit mai atent, Virgiliu ar fi găsit în dantesca lui coborîre cohorte de driblangii.
p 7 WC jpg
Va reconsidera Biserica Catolică doctrina despre contracepție?
Unii dintre teologii catolici de prim rang care au participat la dezbatere au sugerat că utilizarea anticoncepționalelor poate fi, în anumite circumstanțe, legitimă.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Diferențe
Dacă ar fi să fac o comparație, Val Gardena, de exemplu, e o zonă de schi în Italia în care pîrtiile legate între ele însumează 500 de kilometri.
O mare invenție – contractul social jpeg
Subiect de drept și drept subiectiv (III)
Expresiile subiect de drept și drept subiectiv par să aibă o nuanță tautologică sau să trimită la o definiție idem pe idem.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Turcia fără Erdogan?
Recep Tayyip Erdogan este de atîta vreme la putere încît nimeni nu poate spune cu siguranță cum va arăta Turcia după o eventuală plecare a sa din palatul prezidențial.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Cum de nu există din partea instituțiilor aferente reacții prompte, severe, susținute juridic, împotriva unei astfel de imposturi?
Frica lui Putin jpeg
Centrali
Cîte unul se crede central fiindcă e bătăușul clasei; un altul, fiindcă e al planetei.
AFumurescu prel jpg
Inteligență artificială; cu materialul clientului
…a trecut întîi o boare pe deasupra știrilor: există inteligență artificială! Mai întîi ni s-au deșteptat telefoanele.
index jpeg 5 webp
Amelia Earhart și Eleanor Roosevelt, o cină și un zbor cu stelele
„Este începutul unei noi epoci, nu-i așa, cînd o femeie în rochie de seară pilotează un avion noaptea?”, a spus retoric și entuziast Eleanor Roosevelt.
Iconofobie jpeg
Poezia continentelor
Ce surprinde la Whitman este uşurinţa cu care transferă ideea poetică (transcendentalistă) spre geografia culturală a umanităţii.
„Cu bule“ jpeg
Zgubilitic
Cuvîntul zgubilitic nu s-a răspîndit prea mult, dar își păstrează expresivitatea prin felul în care pare să parodieze o terminologie medicală (psihiatrică), prin contrastul comic între simbolismul lipsit de eufonie al primei sale părți și terminația savantă.
HCorches prel jpg
Două tristeți și o așteptare
Le transmit, din experiența personală, că vor simți îmbunătățiri semnificative ale vieții lor, pe toate planurile!
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
Cum spargem balonul chinez
Dacă relațiile sino-americane ar fi un joc de cărți, s-ar putea spune că avem o mînă bună. Dar chiar și o mînă bună poate pierde, dacă e jucată greșit.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Scrisori regăsite
Montefiore spune că nota aceasta, găsită după moartea lui Stalin în seiful său personal, a avut efectul scontat.

Adevarul.ro

image
Singura fabrică românească de ciocolată și-a cerut insolvența
În perioada de glorie, fabrica producea 2.000 de tone de ciocolată pe an. Unul dintre sortimente a fost premiat cu medalia „Marca de Aur“.
image
Fanii lui David Attenborough, dezgustați de scenele din cel mai recent documentar: „Nu voiam să văd asta”
Ultimul episod al documentarului TV Wild Isles, al cercetătorului David Attenborough, a trezit repulsie în unii telespectatori.
image
De ce sunt finlandezii cei mai fericiți oameni din lume
Românii sunt mai fericiți față de anul trecut, potrivit World Happiness Report, care arată că ţara noastră a urcat 4 locuri în acest top. Cea mai fericită ţară, din cele 137 câte au fost incluse în clasament, rămâne Finlanda.

HIstoria.ro

image
Mândria națională – arma Ucrainei în război
Războiul declanșat de Vladimir Putin a arătat și o componentă importantă a relațiilor internaționale în secolul al XXI-lea, una a cărei vizibilitate a fost, până acum, scăzută, deoarece nimeni nu se mai aștepta la existența vreunui conflict armat pe teritoriul european.
image
Elena Ceaușescu a dat ordin să se dărâme cârciuma în care mergea socrul ei
Femeie cu suflet mic și foarte răutăcioasă, Elenei Ceaușescu îi plăcea să pună limite. Cumnații și nora nu o puteau vizita decât invitați. Nu l-a iertat nici pe Andruță – tată lui Nicolae Ceaușescu – care mai vorbea cu oamenii, la un țoi, despre problemele cotidiene. Sunt întâmplări relatate de Mirela Petcu și Camil Roguski, în cartea „Ceaușescu: adevăruri din umbră”.
image
Întâlnirea dintre Carol al României și Elena a Greciei şi Danemarcei
După despărţirea de Ioana Zizi Lambrino, principele moştenitor Carol e trimis într-o călătorie în jurul lumii, însoţit de colonelul Nicolae Condeescu.